Aventuri in Carpati 2013 – Ziua 3: Vf. Retezat

Data: 9 august 2013

Traseu: Cabana PIetrele (1480m) – Şaua Ciurila – Vf. Retezat (2482 m):

Vf. Retezat – Şaua Retezatului (2251m) – Vârful Bucura I (2433m):

Vârful Bucura I – Curmătura Bucurei (2206m):

Curmătura Bucurei – Bordu Tomii – Cabana Genţiana (1670m) – Cabana Pietrele (1480m):

 

Diferenţe nivel: +1350m, -1350m

Timp: 12 h

Surse apă: Cabana Pietrele, mai jos de Lacul Pietrele (un pic îndoielnică), Cabana Genţiana

Telefon Cabana Pietrele: 0374 975188; 0734 339 753; 0722 715 595

Deşi ne resimţim de la ziua precedentă, când ne trezim decidem să mergem mai departe cu planul stabilit pentru a doua zi în Retezat, pentru că ar fi chiar păcat.

Însă hotărâm să luăm cât mai puţine lucruri în rucsacuri. Eu renunţ de tot la el (mă doare spatele şi fără el, oricum), iar băieţilor le spun să îşi ia minimum minimorum. Din păcate din prea multă milă pentru spatele lui Cristi, care săracul trebuie să care apă pentru amândoi, îi zic să umple doar 6 sticle, adică 3 litri pentru amândoi, greşeală pentru care mai târziu aveam să plătim.

 Cabana Pietrele (1480m) – Şaua Ciurila – Vf. Retezat (2482 m):  5 h

DSC09506

Dimineaţa se arătă la fel de frumoasă ca şi cea de ieri, prevestind multă căldură, ceea ce nu e chiar foarte ideal dat fiind că vrem să urcăm pe Vf. Retezat pe Culmea Lolaia. M-am gândit însă că ar fi mai frumos decât să urcăm pe Valea Stânişoarei, chiar dacă bănuiesc că va fi mai lung.

DSC09520

La început nu sunt foarte încântată. Traseul pare că urcă într-o direcţie total opusă faţă de cea spre care trebuie să ne îndreptăm noi, de unde îmi dau seama că vom ocoli de-o să ne sară ochii. Însă apoi mă felicit pentru alegere, pentru că dăm de o mare de afine, din care aproape că nu mai reuşesc să-i scot pe băieţi. Culeg în neştire, da noroc că îmi dau şi mie :P Tare bune sunt! Mai ales că nu muncesc deloc pentru ele! :)))

DSC09528

Abia după vreo oră jumate ne încadrăm în linie dreaptă pe Culmea Lolaia. Se vede deja aproape tot traseul pe care trebuie să-l parcurgem azi, inclusiv Vf. Retezat, care pare aproape dar… nu prea :)

DSC09554

Căldura e deja insuportabilă, poteca e pur şi simplu tapetată pe o parte şi alta cu tufe de afine, drept urmare o lălăim destul de mult. Mie mi-e prea lene să culeg, dar Cristi deja îşi face din betişoare un sistem de pieptene cu care să culeagă mai productiv :))) dar în scurt timp se dovedeşte total inutil. Cu chiu cu vai ajungem la lespezi, unde afinele se termină dar căldura nu, şi simt că nu mai suport hainele pe mine. E atât de cald cum nu am mai pomenit niciodată. Am mai îndurat noi călduri pe munte dar parcă nici în halul ăsta.

DSC09568

În plus ne bâzâie muştele ceva de groază, şi pe mine mă sâcâie rău de tot. Dar nu ne lăsăm păgubaşi, ne suflecăm pantalonii, când mai bate vântul un pic depărtăm tricoul de corp ca să ne răcorim, şi facem ce putem. Însă cu apa… nu stăm prea bine. Am băut destul de mult şi ne dăm seama curând că o să o terminăm înainte de a coborî la o sursă de apă. Şi tare îmi vine să mi-o torn pe toată în cap. Vise…

DSC09622

După multe ore de mers pe Culmea Lolaia, timp în care mi-am dat seama că totuşi Valea Stânişoarei ar fi fost o variantă mai bună, ajungem la ultima urcare spre Vf. Retezat, un pic mai abruptă şi un pic de căţărat. Faină tare, n-am ce zice, însă norii ăia parcă ne ocolesc dinadins, nu alta. Dacă am fi urcat pe Valea Stânişoarei am mai fi avut măcar ceva apă, în schimb pe Culmea Lolaia nu e deloc (bine, ştiam asta, n-a fost o surpriză) şi nici atât de fain peisajul nu e. Adică e, dar nu prea se schimbă. De ţinut minte pentru data viitoare.

DSC09669

 Vf. Retezat (2482 m) – Şaua Retezatului (2251 m) – Vârful Bucura I (2433 m): 2 h

Pe vf. Retezat nu stăm mult, faptul că mai avem foarte puţin apă, pe care trebuie să o drămuim, le-a tăiat tot cheful băieţilor. Coborâm spre Şaua Retezatului, admirând lacurile superbe din Rezervaţia Gemenele, dar şi Lacul Stânişoara şi frumuseţea crestei. Odată ajunşi în Şaua Retezatului (unde urcă traseul triunghi albastru dinspre Valea Stânişoarei) îi simt pe băieţi că vor să coborâm pe acolo, însă nu prea îmi vine să renunţ la Vf. Bucura, nu neapărat pentru vârf, ci pentru că mi-e tare dor de Lacul Bucura, şi vreau să îl vad.

DSC09691

Le spun să coboare la cabană fără mine, şi să mă lase singură, dar nu vor. Mergem mai departe, însă apa se termină şi nu sunt deloc încântaţi. Ştiu că mă cam înjură, dar nici nu mă lasă singură. Atmosfera e însă tensionată, şi fiecare merge în taina lui, în linişte. Nimeni nu mai zice nimic. Eu din fericire văd că rezist un pic mai bine la sete, dar combinaţia cu arşiţa pe care trebuie să o suportăm e un pic prea mult, mai ales pentru Cristi, care îmi pare nervos. Mă simt super vinovată, dar încerc să îi încurajez.

Sub Vf. Bucura iar e o mică porţiune expusă, însă nimic peste măsură de dificil. Când ajungem sus încerc să îi îmbunez “haide, că de aicea avem doar de coborât!!”. Nici nu le mai zic că am putea să urcăm şi pe Vf. Bucura II (traseul marcat îl ocoleşte, pe sub el), mai ales că nici eu nu prea mă mai simt în stare, dar ei sigur mi-ar da un şut în fund :)))

În timp ce noi suntem pe vârf, un planor apare brusc, ca de nicăieri, şi ne trece fix pe deasupra capetelor. Woooow! Cât de tareeee! Rămânem toţi ca proştii, cu gâturile întinse spre cer, şi ne dăm seama că nu am apucat să-i facem nicio poză. Dar nu trece mult şi vine iar, de data asta parcă ŞI mai aproape de noi. Acum l-am prins! Ha! Mamă ce mişto o fi să veţi toată frumuseţea asta de sus!!

DSC09803

Căscăm iar gura la el cât căscăm, însă ne amintim că trebuie să o luăm din loc, mai ales că acum nu mai avem apă deloc. Facem câteva poze şi o luăm la vale.

 Vârful Bucura I (2433 m) – Curmătura Bucurei (2206m): 45 min

Aici însă începe cea mai frumoasă porţiune de traseu din toată ziua. Cred că mi-a plăcut un pic mai mult decât porţiunea de creastă de ieri, din zona Şaua Custurii.

Este absolut superb, în dreapta este minunatul lac Bucura, pentru care am cea sentimente speciale, chiar dacă am zăcut lată pe malul lui acum 3 ani, în faţă se vede clar clar de tot Vârful Peleaga, Colţii Pelegii şi se distinge clar poteca pe care am venit înspre Curmătura Bucurei acum 3 ani, în coborâre de pe Vârful Peleaga, iar noi suntem încolonaţi pe potecuţa asta frumoasă şi îngustă de pe creastă…. e un sentiment de care reuşesc să mă bucur, chiar dacă oboseala şi setea sunt încă prezente. Însă pentru o perioadă uit de ele. Din păcate nu cred că şi băieţii au reuşit să se bucure la fel ca mine, însă măcar nu m-au luat la bătaie :)))

 Curmătura Bucurei (2206 m) – Bordu Tomii – Cabana Genţiana (1670m) – Cabana Pietrele (1480m): 2h 30

DSC09822

Adi are însă probleme destul de mari cu genunchiul… pe parcursul coborârii din Curmătura Bucurei (vedeţi că aici e semnal la telefon!), care mai ales la început este un pic abruptă, îl văd cum se chinuie şi mi se rupe sufletul. L-am bandajat eu cu o faţă elastică, dar câte poate să facă şi aia…

După coborâre în vale însă, din cauza setei o luăm toţi cam razna. Am face orice ca să ajungem mai repede la apă. Nişte mesaje spirituale înscrise pe pietre ne pun pe gânduri…

DSC09865
Dar apă, apă voi avea????
DSC09869
Total de acord! Mai ales apa! Apaaaaaaaaa!!!!

O cruce sus pe o stâncă e luminată divin de razele soarelui care se dă pe după creastă. Oare aşa o să ajungem şi noi dacă nu găsim apă mai repede????

DSC09868

Când auzim pentru prima dată apa, e cel mai divin sunet auzit vreodată (cred că mă repet). Din păcate rămânem cu auzitul, pentru că curge pe sub pietre. Iar când o vedem, nu putem bea din ea pentru că nu curge deloc. Să murim nu alta.

Ne ţinem tari până la Lacul Pietrele. Aici întâlnim un grup mai mare de tineri, dar tot ce observ este o sticlă mare de 2 litri de apă în mâna unui băiat. Restul în jurul sticlei e blurrat. Nu stau mult pe gânduri, las jena la o parte şi mă duc glonţ la el.

– Te rog mult, ne dai şi nouă un pic de apă? Am rămas fără acum mult timp…

– Sigur că da!

Auzul acestor cuvinte îmi mângâie urechile. Deja mă ling pe buze şi îmi imaginez apa cum mi se prelinge pe gât.

Însă n-apuc bine să iau sticla în mână că îmi zice că de fapt e luată de aici un pic mai jos de lac, de unde începe să curgă. Eu n-aş fi vrut să iau de acolo, nu mi se părea chiar ok, însă acum văd că efectiv n-am de ales. Îi mulţumesc tânărului, îi dau sticla înapoi, şi mergem şi noi să găsim un loc bun de luat apă.

La o primă vedere se vede că are ceva impurităţi în ea, dar nu mai e loc de mofturi. Umplem repede o sticluţă şi o dăm pe gât pe nerăsuflate. ESTE CEA MAI BUNĂ APĂ BĂUTĂ VREODATĂ! :)))

Acum că am rezolvat problema majoră, lucrurile pare se văd un pic mai clare. Şi nu, nu mi-am şters ochelarii :))) Ne permitem în sfârşit să facem şi o pauză de masă un pic mai lungă de 3 minute, băgăm un senviş şi după 10 ore de căldură în sfârşit mă ia frigul. De fapt nu mi-e frig, ci răcorel, aşa că le spun băieţilor că o iau un pic înainte ca să mă încălzesc, şi mă ajung ei din urmă.

O iau la sănătoasa la vale, ştiind că celălalt grup e mai în faţă. Îi ajung din urmă repejor, pentru că s-au oprit la bolovanul de la Bordul Tomii să facă poze. Băieţii mei însă, nici urmă de ei. Ce s-o fi întâmplat??

Încerc să bat pasul pe loc, dar mă plictisesc. După mult mai mult timp decât normal, îi văd şi pe ei venind, ca să aflu când mă ajung că lui Adi i se blocase genunchiul şi nu mai putea merge. Shit! Mă gândesc cu groază la ziua de mâine.

Acum însă zice că e un pic mai bine şi pornim toţi 3 mai departe. Cu vreun sfert de oră înainte de a ajunge la Genţiana trecem un pod de lemn destul de nou, de care fetelor din grup le este foarte frică, pentru că se mişcă un pic. Pe mine chiar mă amuză, îmi place asta! :)

Când ajungem la Genţiana sunt un pic emoţionată. Am citit atâta despre locurile astea încât n-am cum să nu fiu aşa când în sfârşit le văd cu ochii mei. Trec pe la Memorialul lui Cuxi şi mă trece un fior când văd şi restul de plăcuţe comemorative. Sper să aibă linişte acolo unde sunt.

Băieţii închină o bere rece luată de la Genţiana, la care visau de multă vreme, şi curând ne urnim şi de aici, căci e târziu. De la indicatoarele pe care scria ½ ore până la Pietrele mai facem de fapt vreo 40 de minute, şi apoi încă vreo 3 minute lungi până la cabana noastră :P

DSC09913

Urmează încă o masă copioasă pentru care depun un mare efort să stau în fund şi să nu mă întind toată pe jos, însă cu burta pusă la cale purcedem la un somn luuung şi odihnitor, pentru că a doua zi avem iar de îndurat rucsacuri grele în spate.

Va urma.

retezat (2)

Pentru a vedea galeria foto: click pe prima poză şi apoi le puteţi frunzări cu scroll, la dimensiune mare.

DSC09485 DSC09685 DSC09773 DSC09823 DSC09861 DSC09886 DSC09893 DSC09897 DSC09899 DSC09908

Aparat foto: Sony NEX 5R + obiectiv 16-50

4 comentarii:

  1. Ma feresc sa zic de vreun munte ca este favoritul meu, dar Retezatul este intr un fel aparte ( ca toti favoritii mei).
    Retezatul are o vraja aparte.

    Dar cand n ai apa nu prea mai ai chef de vrajeli.

    Nu i nimic, povestea va ramane in amintiri tot frumoasa. “Mama, ce sete mi a fost atunci”si vei rade…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *