Grecia – Cap. 3 (Marea) – unde e paradisul asta, domle?

Fiindcă foarte mulţi m-aţi întrebat unde anume am fost în Grecia (bine, oricum aveam de gând să vă spun), aflaţi că acest loc minunat se numeşte Leda Village Resort, şi se află lângă satul Horto, undeva spre capătul sudic al peninsulei Pelion. Pentru restul articolului îi voi spune „resort”, dar nu vreau să vă gândiţi că e un resort din acela clasic, all inclusive, ca în Antalya sau mai ştiu eu unde. E mai mult „village” decât „resort”, pentru că este efectiv ca un sătuc mic, cu căsuţe şi uliţe pietruite care unesc aceste căsuţe de plajă, restaurant, recepţie, piscină, etc.

Şi mai mult decât atât, deşi este un „resort”, sentimentul este unul de izolare. Stând pe minuscula plajă pe şezlong, mă simţeam ca şi cum aş avea confort, dar aş fi în sălbăticie. Într-una dintre zile, când stăteam pe şezlonguri în cel mai îngust punct al plajei (lat cât o lungime de şezlong), la umbra unor tufişuri mari, am văzut în interval de 10 minute un şoricel şi un şerpişor. Ambii atât de speriaţi încât au fugit de noi la prima mişcare. Şoricelul a fost mai rapid, nu l-am prins în poză, iar şarpele a trebuit să-l fugăresc un pic ca să apuc să-l pozez. În secunda 2 a dispărut.

Întreaga zonă nu este deloc turistică, aici nu se găsesc faleze lungi mărginite de restaurante, magazine cu suveniruri, tarabe cu porumb sau mai ştiu eu ce alte chestii. De fapt plaja de la resort e singura pe o rază destul de mare.

Când ajungi aici pentru prima dată ai un şoc. Dar din ăla bun. Eu am simţit de parcă mi-a turnat cineva o găleată de fericire în cap. Şi apoi una de zen, una de karma bună şi una de relax total. Stai aşa prost şi te uiţi în jur şi nu te gândeşti decât că nu vrei să mai pleci niciodată. Totul e atât de bine.

Şi e aşa de linişte, de pace şi timpul se derulează aşa de încet încât parcă poţi să vezi cu ochii cum toate se aşează. Cum totul devine „bine”.

Am avut timp să fac tot ceea ce v-am spus că îmi doresc să fac înainte să plec. M-am bălăcit, am citit pe plajă, am dormit la prânz de vreo 2 ori, am petrecut quality timp în 2, am ascultat un pic de muzică (mai mult la piscină decât pe plajă), am făcut şi snorky, am uitat de ceas… ba chiar am făcut şi ceva în plus. În fiecare seară am mers pe plajă să vedem asfinţitul, şi timp de 30-45 de minute am stat pe şezlonguri şi am urmărit muţi spectacolul naturii care era complet diferit de la o seară la alta (şi de aici şi multitudinea de poze diferite cu apusuri).

M-am simţit ca un om beat, unul din ăla care e fericit la beţie, sau unul care a fumat ceva iarbă, care e „I love you man” cu toată lumea. Bine, nu ştiu exact cum e, dar îmi imaginez că aşa te simţi….

Reuşesc să-mi încâlcesc cablul de la ipod, bretelele de la sutien şi rochiţa de pe mine, râd singură jumate de oră ca prostu’. Se dezmembrează şezlongul sub mine în timp ce citesc – râd singură jumate de oră ca prostu’.

5 zile nu am ieşit din “resort”. Cam asta am făcut în continuu. Mă rog, nu să râd ca prostu’ câte juma de oră, ci să mă relaxez total. În ultimul hal, dacă vreţi. Şi tare bine a mai fost.

După prima zi, când am făcut greşeala de a-mi verifica mailul şi am citit o veste care m-a pus pe gânduri, am tăiat orice tip de comunicare online. Am abandonat laptopul şi tot ce am continuat să fac a fost să postez poze pe instagram şi pe facebook de pe telefon, dar în rest m-am deconectat. Dar cumva în toată relaxarea asta maximă, tot am reuşit să îmi fac de treabă. Să vedeţi cu ce.

Fix a doua dimineaţă, după doar o zi adică, nu ne-am mai trezit cu alarma de la telefon. Nu a fost nevoie. De câteva ore bune se tot auzea un miorlăit. Iniţial am crezut că visez, însă când am scos capul pe uşă şi am văzut că nu eram singura trezită din acelaşi motiv, mi-am dat seama că e cât se poate de real.

Fix lângă uşa noastră, într-un boschet, apăruse peste noapte un pisoi. Şi nu orice fel de pisoi, unul miiiic mic mic mic, portocaliu şi cu o gură cât o şură, de te întrebai de unde oare e posibil să iasă asemenea ţignal.

Aproape toţi ştiţi probabil cât de tare îmi plac animalele, şi maaaai ales pisicuţii, numai că eu sunt alergică. Pe de o parte e de rău, însă pe de alta cred că e bine, pentru că dacă nu eram, cred că adunam în casă pisici şi câini cu zecile.

Pentru că nu ştiu cum se face, dar toţi trag la mine. După cum vedeţi. Chiar nu pot să îmi dau seama cum tocmai şi în Grecia, eu am reuşit să găsesc o pisică abandonată. Sau să mă găsească ea pe mine, nu ştiu exact.

De mititelul ăsta săracu’ m-am îndrăgostit la prima vedere. M-am înmuiat toată de cum l-am văzut ieşind de sub boschet.

Urla ca din gură de şarpe, dar era frumos foc, cu tot cu nasul lui murdar. Totuşi, nu ştiam exact ce să facem cu el. M-am gândit că poate maică-sa era pe undeva prin resort, aşa că ne-am hotărât să îl ducem la recepţie. Recepţionista însă… a ridicat din umeri după ce i-am explicat, şi practic m-a lăsat baltă.

Pe parcursul următoarelor 3 zile sărăcuţul pisicuţ a tot fost pasat de colo colo. Mai întâi a fost luat în grijă de un om de la centrul de scufundări, pe urmă ne-am trezit iar cu el lângă uşa noastră, i-am făcut rost de nişte lapte, l-am hrănit, după care într-o zi a dispărut, numai ca să reapară iar în calea noastră pe alee peste o zi, în timp ce veneam după amiază de la plajă. I-am recunoscut ţignalul încă dinainte să îl văd.

Era mort de foame, aşa că l-am băgat iar la cură cu lapte. Mi-era milă de el să îl las afară, dar mi-era milă şi de noi. Dacă îl luam în cameră, ne călărea şi ne miorlăia toată noaptea, ca să nu mai zic că era posibil să mi se facă rău de la alergie.

Însă totuşi ce să fac cu el? M-am frământat aşa de tare până când la un moment dat mi-a dat în cap să îl luăm în maşină până în România, şi apoi să încerc de acasă să îi găsesc părinţi adoptivi. Hmmm….

Va urma.

Şi acum să vă spun un pic şi despre resort, ca să nu mă beşteliţi :P

De vreo 2 luni mă tot chinuiam să caut să fac o rezervare pentru Grecia însă fiindcă nu ştiam nici măcar unde anume să mergem, nu găseam niciodată timpul necesar să fac un mic research. Aşa că m-a prins Paştele (deci cu o lună înainte) şi eu încă nu făcusem nicio rezervare. Noroc că m-am dus acasă la Galaţi câteva zile, şi aşa am avut puţin timp să cercetez variantele.

Iniţial voiam să mergem pe o insulă, cam ăsta era planul, numai că orice insulă care îmi surâdea mie era un pic cam departe, şi nu voiam să tai din timpul de relax ca să îl pierd pe drumul până acolo şi înapoi, şi pe ferry. Dar apoi m-am gândit la Thassos. E aproape, e „în drum” cât de cât, e frumoasă… Eram hotărâtă. No, hai să caut cazare pe Thassos.

Numai că aşa de bine am căutat, că până ăla urmă mi-am extins raza de căutări până am ajuns tot în regiunea Thessaly, unde se află Muntele Olimp, şi uite aşa mi-a ieşit în „cale” resortul ăsta. Pozele de pe booking au fost mai mult decât convingătoare, aşa că după o mică reuniune de familie am decis să rezervăm. Chiar dacă era non-refundable (era mai ieftin aşa). Şi chiar dacă în ziua de întoarcere aveam vreo 13 ore de condus până acasă. Zona chiar nu prea conta pentru noi. Că e insulă, că e peninsulă, who cares? Cristi a fost încântat de piscină, eu de plaja micuţă şi cu copaci care asigurau ceva umbră, toată lumea era fericită. Ce să vrei mai mult?

Sinceră să fiu, nu am plecat cu aşteptări mari. Pozele de pe booking mi-au părut un pic cam saturate, şi m-am gândit că sigur nu are cum să fie CHIAR atât de frumos. Însă de cum am ajuns am realizat că e CHIAR atât de. Şi chiar mai mult.

Aşa cum vă spuneam, noi am rezervat cu doar 1 lună înainte, şi am găsit pe booking preţul de 37 de euro pe noapte / cameră. Pe booking ţi se sugera să plăteşti încă 8 euro / persoană / noapte pentru micul dejun, dar aşa cum vă ziceam şi în articolul anterior, am decis să nu facem asta. Şi bine am făcut, pentru că la faţa locului am constat că era deja inclus în cei 37 de euro. Ceea ce a fost excelent. Mie personal mi s-a părut un preţ foarte bun pentru ce am primit de banii ăştia. Şi nu mă refer doar la faptul că aveam şezlonguri gratuite şi alte prostioare din astea. Ci aşa, per total.

De curiozitate, când am rezervat, m-am uitat şi cât ar costa în iulie-august, şi era de 2 ori mai scump. Aşa, ca să aveţi o idee.

Pe booking veţi putea vedea toate facilităţile pe care le au, dar vă spun aşa pe scurt:

  • Piscină
  • Parcare gratuită
  • Internet gratuit (merge foarte bine şi în camere)
  • Bar pe plajă (au nişte deserturi geniale!! Dacă ajungeţi pe acolo, încercaţi neapărat sufleu de ciocolată cu îngheţată! Este divin! Best I ever had!)
  • Restaurant
  • Teren de tenis
  • Masă de tenis
  • Mega şah (vezi poză)
  • Saună şi masaj (n-am cercetat să văd cât costă şi cum stă treaba…)
  • Închiriere biciclete, canoe
  • Minigolf
  • Centru de scufundări
  • Loc de joacă pentru copii

Cazarea se face în clădiri la care intrarea în camere se face pe o uşă proprie şi personală. E ca şi cum ai sta la casă :) Sunt repartizate peste tot în complex (vedeţi schiţa de mai jos), unele sunt mai sus de piscină (aşa am stat noi), altele mai la stânga, altele mai la dreapta, şi unele fix pe mal (e o poză în galeire). Unele au balcon, altele au o mică peluză în faţa camerei, unde poţi sta pe scaun, la masă. Am impresia că absolut toate camerele/apartamentele au vedere spre mare. Şi ce vedere…

La sosire ni s-a dat această schiţă a resortului, pe care sunt desenate casele şi numărul camerelor, şi a trebuit să ne găsim singuri camera. Uuuuu, it’s like a quest!!! :) Mi-a plăcut la nebunie. Mai ales că era deja întuneric atunci când am ajuns. Bine, că noi nu ştiam că intrările sunt separate şi era să intrăm peste unii în cameră, asta e altă poveste :)))

Noi am avut o cameră basic, de 2 persoane (de fapt avea şi un alt treilea pat în cameră), cu balcon, dar au o grămadă de apartamente pentru 4 persoane, vile pentru 5, 6, 7 oameni, tot felul de posibilităţi (unele apartamente au jacuzzi privat pe balcon), drept pentru care mi s-a părut super fain pentru familii mai mari sau grupuri de prieteni, şi avantajos ca preţ (dacă am fi mers 4 de exemplu, ne-ar fi costat mai puţin, am făcut atunci o probă).

Apropo de preţ, partea faină a fost că deşi era non-refundable, şi aveau dreptul să ne încaseze banii chiar de atunci când am făcut rezervarea, în luna mai, nu au făcut asta, ci am plătit totul la check-out (inclusiv ce am comandat la restaurant toate cele 5 zile), chiar cu alt card decât cel cu care rezervasem (nu ştiu dacă vă e utilă informaţia asta, dar pentru noi a fost important).

Plaja este destul de îngustă, însă aşa îmi place mie. Dacă sunteţi amatori de plaje din acelea mari şi late, cu loc pentru multe şezlonguri şi umbreluţe, nu veţi gsi aici aşa ceva.Este o plajă cu pietricele, nu cu nisip (noi avem papucei din aceia cu care poţi intra în apă, dar doar eu i-am folosit, Cristi a mers cu tălpile goale). Are câţiva copaci care dimineaţa fac umbră, însă nu pe toată lungimea plajei.Apa este mică la mal şi apoi se adânceşte treptat, nu brusc. Este foarte curată şi limpede (se vede şi în poze) şi are o culoare foarte frumoasă.

Singura chestie care ar putea fi îmbunătăţită la tot acest resort minunat ar fi restaurantul. Este ok, însă noi am fi preferat o diversitate ceva mai mare în meniu, şi un chelner mai binevoitor. Era un pic cam necomunicativ, poate plictisit… şi nu prea dădea dovadă de spiritul grecesc de care tot auzisem. A fost ok, nu pot să mă plâng foarte tare, dar în ultima seară am luat cina în satul Horto şi am văzut cam cum ar putea fi :) Partea bună asta e, că există variante, la doar 500 de metri distanţă, în Horto adică, unde sunt mai multe restaurante. Noi am fost la Restaurantul Evohia şi ne-a plăcut foarte mult (vă povestesc mai multe în următorul articol).

Ah, şi ar mai fi faptul că femeia care făcea curat în camere a venit de mai multe ori în jur ul orei 13, când noi deja ne întorceam de mult de la plajă şi îi spuneam să vină a doua zi. Bine, nici noi nu i-am zis nimic când am văzut aşa, deci nu pot să mă plâng prea tare. Probabil dacă îi spuneam să vină mai devreme ar fi venit.

Plaja, care de pe booking eşti făcut să crezi că e privată, este de fapt publică (mai ales în weekend vin localnici la plajă) însă nu mi s-a părut excesiv de aglomerată. Localnicii oricum nu prea sunt mulţi din start :))

Satul Horto lângă care vă ziceam că se află resortul, are doar vreo 130 de locuitori, e o aşezare foarte mică. Ceea ce mi s-a părut ciudat şi uşor amuzant, a fost că pe booking, google maps şi wikipedia, acest sat se numeşte Chorto, însă local am văzut scris Horto (pe nişte pliante parcă) iar în altă parte am văzut scris Xorto. Noi în primele 4 zile nici măcar nu am avut habar unde ne aflam :))) Diferenţele vin din transcrierea denumirii din alfabetul grecesc în cel latin, însă corect este Horto.


Vizualizare hartă mărită

Cam atât despre minunatul resort :) Dacă mi-a scăpat ceva sau sunteţi voi curioşi de ceva anume, întrebaţi-mă, că eu nu prea mai ştiu ce să vă mai zic :)

Ah, să nu uit. Aşa.. ca bonus. Era acolo la restaurant o pisică atâta de haioasă că nu pot să nu vă spun nimic despre ea. Nu cerşea mâncare, era foarte classsy chiar :)))) doar că îşi făcea veacul pe acolo. Aproape în fiecare seară se tolănea pe zidul care delimita restaurantul şi se scălda în căldurica ultimelor raze de soare de la apus.

Într-una dintre seri am prins-o cum efectiv dormea pe ea. Muream de râs, nu alta. Aşa că am şi filmat-o un pic cum se clătina şi aproape pica în nas. Să râdeţi şi voi un pic :P

Pentru a vedea galeria foto: click pe prima poză şi apoi le puteţi frunzări cu scroll, la dimensiune mare.

Mergi la lista cu toate articolele din seria Grecia 2013.

13 comentarii:

  1. Arata foarte fain locul. Sincer este prima data cand vad poze din Grecia cu un loc linistit, elegant, neaglomerat. Nu credeam ca exista :)). Mi se pare perfect pentru e o saptamana de relaxare.
    Pisoiul este genial, mai ales in poza in care miauna :)). Parca-l aud :D.

  2. Da, exista, dar tre sa cauti un pic :) Eu am facut surf pe booking cateva ore :)

    Mieuna tot timpul, nu era greu sa-l prind asa :)) Si eu parca il aud, ca mi s-a intiparit pe creier :)))

  3. minunata descrierea si locul. mi-ai facut pofta :) acum oscilez intre Samothraki si acest … paradis descoperit de voi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *