I ♥ London 2013. Ziua 4: Windsor Castle & 5 o’clock in London

Ca să ne zăpăcească de cap de tot de am ajuns să nu mai ştim cum să ne îmbrăcăm, în ziua 4 în Londra a fost o căldură de nedescris. Atâta de cald şi aşa de tare a ars soarele că ne-am şi prăjit un pic pe faţă :) Asta după ce murisem de frig zilele trecute. Dar mi-am dorit o zi superbă pentru a vizita Castelul Windsor, şi asta am primit. Din plin.

Ne-am trezit relativ devreme (la celelalte zile), şi la 9 şi un sfert eram la metrou, numai că din cauză că aveam London Pass + Travel Card, a trebuit să aşteptăm un sfert de oră, pentru că doar după 9:30 putem intra, adică atunci când începe perioada off-peak.

Am făcut cu metroul vreo oră până la gara Paddington, de unde se ia trenul pentru Windsor. De fapt nu este un singur tren, ci se schimbă la Slough, şi toată treaba durează vreo 30 minute (călătoriile durează fiecare câte 10 minute + încă 10 minute cât aştepţi între trenuri). Noi am ajuns la fixul fixului de am luat un tren la 10:30 din gara Paddington, şi am ajuns în Windsor la 11, fiind nevoiţi să alergăm de nebuni pe acolo pentru că la 11 începe schimbarea gărzii. Am pierdut începutul, evident, dar măcar am prins ceva-ceva.

În orice caz. De reţinut este că dacă aveţi London Pass cu opţiunea de Travel Card, nu puteţi ajunge la timp pentru schimbarea gărzii decât dacă staţi cât de cât aproape de gara Paddington.

În orice caz, chiar dacă nu vreţi să cheltuiţi bănuţi pe castelul Windsor (presupunând că nu aveţi London Pass), vă recomand să mergeţi la Windsor oricum, pentru că este un orăşel superb, cu multe de văzut în afara castelului, şi puteţi auzi orchestra de afară şi o puteţi vedea mărşăluind prin oraş după ce iese din castel.

În interiorul castelului propriu zis nu este de fapt mare lucru de văzut decât schimbarea gărzii, Apartamentele de Stat şi Capela Sf. George. Sunt interesante, dar cineva care e pe buget se poate lipsi foarte bine de ele.

Dacă vreţi musai să îl vizitaţi totuşi, planificaţi-vă cu mare atenţie ziua în care să mergeţi, pentru că Windsor este printre puţinele castele din lume care încă este reşedinţă a unui monarh, aşadar regina merge acolo destul de des, moment în care castelul este închis. Dar ce ştiu eu, poate chiar v-ar plăcea o astfel de experienţă, să vă plimbaţi agale prin orăşel la doar câţiva paşi de regină (pe care nu o veţi vedea, cel mai sigur – căci vine cu elicopterul – însă veţi şti că e acolo). Zilele sigure în care castelul este total sau parţial închis le găsiţi aici. Cu toate astea, zilele în care vine regina nu sunt mereu trecute acolo, şi cel mai sigur e să sunaţi la centrul de informare de la ei. Mai multe informaţii despre vizita castelului Windsor puteţi citi aici.

Din Capela sf. George, dacă vedeţi vreo uşiţă, deschisă, băgaţi nasul! De fapt mai mult decât nasul, nu vă sfiiţi, veţi ieşi într-o curticică superbă, cu nişte clădiri extraordinar de frumoase (poza de mai jos) şi dacă mergeţi până la zid, puteţi vedea şi orăşelul de la înălţime.

În afară de plimbările prin orăşel, o eventuală pauză pentru ceva gustos (au muuulte bunătăţi) la una din terasele cochete de pe străduţe sau/şi pe peluza din stânga şi dreapta potecii denumite sugestiv “Long Walk”, mergeţi neapărat pe malul Tamisei, unde vă vor întâmpina în jur de 100 de lebede.

Niciodată nu am văzut ATÂTEA lebede!!!

Ah, să nu uit, chiar dacă vi se pare inutil să mergeţi pe Long Walk, aflaţi că nu e! Noi ne-am tolănit ca leneşii pe iarbă, şi nu am făcut niciun pas pe Long Walk, dar în felul ăsta am ratat o privelişte deosebită înapoi spre Castel. Merită, trust me!

Nu rataţi nici Pubul The Two Brewers de lângă intrarea pe Long Walk, şi dacă vă opriţi să beţi o bere cumva, nu vă adunaţi să sprijiniţi gardul pe partea cealaltă vă rugăm. Mulţumim :)

După câteva ore în Windsor am luat trenul înapoi spre Londra, şi după o mică oprire la Gara King’s Cross

… am ajuns în centru cam în jur de ora 5. Nu pot să zic că am planificat sau că m-am uitat la ceas să nimerim aşa, însă ne-am dat seama imediat ce oră e după puzderia de oameni care ieşeau de la muncă.

Întâmplarea a făcut să fim în zona Castraveciorului pe la ora 5, şi am rămas mască în ce forfotă de costume am nimerit.

Însă cu ocazia asta am şi descoperit unul dintre obiceiurile londonezilor de după muncă. Dacă trăiaţi cumva cu impresia că la ora 5 ies şi beau ceai… vă înşelaţi amarnic. Beau bere! :)))

În picioare, în puburi. De fapt nu în puburi, ci lângă puburi, în faţă, pe trotuar. Sau, în cazul ăsta, în piaţă. Noi am intrat în piaţa Leadenhall şi am rămas uimiţi. Eram singurii turişti acolo, şi făceam poze :))) Dar cumva nu ne băga nimeni în seamă, toţi erau mult prea ocupaţi cu altceva :)

De aici, din „The City”, am fugit pe partea cealaltă, în Bankside, încercând să prindem deschisă şi Borough Market, cea mai cunoscută piaţă de alimente din Londra, una dintre cele mai mari şi mai vechi.

Din păcate am ajuns fix la închidere, când ultimii comercianţi terminau  de strâns tarabele. Dar n-a fost bai, ne-am continuat plimbarea pe străduţele şi cotloanele din zonă, unde, din fericire şi spre încântarea mea, se păstrează foarte multe din clădirile victoriene vechi, şi nu în ultimul rând, şi atmosfera (zic eu), chiar dacă în apropiere s-au construit clădiri noi din sticlă, vezi noul The Shard.

Eu cel puţin aşa am simţit şi am fost maxim de bucuroasă că am venit din nou pe aici. Ne-am oprit un pic la The Anchor, unul dintre cele mai vechi Puburi din Londra, construit la 1615. O bijuterie pot să spun, destul de greu de fotografiat, pentru că prin faţa lui treceau constant foarte mulţi oameni, dar până la urmă probabil că şi asta face parte din farmec.

Undeva în stânga (stând cu spatele la Tamisa) dacă intraţi printr-un gang (destul de larg) veţi ajunge la replica vasului Pelicanul (sau Golden Hinde), înghesuită într-un doc minuscul între clădiri. Destul de impresionant. Nu vă pun poză ;) E de văzut live.

Mai departe o să vă arăt o scurtă serie old style cu şi pe lângă Saint Paul’s din diverse unghiuri, sper să vă placă (m-am învârtit un pic ca un titirez pe lângă ea, când pe un mal, când pe altul, noroc cu podul pietonal Millennium :)

Acuma nu vă imaginaţi că doar am alergat de colo colo, ne-am şi relaxat englezeşte în părculeţul din faţa clădirii Tate Modern, unde mi-am refăcut zenul şi karma, şi tot ce mai vrei, că tare erau şifonate :)

La vreo 20 de metri cânta un artist aşa de fain, atât la chitară cât şi cu vocea, că nici că m-aş mai fi ridicat de acolo. Numai răcoarea de seară care se lăsase m-a făcut să mă urnesc.

A urmat desigur pelerinajul de seară în aşteptarea înserării, cu ocazia căruia am făcut 13-14 pe podul Millennium până am îngheţat de-a binelea. Dar a meritat, nu credeţi? :)

“I ♥ London” a fost o escapadă susţinută de Paravion.ro.

Dacă aveţi nevoie de cazare, aveţi aici câteva variante de hoteluri în Londra.
(Pozele se văd la o calitate mai bună şi la o dimensiune mai mare dacă daţi click pe prima sau ultima dintre ele, şi apoi le frunzariţi cu scroll.)


Vizualizaţi Londra ziua 4 pe o hartă mai mare

6 comentarii:

  1. ps: Acolo in piata in care ai facut poze e langa Waterllo zona de birouri si lumea bea asa (tradus in asa hal) la orice ora, am ajuns pe acolo si la 10 dimineata si era la fel! cred ca si pauza de tigara se consuma cu bere!

    Cat despre Windsor eu am fost cand era Regina acolo! dar se putea vizita!
    Ai avut noroc ca ai prins soare, eu m-am dus pe o ploaie englezeasca de toata frumusetea :)

  2. Nu sunt din aparat, toate sunt prelucrate in photoshop. Am incercat sa redau Londra exact asa cum am vazut-o si am simtit-o eu, de aceea am ales anumite efecte pe ici colo.

    Mersi frumos! Ma bucur ca iti plac!

  3. Ma bucur ca ai scris acest articol si ai postat poze cu Londra, au trecut cativa ani de cand am fost acolo si pozele redau frumusetea si parca ma simt acolo citit aceste randuri.
    Felicitari pentru poze!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *