3 zile hai hui prin judetul Neamt (#priNeamt)

Aşa cum probabil aţi văzut pe facebook sau Instagram, weekendul trecut am dat o fugă prin Neamţ, la invitaţia lui Alex de a participa la a doua ediţie de #priNeamt.

Aşadar alături de alţi 40 de bloggeri din toată ţara şi din Republica Moldova, am hoinărit judeţul în căutarea spiritului autentic românesc. O să vă povestesc pe scurt (!) ce am făcut în cele 3 zile şi care au fost cele mai memorabile momente pentru mine.

Ziua 1 – Vineri, 13 decembrie 2013

Am pornit nu foarte de dimineaţă din Bucureşti, de la sediul Auto Boca | Rent a Car de lângă aeroportul Otopeni, de unde am înşfăcat o Skoda Fabia, doar una dintre cele 11 maşini care aveau să facă a doua zi convoi prin judeţul Neamţ.

Am ales să urmăm drumul ăl mai ocolit spre Piatra Neamţ, adică prin Miercurea Ciuc, drept urmare cam toată ziulica am petrecut-o pe drum. Dar cu o pauză de masă la Ciuc n-am simţit că timpul a trecut greu.

Serpentinele din Cheile Bicaz pe timp de noapte au fost foarte interesante, dar temperaturile de afară… nu prea. – 6 grade. Ups. Am hotărât ca a doua zi să mă îmbrac cu toate puloverele din rucsac deodată.

Ajunşi la Piatra Neamţ, am fost întâmpinaţi de Toma şi Alex la Central Plaza Hotel, locşorul unde aveam să dormim pentru următoarele două nopţi. Frumos rău, păcat că am stat doar la etajul 3, că altfel cred că aveam muuulte poze făcute de la înălţime. Revederea cu oameni dragi pe care îi cunoşteam deja şi mica socializare cu câţiva dintre cei noi a mers la fix, la fel ca şi supa caldă servită jos la restaurant.

Ziua 2 – Sâmbătă, 14 decembrie 2013

După un somn dulce (cred că am dormit lemn, bănui că nici nu m-am mişcat de pe partea pe care am adormit) am pornit dis de dimineaţă cu maşinile prin judeţul Neamţ. Aveam un program destul de încărcat în plan, însă datorită organizării foarte bune am reuşit să ne ţinem de el aţă-buclă-punct.

În drum spre Târgul Neamţ am oprit pentru prima dată la casa doamnei Maria Mihalache, meşter popular din Bălţăteşti. Am fost suficient de norocoşi ca să vedem îndeaproape cum se lucrează la războiul de ţesut, chiar dacă doar pentru câteva minute.

Pe o vreme nu tocmai frumoasă (da, mi-am pus toate puloverele din rucsac pe mine, vreo 3, să fie) am mers mai departe spre Cetatea Neamţului, unde am avut parte de ghid. Cam înşetişor vorbea dânsu’, dar tot a fost mai bine decât deloc.

Mi-a plăcut cel mai mult că ne-a explicat raţionamentul din spatele construcţiei cetăţii, mai exact a pasarelei de acces în formă de semicerc spre dreapta, care îi sabota pe eventualii atacatori. Aceştia erau obligaţi să mute scutul din mâna dreaptă în mâna stângă pentru a se apăra de atacurile de apărare a celor din cetate, care veneau de sus, şi astfel erau forţaţi să schimbe tactica de luptă şi să facă ceva cu care nu erau obişnuiţi (să te aperi cu stânga când tu eşti obişnuit să faci asta cu dreapta mă gândesc că nu e chiar la îndemână). În plus, intrarea în cetate nu avea poartă încuiată, dar nu întâmplător, ci tot cu un scop bine determinat. Atacatorii când vedeau acest lucru, se bucurau că le va fi uşor să pătrundă şi se îngrămădeau buluc în cetate, însă imediat ce făceau asta picau într-o groapă săpată fix la intrare. Capcană denumită astfel „cursa de şoareci”, care se poate observa şi astăzi.

Poze cu cetatea… nu prea am făcut că tare urât era afară. Norocul meu că am mai văzut cetatea şi cu 2 ani în urmă, şi atunci am avut noroc de cer senin. Că doar era vară…

Dacă şi cu doi ani în urmă am găsit un căţeluş frumos la cetate, acum am fost întâmpinaţi de un altul, cuminte foc şi drăgălaş de-mi venea să-l iau cu mine.

Următoarea oprire a fost la casa memorială a lui Ion Creangă din Humuleşti, cea pe care o aşteptam cel mai mult. Nu ajunsesem aici niciodată (sau cel puţin nu îmi aduc aminte, poate am fost dar eram mai mică) şi n-am putut să nu fiu impresionată să păşesc prin locurile în care a copilărit Creangă, unul dintre cei mai îndrăgiţi scriitori români, cel care ne-a încântat anii copilăriei cu poveştile sale.

Casa fiind muzeu, mi-a fost destul de greu să realizez că Ion Creangă chiar a locuit acolo. Am avut o senzaţie similară cu cea trăită când am văzut prima dată turnul Eiffel. Îl vedeam cu ochii dar nu prea îmi venea să cred că sunt acolo.

Casa este mică, extreeem de mică, şi nu mi-au atras atât de mult atenţia obiectele din casă cât locul gol de după sobă unde se ascundea Creangă când era mic.

Citind plăcuţa de pe lateralul casei, abia atunci am realizat că a murit cam înainte de vreme, la 52 de ani. Nefiind documentată în legătură cu motivele pentru care s-a întâmplat acest lucru, am mers să întreb pe tânărul care ne-a prezentat casa. Am aflat că oficial Creangă a avut epilepsie, pe semne moştenită de la mama sa. Însă o altă variantă vehiculată a fost şi infarctul.

Urmărind indicatoarele care încep încă de aici, am mers mai departe 10 km până la Muzeul Popa din Târpeşti.

Am fost primiţi cu drag de fiica domnului Niculae Popa, deoarece dânsul nu mai este printre noi din 2010. El a fost un mare artist popular (sculptor, creator de măşti şi costume populare) care a lăsat în urmă o moştenire foarte importantă pentru noi.

Pe lângă toate explicaţiile fiicei domnului Popa, am primit în dar de la dânsa şi o surpriză foarte frumoasă. Am fost colindaţi tradiţional de o mână de copii extraordinar de frumoşi şi deosebiţi, care ne-au impresionat pe fiecare dintre noi. Cu ocazia asta am descoperit şi cât de fascinant este să pozezi copii, şi mi-ar plăcea să mai am şi alta dată ocazia asta.

În afară de copii, am mai găsit o mâţă de fugărit pentru pozat, nu de alta dar deja aveam un câine la activ :))

După o zi atât de plină am mers să luăm masa. Dar nu a fost o masă obişnuită ca oricare alta, ci am avut ocazia de a face acest lucru la probabil cei mai faimos han din România, Hanu Ancuţei. Acesta a fost un alt loc pe care eram nerăbdătoare să-l văd, iar aşteptările mi-au fost depăşite.

Am fost întâmpinaţi de personalul hanului cu o ospitalitate ieşită din comun, am fost serviţi cu colăcei proaspeţi şi turte de pâine făcute pe plită, cu pălincă (sau ţuică, mă rog, v-am mai zis eu că pentru mine tot aia e, că oricum nu beu de niciuna :P deci nu ştiu diferenţa) şi apoi am avut plăcerea de a asculta formaţia hanului la voce, ţambal, acordeon, vioară şi contrabas.

Dincolo de arhitectura şi istoria hanului, care n-au cum să nu te impresioneze, am fost surprinşi cu toţii să aflăm că deşi este un loc atât de cunoscut, există perioade de promoţie în care preţurile pentru a petrece o noapte în asemenea loc nu sunt deloc mari (99 de lei camera dublă, 79 de lei camera single – fără mic dejun).

Pe drum de la Hanu Ancuţei spre hotel am constatat că ziua a fost una plină de istorie. Mie nu mi-a plăcut istoria la şcoală, dar dacă era şi ea un pic mai “aplicată” cred că ar fi fost materia mea preferată :)

Seara am mai făcut ceva pentru prima dată: am jucat bowling! :D :D Bine, mă rog, am jucat e mult spus, am încercat să nu mă fac complet de râs. Nu prea mi-a ieşit, dar fiindcă a fost prima dată, pot să zic că am dat şi eu de câteva ori binişor :))) Mai am de exersat mult încă. Nu ştiu cum naiba, dar se pare că e complet diferit de bowlingul pe kinect, că acolo eram expertă :)) Mulţumesc frumos lui Toma pentru indicaţii şi lui Alex şi Brînduşei pentru încurajări :)

Ziua 3 – Duminică, 15 decembrie 2013

Ultima zi a fost rezervată pentru o plimbare şi prin Piatra Neamţ, nu de alta dar ne aflam în oraş de 2 zile şi nu făcusem niciun pas prin zonă.

Am avut ce-i drept ceva timp în care l-am fi putut vedea şi pe noapte, însă mai mult de 3 pulovere nu aveam la mine şi o plimbare la temperaturile acelea impuneau cel puţin vreo 5 :))

Oricum, dat fiind că a făcut Dragoş nişte fotografii foarte frumoase noaptea în Curtea Domnească, pot de fapt să mă uit la ele şi să consider că e ca şi când aş fi fost şi eu acolo noaptea. Chiar dacă am fost doar ziua :)))

Încă de acum 2 ani am vrut să văd Turnul lui Ştefan, însă nu s-a putut din motive logistice. Aşa că duminică în sfârşit am avut ocazia asta. După o tură în jurul lui am vizitat Muzeul Cucuteni. Nu sunt eu deloc cu muzeele, însă când am un ghid care să-mi explice una alta despre exponatele alea de m-aş uita la ele ca mâţa în calendar, parcă se schimbă total treaba. Am aflat foarte multe lucruri interesante despre civilizaţia cucuteniană dar nu aş putea să le redau pe toate aici. Mi s-a părut interesant să vă arăt măcar această mică planşă care arată etapele restaurării unui vas cucuteni (vase de care am văzut chiar acolo în muzeu, originale).

Ne-a mutat apoi într-o clădire la câţiva metri distanţă de prima, la Muzeul de Artă. Aicea la tablouri… pe mine mă cam pierdeţi, pentru că nu am studiat şi nici nu m-a atras să citesc despre subiectul ăsta, dar pot să vă spun că aici veţi vedea şi opere ai unor artişti din vremurile noastre, chiar şi al pictorului Ciprian Istrate, la care am mers chiar imediat după asta.

Am făcut o mică plimbare până la Galeria Era, şi acolo am cunoscut un artist foarte bun, care m-a impresionat cu stilul său pe care nu l-am mai întâlnit până acum în altă parte.

Vizita noastră în Piatra Neamţ nu putea fi completă fără o urcare cu telegondola pe Muntele Cozla, unde am fi putut chiar schia weekendul acesta, dar din păcate nu prea am avut pe ce.

În schimb am admirat un pic barajul şi lacul Bâtca Doamnei şi apoi ne-am retras din frig la Popasul Haiducilor, unde am luat masa şi de acolo am tulit-o spre casă prin ceaţă, de data asta pe DN2, drumul cu 1,5 benzi care mă enervează pe mine cel mai tare, dar măcar de data asta n-am condus eu :P

Una peste alta, a fost un weekend prelungit în care am văzut multe locuri noi şi deosebite, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Fac apel însă la bunătatea sufletelor organizatorilor să le fie milă şi de mine, şi pe viitor să nu mai organizeze din-astea când crapă pietrele de ger :)) Hai c-am glumit, dacă ar fi să vă luaţi după friguroşi ca mine… ce-ar mai fi? :)

_____________________________________________________________________________________
Pentru a vedea galeria foto: click pe prima poză şi apoi le puteţi frunzări cu scroll, la dimensiune mare.


_____________________________________________________________________________________

#priNeamt – editia a II-a – a fost un eveniment organizat de Eventur, in parteneriat cu Primaria Piatra Neamt, Cosmote, Petrom, Autoboca, Rexona, Central Plaza Hotel, Perla Invest si cu sprijinul Hanul Ancutei si Xdatasoft.

_____________________________________________________________________________________

Traseul:


Vizualizaţi #priNeamt pe o hartă mai mare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *