Aventuri in Carpati 2013 – Ziua 13: I ♥ Cluj & the end

19 august 2013

Pentru că aseară am ajuns din Slovaciala ore care nu prea se încadrează la “aseară” ci mai degrabă la “în toiul nopţii”, azi am dormit ca boierii cam până pe la 10.

Mai avem destul de mult drum de bătut până ajungem acasă la Bucureşti, dar nu pot să ajung în oraşul meu drag Cluj şi să nu trag măcar o fugă până în centru. Nu avem mult timp la dispoziţie dar o oră tot rupem. Adi ne va fi ghid de data asta :)

Ultima şi de fapt prima oară când am fost la Cluj, adică acum 2 ani, ne-am plimbat singuri un picuţ, mai ales prin zona centrală, şi acela a fost momentul în care m-am îndrăgostit de Cluj.

Ulterior am cunoscut fie online, fie pe munte, fie cu alte ocazii, mai mulţi oameni faini de acolo şi mi-au devenit foarte dragi. Şi uite aşa s-a creat între mine şi acest oraş o legătură specială, unul dintre motivele pentru care am şi ales să fiu membru CAR în Secţia Universitară Cluj.

Dar uite că niciodată nu am timp să ajung mai des în Cluj şi să stau cât mi-aş dori, drept urmare nici de data asta n-am reuşit să mă văd cu câţiva dintre cei cu care mi-ar fi plăcut să mă întâlnesc, ştiu ei care sunt :)

Însă promit că data viitoare când ajung în Cluj îmi fac timp pentru toată lumea, şi pentru cei ce pe care vreau să îi revăd, şi cei cu care mă ştiu din online dar încă n-am apucat să ne vedem şi live.

În timpul scurt avut acum, Adi ne duce mai întâi spre Parcul Central. Lăsăm maşina pe Aleea Stadionului şi apoi continuăm pe jos. Atmosfera în parc e super faină, mai ales că vremea e aşa frumoasă. Deşi e luni, găsim oameni ieşiţi la plimbare, tineri care stau pe iarbă, şi copii zburdând în soare.

Pe lacul Chios oamenii se dau cu hidrobicicletele. Un cuplu foarte drăguţ cam la 50-60 de ani (cam ca ai mei) nu pare deranjat de faptul că îi pozez şi fix când îmi iau aparatul din faţa ochilor observ că doamna îmi zâmbeşte larg şi îmi face cu mâna. Doamne, ce-mi plac oamenii ăştia!

Eu de fapt le făceam poză pentru că sunt uimită de aceste hidrobiciclete în formă de lebădă. N-am mai văzut niciodată aşa ceva! Sunt bestiale! :P

M-aş da şi eu un pic cu o lebădă din-asta dar nu e timp… :( Trec pe listă pentru data viitoare.

Traversăm parcul până în capăt şi apoi, după ce ieşim, facem o stânga dreapta pe câteva străduţe şi ajungem în locul care a devenit instant preferatul meu din Cluj. Nu ştiu dacă Adi ştia deja că eu sunt înnebunită după străzi pietruite şi zone pietonale, dar nici nu putea să ne ducă mai bine.

Cum ajungem în Piaţa Muzeului am senzaţia că m-am teleportat în altă lume, chiar altă ţară, nu ştiu cum să explic… dar îmi place la nebunie!

Casc gura la terase, la oameni, la clădiri, la tarabele cu ceva obiecte tradiţionale şi /sau hippie-like sau nu ştiu cum să le zic… şi fac poze. Multe multe poze. Am starea aia pe care nu ştiu să o explic dar mă entuziasmez foarte tare şi fac poze aşa… aiurea, fără să-mi iasă neapărat ceva bun dar simt că trebuie să fac :)))

Apoi facem dreapta şi continuăm tot pe o stradă pietonală pietruită cu terase, şi apoi ajungem la o casă la care îmi atrage atenţia un înscris. Este casa în care s-a născut Matei Corvin. Wooooow!

 

Eu fac ochii cât cepele, dar Adi îmi spune calm, cu stilul lui de ardelean caracteristic: „ah, aici veneam că aveam cursuri de la facultate înăuntru”.

I’m like…. whaaaaaat? OMG! Wooooow!! :P

Aici în faţa casei mai există o mică piaţă pietonală în care găseşti câteva terase drăguţe. Sunt uimită de cât de multă lume e, atât la mese cât şi pe stradă, dat fiind că e luni.

După încă 10 paşi ajungem în Piaţa Unirii. De data asta intrăm şi noi în Biserica Sfântul Mihail , că acum 2 ani era ceva aglomeraţie sau ceva de genu şi n-am mai intrat.

Când ieşim înapoi afară, observăm că s-a pus de o horă între timp. Sunt mulţi tineri cu ceva costume populare şi ne întrebăm ce sărbătoare o fi. Ulterior aflu că am nimerit în prima zi, cea de deschidere, a Zilelor culturale maghiare. Pe 20 august (adică mâine) este sărbătorit nenea Istvan, pe româneşte Sfântul Ştefan.

Hora se încheie şi ne dăm seama că am căscat gura cam mult şi nu prea mai e timp de altceva şi trebuie să ne întoarcem la maşină. Aşa că o luăm prin primul gang văzut şi ne croim drum înapoi spre parc. Aflăm de la Adi de câteva restaurante, ceainării şi terase faine de pe drumul nostru, fac o poză la Maimuţa plângătoare (mă amuză teribil acest nume) şi Adi ne spune că numele vine de la un patron mai vechi al restaurantului, care obişnuia să ţipe la personal şi să facă tărăboi. Săracii angajaţi…

Şi uite aşa ajungem înapoi în parc. Trecem iarăşi pe lângă Vechiul cazinou, care de fapt acum e nou. Ne povesteşte Adi că arăta oribil înainte, dar că a fost renovat şi insistă să fac o poză, că dacă nu, mă bate. Mă conformez :D

Arată bine acum, n-am ce zice. Pentru mine, asta a fost şi ultima poză pe ziua de azi, şi din toată vacanţa de fapt, pentru că e timpul să luăm drumul spre casă. Ne despărţim de Adi şi de Cluj, şi setăm GPS-ul pe adresa de acasă.

Atâta doar că de la Cluj sunt mai multe moduri de a ajunge la Bucureşti şi GPS-ul nostru iar se cam confuzează. Mai întâi ne spune să o luăm prin Sibiu, după aia se răzgândeşte şi ne trimite pe Valea Prahovei… numai el ştie ce vrea.

Numai că noi nu vrem decât să ajungem acasă, aşa că preluăm frâiele şi ne facem propriul traseu. O luăm aşadar prin Mediaş, dar înainte de asta oprim la restaurantul „faimos” la care am mâncat acum 3 ani, de pe dealurile dintre Blăjel şi Mediaş.

Îl găsim cam la fel ca şi atunci, cam pustiu dar cum mâncare super bună şi o domnişoară/doamnă foarte drăguţă care ne serveşte. De data asta o întreb cum se cheamă locul ăsta, ca să îl pot recomanda, dar bineînţeles că am uitat. Mi-a intrat pe o ureche şi mi-a ieşit pe ailaltă.

Ca şi acum 3 ani, mâncarea este cam prea multă şi deşi suntem flămânzi, nu putem mânca tot :P Dar nu-i nimic, doamna cea drăguţă ne pune restul la pachet, şi plecăm încântaţi de revedere.

Înainte de Sibiu îmi făceam griji că iar o să dăm de aglomeraţie , cum am mai păţit de câteva ori când am ajuns pe aici, însă din fericire între timp s-a făcut centura Sibiului (A1) şi zburdăm fericiţi pe asfaltul nou.

O încheiere perfectă pentru o vacanţă perfectă. Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa :)

Revin săptămâna viitoare cu un mic rezumat şi o surpriză ;)

Aparat foto: Sony NEX 5R + obiectiv 16-50

Harta rutieră:

 


Vizualizaţi Aventuri in Carpati 2013: Plimbare in Cluj si drumul spre casa pe o hartă mai mare

12 comentarii:

  1. So true… Clujul e foarte frumos. Noroc ca am rude primitoare si ma primesc de fiecare data cu bratele deschise. E foarte placut cand ti se face un tur al celor mai frumoase locuri… :)

  2. Nu am trecut niciodata prin Cluj, doar pe langa. Pozele tale ne-au convins sa ne oprim data viitoare cand venim in tara. Numai bune strazile pietonale pentru dezmortirea picioarelor :)

    • Da, chiar merita sa mergeti, macar cateva ore, daca nu puteti mai mult.
      In afara de zona asta in care am fost acum, mai sunt si altele, eventual vedeti pozele si de acum doi ani.

  3. Stai linisita, cred ca sunt acolo de ceva vreme si nici eu nu stiam de ele. Oricum, orice ai face, daca iei barca cu vasle tine minte ca vaslele alea nu plutesc. Crede-ma…

  4. Cluj… orasul tau drag! Eu tot cred ca la batranete, daca nu cumva mai repede, o sa va mutati aici:))
    Intr-adevar am ajuns si eu in vara doua dupaamieze in Cluj si mi se parea atat de cosmopolit(de fapt… era) centrul. Nu seamana cu nici un alt oras din tara si intr-adevar lumea, locurile te fac sa te gandsti la dezvoltarea orasului. Ii fain, ce sa zic, recunosc si eu :D

    Singura mea problema unde locuiesc era faptul ca nu aveam o zona decenta de alergare si trebuia sa ma deplasez jumatati de ora pana dadeam de o pista de alergat… de asta n-am mai alergat prea mult in ultimii doi ani(comoditatea asta!) Acum, la nici 10 minute de mine am asa ceva:
    https://www.facebook.com/pages/Iulius-Parc/612466232129775?fref=ts
    Pare-se ca nu am sa ma mut prea curand de aici!

    Acum sa nu uit sa-ti spun ce vroiam de trei saptamani sa-ti scriu, dar tot ma luam cu alte cele. Asadar, acum trei saptamani, tot intr-o vineri, cand am iesit la o plimbare prin centru, pe Eroilor, pe langa Clopot, vad ceva expozitie foto cu poze numai de la munte. Trag dupa mine persoana cu care eram si incep sa ma testez daca recunosc toate locurile din poze, fara a ma uita la descriere. Apoi intalnesc persoana care organizase expozitia, o doamna profesoara de geografie tare simpatica mie, care facuse toate acestea pentru a starni clujenilor, poate, pasiunea/curiozitatea pentru drumetie. Impartea atunci, pe pietonala, ceva care se nume “Scrisoarea mea pentru toti iubitorii muntelui” si mi-a intins si mie de scrisorica. Numaidecat am spus: “O stiu pe Alexandra, cu blogul de calatorii” si am inceput sa radem amandoua. Asadar, esti omniprezenta in Cluj si asta pentru ca rezonezi in gandire si actiuni cu multi dintre clujeni!

    Weekend fain si sa ne vedem cu bine in Cluj… sau prin munti!

    • :) Da… stiu ca am fost prezenta la expozitie. Mi-a cerut acordul Iulia pentru a afisa si distribui scrisoarea :) Am fost foarte bucuroasa sa particip la o expozitie in Cluj, deci iti dai seama ca am fost de acord numaidecat.

      Si ma bucur mult ca ai ajuns si tu la expozitie, mersi ca mi-ai spus! :)

      Da… nu se stie niciodata, poate ne-om muta la Cluj candva :P Eu m-as muta si acuma daca nu ar fi Cristi cu jobul aici in Bucuresti :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *