Sapte-scari-7-scari-iarna_137

Cum e prin 7 scari iarna

Atenţie, acest jurnal prezintă un traseu riscant pe timp de iarnă!

Data: 2 martie 2013

Traseu: Dâmbu Morii – Canionul Şapte scări. Retur pe acelaşi traseu.

Marcaj
Timp total: 3 ore

După o lună de stat departe de munte, care mi-a părut cât 1 an, în a doua zi din martie am pornit dis de dimineaţă spre munte. Nu se anunţa chiar tot weekendul vreme bună dar pentru ce planuri aveam, era numai bine. Destinaţia finală era Bâlea lac, unde se anunţa vreme bună pentru duminică, însă până să ajungem acolo, voiam să oprim la Dâmbu Morii să facem Şapte scări cât încă mai era iarnă.

Se anunţa o mică ninsoare, dar ce conta? Oricum mergem prin pădure, nu ne trebuie neapărat soare. Zis şi făcut. La ora 9 fix am coborât din maşină, ne-am echipat şi am tăiat-o spre canion. Nu a durat mult şi am realizat că sub stratul extrem de subţire de zăpadă ce tocmai cădea, se afla unul serios de gheaţă. Şi nu vorbesc despre gheaţă aşa.. firavă şi neînsemnată.. Nu, gheaţă TUN, pe care, dacă nu erai atent, cădeai şi stând pe loc, darmite din mers.

Nu mă aşteptam ca traseul să fie în această stare, dar probabil atunci când se încălzise, cu câteva săptămâni în urmă, apucase zăpada de la suprafaţă să se topească şi apoi când s-a răcit iar, a îngheţat. Ori a plouat şi a îngheţat, ceva de genul ăsta.

Cert e că mă aşteptam să găsesc gheaţă prin canion, dar în niciun caz prin pădure până să ajungem la el. Oricât de banal ar suna, traseul a devenit doarte riscant chiar şi înainte de a ajunge la intrarea în canion. Nu îmi luasem nici beţele cu mine pentru un traseu aşa de scurt şi teoretic uşor, însă rapid mi-am dat seama că m-ar fi ajutat enorm să îmi ţin echilibrul. Ca să nu mai vorbim că cel mai bine era să fi avut colţari, viaţa ar fi fost mult mai uşoară cu ei.

Lucru care s-a dovedit extrem de greu, mai ales după ce am intrat mai bine în pădure iar poteca s-a îngustat şi a început să urce. Absolut peste tot unde puneam piciorul era gheaţă şi faptul că tocmai ninsese şi încă ningea de fapt, mai mult ne încurca, pentru că ascundea gheaţa.

Ce să mai, a fost un adevărat chin până la intrarea în canion, timp în care nu o dată am ajuns să caut soluţii neortodoxe să depăşesc anumite porţiuni foarte delicate şi nu o dată m-am dezechilibrat până în punctul în care mă şi vedeam muşcând din potecă.

Dar până la urmă am ajuns cu bine la canion. Mai rău era că tot pe acolo ne întorceam, şi la coborâre avea să fie şi mai delicat.

Dacă până acolo nu ştiam cum să fac să scap de gheaţă, în canion am găsit mai puţină decât mi-aş fi dorit, în sensul că toate cascadele erau dezgheţate şi nu era gheaţă multă decât la intrare şi pe porţiunea de jos a scării mari. Mă aşteptam, sau mai bine zis, aş fi vrut să văd toate cascadele îngheţate bocnă, dar se pare că era un pic cam cald pentru asta.

Canionul l-am parcurs ca şi acum 2 ani pe timp de vară, cam în 25 de minute, şi alte 25 la întoarcere. Dacă e să mă întrebi pe mine, în situaţia de faţă mai riscant a fost traseul prin pădure până aici decât parcurgerea canionului în sine, că prin pădure chiar puteam să cad destul de nasol, dar aici, la urma urmei, e vorba doar de urcat nişte scări metalice. Trebuie doar atenţie la fiecare treaptă, să pui piciorul ca lumea.

Evident, nu e pentru cei cu rău de înălţime, eu vorbesc pentru cei ce n-au astfel de probleme. Şi desigur, vorbesc pentru cei ce ştiu că iarna pe munte, indiferent că mergi pe potecă sau urci scări metalice, trebuie să ai nişte bocanci, şi nu adidaşi. Am văzut multe la viaţa mea pe munte, dar să văd oameni în adidaşi iarna în 7 scări chiar nu mă aşteptam. Cu toate astea… am văzut, şi nu numai 1. No comment. Fiecare alege cum crede atunci când vine vorba de siguranţa lui, dar mie una mi-ar fi ruşine să o sun pe mama din spital că am păţit nu ştiu ce, sau, mai rău, să o sune altcineva să îi spună că m-a adunat salvamontul pentru că n-am fost în stare să mă echipez cum trebuie.

Pentru cei ce merg iarna în Şapte scări cu adidaşi, da, e foarte periculos. Acum era acoperită de gheaţă doar prima parte din scara cea mare, în rest nici pic de gheaţă, dar presupun că în alte condiţii se găseşte mai multa şi trebuie mare atenţie la urcarea în astfel de condiţii.

Tocmai am făcut safteaua la noii mei bocanci.
După urcare am fost foarte încântată de ei (nu că nu eram şi înainte :)

 

Lăsând asta la o parte (am vrut să fac totuşi o descriere reală, ca să înţeleagă lumea despre ce este vorba) noi ne-am simţit foarte bine în canion. L-am regăsit la fel de spectaculos, la fel de palpitant şi la întoarcere ne-am întors tot prin el, şi nu pe traseul ocolitor.

La întoarcere deja au început să apară persoane din sensul opus, atât în canion cât şi în pădure. Mai rar suntem noi mai matinali decât restul lumii :P

Încă o serie de poze, de la întoarcere, înainte să trec la partea a doua a zilei:

Cristi, foarte încântat de noii lui pantaloni Softshell, luaţi de la Ascent, cărora le făcea şi el safteaua

După ce am revenit la Dâmbu Morii, cu chiu cu vai, pentru că gheaţa ne-a pus un pic beţe în roate, am luat direcţia Braşov (unde am oprit jumate de oră să mâncăm un pic), şi apoi direcţia Bâlea Lac. Eu sincer am adormit buştean, şi m-am trezit tocmai la Bâlea Cascadă în parcare. Bun aşa :))

Traseul de la Bâlea Cascadă spre Bâlea lac e un pic periculos (mai ales la pilonul 2 – pericol de avalanşă) şi sincer nici nu prea mi se părea că merită urcat pe jos, aşa că am ales să luăm telecabina (25 de lei – bilet dus, ultima cabină urcă la ora 17). Sus era o ceaţă de abia vedeai la 10 metri dar nici chiar aşa de rău încât să nu nimerim Refugiul Salvamont care avea să ne fie adăpost pentru noapte.

Totuşi, n-am înţeles niciodată de ce e alb refugiul ăsta, ca să nu îl vezi deloc iarna sau cum? :))) Dacă era roşu era muuult mai bine.

Înăuntru era cald şi bine, aşa că am rămas în bucătărie, parcă toropiţi de căldurică. Oricum, ştiam că dacă merg sus la priciuri adorm în 3 secunde :))

Mai era venit un grup de tineri cu care aveam să împărţim camera de dormit, 3 băieţi şi o fată, băieţii fiind încă pe schiuri când am sosit noi. După vreo oră au venit şi ei, şi nu mică mi-a fost mirarea când, după vreo jumate de oră de discuţii am constatat că suntem colegi de Club la secţia universitară Cluj CAR :)))) De fapt 3 dintre ei erau la S.U. Cluj, Voichiţa, Vlad şi Akoş, iar Dan dacă am înţeles bine la altă secţie.

M-am bucurat mult că i-am cunoscut, a fost o surpriză foarte plăcută, şi am petrecut împreună o seară foarte faină, am jucat cărţi, am râs, am povestit, numa’ o chitară mai lipsea :)

Dar înainte de cărţi, am plecat cu toţii, împreună cu domnii de la Salvamont, până la Hotelul şi biserica de gheaţă, pe întunericul beznă care era la ora 20 când ne-am “trezit” noi, şi pe aceeaşi ceaţă de nu vedeai la 2 metri pe unde mergi. Dar a fost chiar fun. Mai ales că la un moment dat ne-a ţâşnit prin faţă vulpoiul de care ne ziceau salvamontiştii că vine la ei la geam :)) Ah, şi unde mai pui că la ora aia nu mai stă nimeni să-ţi ceară bani de intrare, aşa că am văzut ambele “obiective” gratis :)

Noi le mai văzusem şi în 2010, dar ei nu, şi am zis că de ce să nu le mai vedem şi noi o dată. Eu credeam că Hotelul de gheaţă avea să fie mult diferit de cel de acum doi ani, dar în esenţă e la fel. Doar sculpturile diferă, şi probabil modul în care sunt făcute anumite camere. Dar dacă te uiţi superficial, e fix la fel. Aşa că dacă l-aţi văzut o dată, chiar nu mai merită văzut şi a doua oară. Decât dacă e moca :))

După jocul de cărţi… care s-a terminat abia pe la 11, am mers chiori de somn la culcare, fiecare dintre noi rugându-se să se adeverească prognoza de vreme excelentă care se anunţa pentru a doua zi. Doamne ajută! :)

5 comentarii:

  1. De fiecare data cand intru la tine pe blog nu stiu daca sa-ti laud mai mult fotografiile sau slova. Astazi am sa aleg fotografiile, mai ales prima: superba! (Asta pentru ca inca nu am apucat sa citesc textul) :))

  2. Foarte tare s-a mergeti la 7 SCARI iarna!Ma asteptam sa fiti numai voi,dar ceilalti ce cautau pe acolo iarna??Noi am fost acum 2 ani vara cand totul era mai verde si ne-am intors pe drumul familial dupa ce am mers o buna bucata de drum prin padure.Este foarte frumos! Mai era busteanul ala cazut orizontal de pe o parte pe alta o canionului?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *