Aventuri in Carpati 2013 – Ziua 6: Canionul Sucha Bela

12 august 2013

Prima dimineaţă în camping se dovedeşte a fi mai călduroasă decât ne-am fi aşteptat. Nu ne-am pus aseară alarmele să ne trezească, dar nici n-a fost nevoie, ne-a trezit soarele. Cortul s-a încălzit încă de dinainte de 7, şi în curând n-a mai fost chip să stăm în el.

Imediat ce scoatem scăfârliile afară prin deschizătura cortului, suntem uimiţi de priveliştea spre vârful Lomnicky. Ce inspirată am fost să montez cortul cu gura spre munţi :D

Fiind prima zi, nu ne grăbim foarte tare. Astăzi e zi de acomodare şi recunoaştere. Şi fiindcă ziua e lungă, am programat pentru astăzi şi o scurtă primă drumeţie în Parcul Naţional Slovensky Raj (Paradisul Slovac), prin cel mai cunoscut canion, Sucha Bela. Haios cum acum 4 ani un traseu de 3-4 ore mi se părea lung, şi acuma îmi pare o plimbărică…

Auzit-am eu că în Slovensky Raj, Sucha Bela este atât de cunoscut şi frecventat pentru că este şi cel mai frumos canion din parc, aşa că am de gând să mă conving cu ochii mei.

Aşadar după o mică raită prin zonă pentru recunoaştere şi o tentativă ratată de a ne da cu Tatra Bob (pe care l-am găsit închis fix azi) am pornit spre Slovensky Raj, care este la 30 de km de noi, şi cu ajutorul parţial al autostrăzilor, ajungem acolo în 30 de minute.

Pe drum însă suntem uimiţi de măreţia munţilor Tatra şi oprim pe marginea şoselei pentru o scurtă sesiune foto, pe care aveam să o repetăm şi mai târziu, de mai multe ori chiar.

După ce parcăm, plătim biletul de parcare şi cel de intrare în parcul naţional (2 euro/maşină, 1,5 euro / persoană / zi), ne „lovim” pentru prima dată de excelenta organizare a turismului slovac. La intrarea pe trasee există un panou imens pe care sunt trecute traseele din parc, însoţite de timpi de marcaj şi practic toate detaliile necesare pentru orice om ce vrea să pătrundă în parc

După ce le arăt şi „colegilor” pe panou pe unde mergem astăzi, pornim la drum. Din fericire nu este aproape nimeni pe traseu acum, pentru că e deja ora 14, însă nu acelaşi lucru l-am fi putut spune dacă am fi venit dimineaţă, pentru că de regulă este foarte aglomerat, mai ales canionul Sucha Bela.

Canionul începe uşurel, cu doar ceva pasarele de lemn amenajate, însă după aprox. 35 de minute începe cu adevărat distracţia. Ajungem la prima cascadă şi implicit prima scară metalică, destul de lungă şi aproape verticală, urmată de încă o succesiune de scări mai mici sau mai mari. Din păcate aici începe să se şi aglomereze treaba, pentru că lumea se mişcă de regulă un pic mai încet pe scări, şi se pare că am ajuns din urmă câteva grupuri ce porniseră înaintea noastră. Nu-i nimic, nu ne grăbim.

Până la finalul celor 2 ore de urcare suntem purtaţi printr-o mulţime de cotloane şi ascunzişuri, urcăm scară după scară, fără a avea mult timp de respiro între ele. Cel mai mult însă mi-a plăcut că la un moment dat, după ce am urcat pe o scară metalică, am trecut printr-un orificiu nu foarte mare, format în stâncă (se vede într-o poză din galerie).

Entuziasmul a fost pe măsură, şi ne-am amintit cu drag de Şapte Scări şi Valea lui Stan de la noi, însă la o scară un pic mai mare.

Spre final canionul se domoleşte, şi după o mică urcare prin pădure ajungem în punctul terminus. Aici este o intersecţie de trasee, şi noi trebuie să îl alegem pe cel de coborâre înapoi la maşină. O altă chestie turistică foarte mişto a fost că de aici se pot închiria biciclete pentru a coborî, ceea ce înseamnă un avantaj major pentru că în loc de 1 h 30 poţi face muuult mult mai puţin. O bicicletă costă 5 euro.

Noi alegem să coborâm pe jos, iar la finalul traseului (1 h jumătate coborâre) suntem bucuroşi să ne aşezăm la masă la una dintre terase, cu o poftă de mâncare de zile mari. Spre încântarea noastră, mâncarea este ieftină şi bună. Mai ales desertul :P

După ce am rezolvat cu foamea, parcă e altă viaţă. Acum putem să mergem să ne facem aprovizionarea cu ceva mâncare pentru dimineaţă şi diverse chestii de luat cu noi ziua pe traseu. Pun pe GPS un supermarket Tesco din apropiere, fără să verific prea mult, şi pornim într-acolo. În curând îmi dau seama că nu era chiar în drumul nostru spre camping, şi n-am nicio idee de ce GPS-ul ne-a dus acolo, însă se pare că dintr-o greşeală am nimerit un loc minunat din care să admirăm un apus absolut superb, cu peisaje pe care de multă vreme îmi doream să am ocazia să le fotografiez.

Aşadar oprim spontan pe marginea drumul şi repetăm şedinţa foto de dimineaţă. Ceea ce am văzut puteţi vedea şi voi mai jos:

Ţineţi cont că pentru pozele astea am mărşăluit mult şi bine pe marginea şoselei, până când m-am şi împrietenit cu bicicliştii :P A fost super amuzant, mă salutau toţi cu un zâmbet laaarg, bucurându-se odată cu mine de apusul la care eram martori, dar în acelaşi timp probabil mirându-se un pic să vadă la ora aia o femeie singură făcând poze pe marginea şoselei. Cred că am fost foarte haioasă pentru ei :P

Odată cu dispariţia soarelui de pe cer ajungem şi noi în camping, şi vine momentul să verificăm vremea ca să ne putem programa ascensiunile în Tatra, munţi renumiţi pentru schimbările bruşte de vreme şi furtunile de după amiaza, mai ales în august, aşa că ne trebuie neapărat o prognoză perfectă pentru zilele respective.

Dar din păcate pentru noi, o aşa zi nu se anunţă nici mâine, nici poimâine, aşadar trebuie să ne găsim cumva alte activităţi pe moment, dar nu-i bai, că avem de unde alege. Hmmm, ce să facem mâine, ce să facem..?

Va urma.

Pentru a vedea galeria foto: click pe prima poză şi apoi le puteţi frunzări cu scroll, la dimensiune mare.



Aparat foto: Sony NEX 5R + obiectiv 16-50

Hartă rutieră:


Vizualizare hartă mărită

Hărţi traseu Sucha bela în Slovensky Raj:

Informaţii utile:

Slovensky Raj

Pentru cei ce vor să facă trasee în parc există o parcarea amenajată, la intrarea în parc, care costă 2 euro/maşină/zi. Dincolo de acest punct nu au acces decât maşinile celor cazaţi în campingul Podlesok. Regula aceasta este valabilă şi pentru restul drumurilor din parcurile naţionale (atât Slovensky Raj cât şi Tatra): pe ele au voie doar cei cazaţi la unităţile de cazare de la capătul drumului (sau de pe drum). Pentru ceilalţi e strict interzis (amenzile sunt usturătoare) şi oricum, de regulă există bariere.

Tot lângă parcare există şi un ghişeu de la care trebuie cumpărat bilet pentru intrarea în parc, care costă 1,5 euro/persoană/zi.

Majoritatea canioanelor sunt în regim de sens unic (în urcare) aşadar atenţie mare când vă planificaţi traseele. Nu aveţi voie să coborâţi prin canioanele cu sens unic!

Pe net am găsit mai multe hărţi şi scheme cu traseele din Slovensky Raj, încă doar aceasta are timpii corecţi şi sensurile unice indicate corect:

Vă recomand să o tipăriţi şi să o aveţi la voi, pentru că în interiorul parcului există multe intersecţii de trasee şi fără ea puteţi întâmpina dificultăţi în alegerea traseului corec.

Vignete:

Pentru Ungaria şi Slovacia este nevoie de vignete dacă vreţi să folosiţi autostrăzile. Noi le-am cumpărat pe amândouă de la un chioşc de dinainte de vama Borş, însă pe urmă mi-am dat seama că mai bine le luam de la o benzinărie. Au costat amândouă 117 lei (probabil ar fi fost mai ieftin în benzinării). Cea pentru Ungaria este doar “pe hârtie” (e recomandat să păstraţi chitanţa primită) iar cea pentru Slovacia se lipeşte pe parbriz în colţul din dreapta sus.

Camping:

Campingul la care am stat noi se numeşte Rijo Camping, şi se găseşte lângă localitatea Stara Lesna de la poalele Munţilor Tatra. Ziua aveam o privelişte foarte frumoasă spre Vârful Lomnicky chiar din camping.

Condiţiile sunt ok, există stâlpi de electricitate şi mese cu băncuţe din loc în loc, există şi cu o mică terasă unde se poate comanda mâncare dimineaţa şi seara (în regim fast food mai mult), băuturi, inclusiv ceai, şi de unde se pot cumpăra diverse dulciuri, pateuri, etc.

Inconvenientele au fost următoarele:

1. Clădirea cu cabinele de duş nu avea o uşă exterioară, astfel încât chiar dacă exista draperie la cabina de duş, era destul de frig, aproape ca şi cum ai face duş în aer liber, iar seara cum e destul de frig chiar şi vara… chestia asta nu era foarte plăcută.

2. La chiuvete nu exista apă caldă. Una singură (din vreo 6) avea montat un mic boiler, dar care la femei în primele zile mergea greu,după care n-a mai mers deloc.

În final ne-am descurcat şi aşa, n-a fost problemă, însă dacă stai mai multe zile acolo (cum am stat noi 7 nopţi) nu e chiar ideal. Dacă mergeţi, nu faceţi duş la cabinele de duş din clădirea cu chiuvetele (nu se încălzeşte apa), ci mergeţi la clădirea separată de duşuri.

Alternativa ar fi campingul Tatranec, în apropiere de Tatranska Lomnica, însă nu ştiu dacă au condiţii mai bune.

Pentru cei ce au mai degrabă treabă în Parcul Naţional Slovensky Raj (Raiul Slovac) le recomand să stea la campingul de acolo, care e chiar la intrarea în parc. Din nou, nu ştiu nici acolo cum sunt condiţiile.

Preţurile pentru Rijo Camping le găsiţi şi pe site, însă ca idee, ar fi aşa:

Preţ pentru maşină / noapte: 3,2 euro

Preţ pentru cort/ noapte: 3,2 euro

Preţ pentru adult/ noapte: 3,3 euro

Taxă turism / adult noapte: 1 euro

După un mic calcul, noi fiind 4 oameni cu o maşină şi 2 corturi, am plătit 6,7 euro / persoană / noapte.

8 comentarii:

  1. Interesant canionul, insa eu am ramas cu ochii fixati pe pozele de pe drum :))! Ce peisaje faine! Imi plac culorile, atat de calde si muntii care se vad in ceata pe fundal. Poza 7 este geniala!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *