Grecia – Cap. 5 (Marea) – The long way home. But fiiiirst, biutiful bici!

Bun. 13 ore până acasă. Dar tooootuşi, n-avem timp de încă o baie? :D :D

Bineînţeles că aveeeem! Această biutiful bici arată în poze mult prea biutiful ca să o ratăm. Plus că mi-ar fi şi jenă, chelnerul de aseară care ne-a recomandat-o aproape ne-a RUGAT să ne ducem. Cum să refuzăm aşa ceva? :D Pur şi simplu n-ar fi frumos. Aşa ceva nu se face!

Dar avem nevoie de un plan. Deci, fii atent! Ne trezim suuuper devreme, luăm micul dejun, apoi plătim repede la recepţie, şi tuleo. Ok? Ok!

La ora 8… Zzzzzzzzz…

Well, ne-am trezit pe la 8 jumate, ceea ce tot e suuuuper devreme, având în vedere că în restul zilelor nu ne prindea nimeni la micul dejun înainte de 9 :P

Mâncăm repejor, îmbarcăm toate bagajele şi… bye bye paradise! Snif snif…

Până pe partea cealaltă a peninsulei am făcut vreo jumate de oră de fapt (nu chiar 20 miniţ cum zicea chelnerul), pentru că sunt o mulţime de serpentine, toată peninsula e un munte cum ar veni.

Mă uit fascinată pe harta pe care mi-a dat-o chelnerul aseară, sunt o mulţime de trasee de mers pe jos pe peninsula asta, şi ia uite, Muntele Pelion ăsta are un vârf de 1473 de metri! Hmmm….

Cristi: Ahem!

Ah, da, despre ce vorbeam? Biutiful bici! Here we come!

Pe numele ei Potistika, această plajă minunată are în mijloc două ditamai bolostânci cu o scăfârlie verde în vârf. Arată absolut fabulos atât în poze, cât şi în realitate

Sunt mult prea încântată de nisip, pe care sar imediat ca o sălbatică. Apăi n-am mai văzut plajă cu nisip de… ăhăhăăăă… cred că din 2010.. pfffff! După care mi-aduc aminte de ce nu tânjesc chiar aşa de tare după nisip. Arde. Şi are ceva mizeriuţe în el mai departe de mal.

Şi ce e ŞI mai mişto decât cele 2 bolostânci şi nisipul fin, este că, deşi e o plajă nisipoasă, apa este… vai de capul meu, cât de limpede eeee!!!

Vreau să vă zic că eu cu apa rece de mare nu prea sunt prietenă, şi oricât de călduţă e, mie tot îmi ia o mie de ani să intru în ea. Acolo la resort am intrat în apă doar de vreo 2 sau 3 ori în total, tocmai din motivul ăsta, chiar dacă după ce intram mă obişnuiam în doar 10 minute şi mi se părea caldă..

Aici însă a trebuit să închei într-un mare stil mini vacanţa noastră în Grecia, şi să-mi iau la revedere de la mare aşa cum se cuvine. Aşa că m-am udat doar un pic cu apă pe corp ca să nu fac vreun şoc termic sau ceva, şi după un avânt de vreo 10 metri, am intrat alergând în apă, şi am rezolvat rapid problema :) Altfel mi-ar fi luat cel puţin juma de oră să intru, şi noi nu aveam timpul ăsta.

Nu vă zic că ne gândisem să plecăm super devreme şi pentru că ne era teamă că fiind duminică, plaja avea să fie plină după ora 10, dar fix pe la 10 am ajuns, şi vreau să vă spun că am găsit-o aproape pustie. Mai era doar o familie undeva mai în stânga, o femeie în dreapta, şi nişte oameni care dormeau nevoie mare în cort sau pe lângă cort.

Ba chiar m-am întrebat, când i-am văzut, dacă e voie cu cortul aici, şi mi se părea fabulos să vii şi să ai cazare moka, fix pe plajă, dar după aceea am văzut un panou care interzicea asta. Nu că le-ar fi zis cineva ceva celor care dormeau acolo… De bine ce dormeau :)

După această ultimă baie de excepţie, m-am dus să caut o potecă pe undeva, ca să fac o poză mai de la înălţime. Bineînţeles că am găsit-o imediat :D ba chiar am descoperit calea spre plaja vecină, care presupun că e ceva mai liberă şi liniştită datorită accesului.

Aici unde am făcut noi baie nu erau şezlonguri sau alte chestii, dar pe prima parte a plajei (care e fix lângă şosea) era ceva semi-amenajat cu şezlonguri şi umbrele, iar undeva mai departe în spate, era şi un bar. Dincolo nu e nimic.

Ceea ce mi se pare mie foarte curios (şi un pic inconştient, dacă mă întrebaţi pe mine), lucru observat nu numai în Grecia, ci şi în Croaţia, e că lumea nu merge dis de dimineaţă la plajă. Cancer de piele? Ce e aia?

La noi parcă e mai deşteaptă lumea (deşi mă cam mir :))) dar dacă mergi la plajă la litoralul românesc, la ora 8 deja e lume pe nisip. Ba chiar multă în unele locuri şi perioade. De weekend nu mai zic.

Dar aici, duminică dimineaţă, ora 10, plajă superbă, o linişte de nu ştii ce se petrece. Pustiu. 2-3 oameni, şi atât.

Oh well, more for us :)))

Nici nu se putea o încheiere mai frumoasă pentru escapadă noastră în Grecia. Aşadar îi mulţumesc din suflet chelnerului pentru recomandarea făcută, Dumnezeu să-i dea sănătate :)

Drumul spre casă a fost lunguţ, dar nu lipsit de peripeţii. Word of advice dacă n-aţi mai fost în Grecia: vedeţi că benzinăriile de pe autostrăzi nu sunt ca la noi sau prin alte ţări europene prin care am mai trecut eu (Franţa, Italia, Slovenia, Ungaria, Austria, etc) de intri direct din autostradă, ci accesul se face printr-o străduţă paralelă cu autostrada, care începe cu cam 1-2 km (plus minus) înainte de benzinărie. Eh, noi în felul ăsta am ratat 2 benzinării (până ne-am prins), în condiţiile în care eram demult pe 0. Iar a treia….. a treia, oameni buni, era dezafectată.

Ei şi să mă vedeţi pe mine după aia ce am asudat căutând disperată pe GPS care e cea mai apropiată benzinărie, cum n-am mai asudat eu în viaţa vecilor amin.

Am mai păţit o dată să rămânem fără nicio liniuţă de benzină în bord şi să mergem aşa, pe vapori, însă eram în România, şi dacă s-ar fi întâmplat să rămânem în drum ca proştii, şansele să ne ajute cineva ar fi fost considerabil mai mari.

Mă şi vedeam deja fluturând pe marginea autostrăzii un bidon de 2 litri gol, bătându-mă soarele în cap, şi implorând maşinile să oprească şi să ne ajute…. cumva. Nu ştiu cum. Îmi şi pregăteam privirea de “I know, we are morons, but please help us!” însă din fericire am ajuns, cu ultimii vapori, la următoarea benzinărie, pentru care, culmea, nu a trebuit să ne abatem de la drumul nostru, lucru pe care eram absolut pregătiţi să-l facem, dacă ar fi fost nevoie. Am fi mers şi 20 de km în plus în direcţia greşită.

Cu rezervorul plin, am pornit apoi full speed ahead spre Bulgaria. Am oprit în Sofia să înşfăcăm ceva de mâncare, apoi am văzut un curcubeeeu (wonderful!) şi acolo s-au cam încheiat lucrurile frumoase.

Mai târziu pe drum, în timp ce conduceam eu, am fost urmărită de un Mercedez very mafiot-like, cu număr de Bulgaria, vreo 3 ore. Nu exagerez, a stat 3 ore efectiv în fundul meu (mă rog, la distanţă acceptabilă), a făcut toate stângile şi dreptele pe care le-am făcut şi eu, până când s-a şi întunecat. La un moment dat, a dat să mă depăşească, dar când a ajuns în dreptul meu, s-a dat înapoi. Şi a mai mers aşa vreo oră. Needless to say, mi-au venit în cap tot felul de idei şi scenarii, şi în felul ăsta, am condus vreo 2 ore în plus de cât aveam de gând (mi-era frică să opresc în pustietate să schimbăm), de era să leşin când în sfârşit am scăpat de ei şi am oprit la o benzinărie.

Faza cea mai amuzantă e că am un stil fenomenal de a-l speria şi pe Cristi cu fricile mele. El n-are nicio treabă de obicei, e super chill, dar mă apuc eu şi îi spun că ceva gen “Văleu, dar de ce a făcut asta? E dubioooos!” şi gata, i-am băgat şi lui idei în cap :))) O dată mai demult, când am mers noi prima dată cu cortul pe Transfăgărăşan, am reuşit în creierul nopţii să îl conving că ne dă târcoale ursul şi că vom muri în chinuri :)))) Tot îmi zic că tre’ să-mi fac curaj şi timp să vă povestesc despre noaptea aia…

Dar să revenim. Am scăpat într-un final de mafioţi, am mers mai departe spre graniţă şi am atins podul Ruse-Giurgiu la o oră efectiv uluitoare pentru noi: 23:30, adică tot ziua de azi. Woooow! Ce premieră! :)))

Cel mai amuzant a fost însă faptul că la Giurgiu, GPS-ul ne zicea că mai avem vreo 3 ore jumate până acasă. Mă cum naiba să facem 70 de km în 3 ore jumate???

Înainte de asta recunosc că nu prea m-am prins. După ce am schimbat volanul în Bulgaria, am cam închis ochii în dreapta, pentru că eram destul de obosită. Iar dimineaţă când setasem GPS-ul, când ne-a zis 14 ore (sau câte ne-o fi zis), nu m-am prins. Când ai atâtea ore… ce ţi-e 15, ce ţi-e 13, nu mai faci diferenţa.

Faza e fost că noi pe GPS avem un buton de “Acasă”. Dimineaţă la plecare l-am întrebat pe Cristi dacă e setată adresa noastră de acasă, a zis că da, şi n-am mai stat să verific. Am apăsat şi gata.

Eh, unde credeţi voi că ştia GPS-ul că e casa noastră? Undeva prin Braşov :)))) N-am idee de ce era setat aşa, ultima oară când am folosit GPS-ul a fost probabil iarna trecută, când am trecut pe acolo cu ocazia Revelionului, aşa că cine ştie?

Well, nu pot să vă spun ce bucurie poate fi pe capul unor oameni care au condus toată ziua, şi care la ora 12 noaptea credeau că mai au 3 ore până acasă, când brusc au realizat că de fapt mai au doar vreo oră. Yuhuuuu! Party! Ne-am bucurat ca fraierii, că doar era greşeala noastră, but still! N-aveţi idee ce veselie era pe noi. Ziceai că e maşină de clovni! :)))

Un lucru a fost rău. Mi-am luat ţeapă. Am condus mai mult decât Cristi. Păi ce afacere e asta? :))))

V-am ţucat. The end. Vedeţi mai jos traseu de întoarcere şi costurile (poate vă interesează diverse taxe auto, vignete şi sfaturi legate de asta + mâncare şi altele).

Pentru a vedea galeria foto: click pe prima poză şi apoi le puteţi frunzări cu scroll, la dimensiune mare

Traseul de întoarcere:


Vizualizare hartă mărită

Aici găseşti lista cu toate articolele din seria Grecia 2013.

17 comentarii:

  1. Foarte frumoasa plaja aia, am vazut-o acum cativa ani si era la fel de pustie cum ati prins-o si voi. Minunata! :)

    Referitor la taxa de pod de la Ruse spre Giurgiu, niciodata n-am reusit sa platesc in lei..mereu vroiau leva sau euro. Daca v-a lasat pe voi poate a fost pe ochi frumosi, altfel nu prea vor :))

  2. Si nici benzinarii asa dese autostrada nu ai. Insa in 99% din cazuri iei prima iesire si vei gasi intr-o localitate din zona. Nasol doar noaptea tarziu, unde, cel putin in sud, se inchid inclusiv benzinariile, ma gandesc ca cele de pe autostrada raman deschise.

  3. “un fel de mâncare pentru o persoană costă undeva de la 12 euro în sus” – mi se pare enorm pentru Grecia. Pana si in Amsterdam am gasit mai ieftin, in super centru de tourist traps:))

  4. Pai probabil se gaseste si in Grecia mai ieftin, insa in alea 3 restaurante in care am fost eu, asa era… Mai erau feluri si la 8-10 euro, dar portii mai micute.

    In Amsterdam la cat ai gasit si ce anume?

  5. Alexandra, cam ce buget iti trebuie pentru tot sejurul? In Thassos te descurci cam cu 1300-1500 euro fara probleme. La preturile pe care le-ai trecut mai sus, pare mai ieftin decat in Thassos, unde nu mananci cu mai putin de 18-20 euro/persoana.

    • Hmmm, pai cred ca depinde de mai multe chestii.
      Noi am cheltuit in toata vacanta asta cam 800 de euro in total amandoi (benzina, vignete, taxe drum, cazare, mancare), inclusiv ascensiunea pe muntele Olimp. 9 zile in total. Dar nu am cheltuit pe alte distractii, ca n-am facut nimic pe-acolo.

      Si am fost in iunie. In iulie-august cazarea la hotelul unde am stat noi era cam dublu…

      Nu stiu exact pentru ce perioada si ce anume include un buget de 1300-1500 euro in Thassos, ca nu am fost…

      • Am fost in iunie 2014, dar am avut si un copil cu noi. Nu am cheltuit nici un ban pe distractii sau pe suveniruri si am stat 8 zile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *