Retezatul Mic: Cheile Scorota

Data: 19 mai 2013

Marcaj:
Traseu: Valea Jiului de Vest – Cheile Scorota – Stâna Scorota
Timp: 1 h 30 la urcare, 1 h la coborâre
Loc campare: vis a vis de Casa de vânătoare Câmpuşel
Surse apă: în apropiere de locul de campare este un soi de izvor, dar calitatea apei e cam îndoielnică.

E ora 3 noaptea. Deşi e frig rău de tot, mă întorc repede la 180 de grade în cort, deschid fermoarele, scot capul “pe uşă”, şi ….

Pfiuuuu! Ce de stele erau aseară când ne-am culcat, dar ce stele sunt acum!!! Stau aşa pe spate şi mă zgâiesc la ele fără să mă mişc cel puţin 5 minute. Sentimentul este absolut priceless.

Am mai văzut cerul plin ochi de stele şi în alte rânduri, dar parcă de fiecare dată le văd pentru prima oară. Poate şi pentru că nu fac niciodată nicio poză. Nu am trepied şi nici nu sunt în stare să mă pun pe treabă în toiul nopţii, aşadar de fiecare dată stau doar şi mă uit, şi mă mulţumesc doar cu ce sunt în stare să înmagazinez în memorie în acele clipe. Mi se pare una dintre cele mai mari şi mai frumoase recompense pe cate le ai atunci când dormi în natură. Bine, am ieşit afară noaptea să văd stelele şi când am dormit la cabană, dar ideal e să nu fie surse de lumină în zonă, că se pierde din spectaculozitate.

Dacă n-ar fi fost frig… probabil aş mai fi stat aşa până mi s-ar fi închis ochii de somn. Mă bag înapoi în cort şi încerc să mă înfofolesc cât mai tare. Mamă ce frig e!

Dimineaţa a venit cu mult soare. Atâta doar că nu pică şi pe corturile noastre, care sunt cam ude. Ne ia vreo oră să ne dezmorţim, să ne încălzim, să strângem tot şi să mâncăm, şi la ora 9 suntem la start. Adică unde începe traseul prin Cheile Scorota. Ca mod de identificare, aici este un pod mic de beton peste Jiul de vest, şi peste el, un indicator cu săgeată (vezi în galeria foto). Aici este loc pentru câteva maşini, dar doar 3-4, şi partea proastă e că se cam blochează una pe alta.

Ca să evităm o eventuală posibilitate să ne blocheze cineva şi să nu mai putem pleca spre casă după ce coborâm, parcăm în partea dreaptă, unde e loc doar de 1 maşină. Desigur, şi aici ne-ar fi putut bloca cineva, dar am sperat că nu avem noi ghinion chiar aşa de tare cât să nimerim fix pe unul aşa de „deştept” ca să ne facă aşa o „bucurie”.

Prima porţiune a traseului, care trece prin cheile efective, este ca o plimbare, se urcă foarte demol, pe alocuri aproape deloc. Cheile Scorota sunt absolut superbe, foarte înguste în câteva porţiuni, şi e cam greu de făcut poze acolo ca să redea fix cât de frumos e.

Nici următoarea porţiune nu este foarte grea de fapt (începem să urcăm, dar doar câteva porţiuni sunt mai abrupte), aşadar întregul traseul este potrivit şi pentru copii de orice vârstă. Până sus la stână am făcut doar vreo oră jumate (nu ştiu de ce pe indicator scrie 2 ore, că nu ne-am grăbit), de unde priveliştea spre chei, cu Oslea în fundal, este superbă şi liniştitoare. Am găsit un loc perfect la un fel de semi-umbră, unde ne-am relaxat aproape 1 oră, unde am uitat de griji, de necazuri, de supărări şi alte asemenea.

Veţi vedea că acolo există o mică stână (este cea veche, părăsită) şi una nouă, mai mare, în care cel puţin în weekend de regulă este cineva. Nu ştiu care e faza, dar n-am dat curs invitaţiei de a bea o ţuică cu cei 3 bărbaţi care stăteau la masa de afară, nu de alta dar 2 dintre ei ne ajunseseră din urmă pe ultima bucată de traseu şi ne-au „fericit” cu un radio cu muzică populară dat la maxim de am zis că fac moarte de om, nu alta.

Noroc că de la stână şi până la locul unde am stat noi pe iarbă nu percuta sunetul, şi ne-am putut relaxa în linişte.

Coborârea a durat şi mai puţin, astfel că am ajuns în Bucureşti la o oră foarte decentă, de m-am şi mirat de record. Mi-a părut rău un pic, nu mi-am dat seama că am fi avut timp să facem un traseu mai lung şi în ziua de duminică, poate trebuia să aleg altceva, dar oricum, chiar dacă a fost scurt, traseul prin Cheile Scorota mi-a plăcut tare mult, a fost relaxant şi foarte deosebit, aşa că îl recomand din suflet, pentru absolut oricine. De preferinţă, traseul ăsta e bine de făcut după amiază, pentru că soarele e într-o poziţie mai bună pentru poze. Noi însă n-am avut de ales, drumul până la Bucureşti e destul de lung. Noroc că am făcut o pauză de refacere la Novaci, unde nişte oameni extraordinari ne aşteaptă oricând cu braţele deschise.

Parângul drept înainte

Cam ăsta a fost weekendul nostru în Retezatul mic. Luaţi şi citiţi aici despre tura pe Piatra Iorgovanului de sâmbătă (dacă aţi ratat cumva jurnalul) şi mergeţi cu prima ocazie (dacă nu aţi fost cumva deja :)

Pentru a vedea galeria foto: click pe prima poză şi apoi le puteţi frunzări cu scroll, la dimensiune mare.

10 comentarii:

  1. Am 2 intrebari:

    1. As vrea sa fac traseul Cheile Scorota – Piatra Iorgovanului. Pe unde e mai ok sa incep, prin Cheile Scorota sau spre Piatra Iorgovanului? Adica pe unde e mai usora urcarea?

    2. Aveti o sugestie de un magazin online de unde pot cumpara o harta cu Retezatul Mic?

    • Buna Silviu!

      1. Nu poti face traseul asta intr-o singura zi decat pe nemarcate, ceea ce nu iti recomand.
      E total peste mana, daca urci prin cheile scorota, ca sa ajungi pe traseu marcat pe piatra iorgovanului (care este in stanga), trebuie sa te duci o gramada in dreapta mai intai (spre cabana buta) ca sa poti apoi sa te intorci spre stanga spre Piatra Iorgovanului. Cam iese din discutie. Ca sa intelegi mai bine despre ce vorbesc, e indicat sa te uiti pe harta. Initial poti analiza harta pe care am pus-o aici: http://4.bp.blogspot.com/-qmzle5xpzD0/UhTN_2FpbYI/AAAAAAAAIF4/3PaovgrF2pw/s1600/retezat+-+1.jpg
      (dai zoom) si apoi, ca sa vezi mai bine, pe harta pe care ti-o cumperi.

      In alta ordine de idei, ambele urcari sunt cam la fel ca dificultate.

      2. Retezatul mic este reprezentat pe harta cu Muntii Retezat, nu este separat. Cel mai bine este reprezentata pe harta facuta de Dimap. O poti comanda online de aici: https://www.mormota.ro/harta-turistica-muntii-retezat.html

      Daca te mai pot ajuta cu ceva, sa imi spui.

  2. Mersi pt raspuns! Am vazut atat pe harta cat si pe Google Maps ca exista ceva trasee si pot extrage track-ul GPS, am un ceas cu care pot trackui, dar cred ca o sa le abordez separat in loc sa le unesc. Mersi :)

  3. Salut Alexandra!

    In primul rand vreau sa iti spun ca deja am facut 3 drumetii inspirate dupa blogul tau :)

    Si in al doilea rand as vrea sa te intreb daca la stana sunt caini multi si daca par rai, sau daca ar putea fi evitati (as vrea sa merg pe traseul acesta cu cainele, dar nu vreau sa risc nici sa fim atacati)

    • Iti multumesc tare mult, Andreea! Ma simt onorata! :)
      Sincer eu nu-mi aduc aminte de caini multi si rai in tura asta, dar nici nu am de unde sa stiu cum reactioneaza la un caine strain…
      Toti prietenii mei care au caine si merg pe munte spun ca e delicat, mai ales daca e mascul. Daca e femela, nu prea ai de ce sa it faci griji.

      • Multumesc pentru raspuns! Nu am riscat cu catelul, am facut drumetie doar noi, oamenii :)) Desi e posibil sa fie ok de facut si cu un caine, ei de la stana pareau destul de pasnici.
        Traseul este nespus de frumos – din nou, ma bucur ca am gasit blogul tau, altfel nu stiu daca am fi aflat de el :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *