Croația: Brela 1.0

Scris de | Alexandra

Ziua 29, marţi, 7 august 2012:  chillin’ în Brela, Croaţia

Cum vă spuneam în ultimul episod, am ajuns în paradis. În articolul acesta o să vă arăt câteva poze cu căsuţa noastră pentru următoarele 4 zile, plaja noastră, precum şi plaja vecinilor. Ah, şi să nu uit, o pisică munţomană.

În seara în care am ajuns în Brela, după nebunia căutării locului de cazare, nu prea ne-a mai ars de nimic. Deja se făcuse foarte târziu, aşa că tot ce vroiam era să mâncăm. Am întrebat pe vecinu’, un croat foarte de treabă care ştia engleză şi care ne ajutase de fapt să găsisem cazarea asta, dacă ştie să ne spună un restaurant bun în apropiere unde să mergem să mâncăm. Ne-a zis vreo 2-3.

Unul dintre ele, care ni s-a spus că e cel mai bun şi nu foarte scump, era la vreo juma de oră de mers pe jos pe faleză. Nu e ca şi cum am fi avut nevoie de o plimbare sub clar de lună ca să ne facem poftă de mâncare, deja eram lihniţi de foame, dar a fost binevenită.

Atunci am descoperit şi cam cât de repede ajungem din casă şi până la plajă: 3 minute. Cobori pe nişte scări şi gata. Fiind întuneric, nu prea ne-am dat noi seama ce avea să ne aştepte a doua zi, aşa că am mâncat, ne-am pus burţile la cale şi ne-am culcat frânţi de oboseală.

Dar a doua zi…. când să coborâm pe scări… am văzut mai bine unde am nimerit. Aici:

Plaja care se afla fix în dreptul casei noastre este, după părerea mea, cea mai frumoasă plajă din Brela. Bine, dacă mă întrebi pe mine, de pe toată Coasta Dalmată, dar cum n-am mai văzut prea multe, o să mă limitez la o arie mai mică.

Desigur, altora e posibil să nu le placă aşa de tare tocmai din motivul pentru care mie îmi place, şi anume că este foarte mică. Atât de mică încât după câteva zile de plajă acolo, îi ştiam aproape pe toţi vecinii de izopren. De fapt fiind aşa mică, nu venea chiar foarte multă lume, şi mereu eram doar o mână de oameni, care se simţeau bine, fără gălăgie, fără nebunie, o grămadă de loc atât pe plajă (nu stătea nimeni cearşaf lângă cearşaf, cum e pe la noi) precum şi în apă (nu mă ciocneam de nimeni încercând să înot)…aşa… cam ca de pensionari, numai că nu era nimeni încă la vârsta a treia.

Ce să zic… eu tot ce vroiam era să mă relaxez, şi dacă cumva mă plictiseam, aveam plaja vecină, care era mai măricică şi mai aglomerată. Desigur, n-a fost cazul să mă plictisesc. Găsisem raiul :)

Nu vă mai zic… în prima zi eram aşa de fascinată încât mă gândeam ca în fiecare zi să mergem pe o plajă diferită. Evident, asta nu s-a mai întâmplat după ce mi-am dat seama că plaja noastră era cea mai tare din parcare.

O singură dată am încercat să mergem pe plaja vecină, iar după un sfert de oră m-am ridicat şi mi-am târâit izoprenul după mine înapoi pe plaja noastră :))

Ca idee, plaja vecină arata aşa:

Foarte frumoasă, n-am ce zice, însă era ceva mai multă lume, ambarcaţiunile alea stăteau mereu acolo şi mă incomodau, şi nu mai era la fel de intim ca pe plaja noastră micuţă şi retrasă. Aşa că i-am rămas fideli până la final.

Din prima zi ne-am dus şi ne-am luat mască de snorky. Ne-am luat doar una, nu era chiar foarte ieftină, plus că ne puteam benocla în apă şi pe rând, n-am găsit niciun motiv pentru care era musai să ne benoclăm în acelaşi timp, mai ales că fiind doar noi doi, nu mă simţeam foarte confortabil să ne zgâim amândoi pe sub apă şi nimeni spre geanta de plajă. Nu ne-am luat cu noi aparatul decât de vreo 2 ori, dar na…

A fost prima dată când am făcut snorkeling, şi deşi nu era aici chiar cel mai ideal loc să faci asta, am văzut o grămadă de peştişori prin apă şi m-au fascinat pur şi simplu! Eu sunt din aia care n-a mai deschis niciodată ochii sub apă (am o manie) şi acuma, cu ochelarii pe ochi, a fost practic prima dată când am văzut peştişori în apă şi nu erau într-un acvariu. E o maaare diferenţă! Dacă n-aţi încercat, do it! E bestial!

Cel mai mult mi-a plăcut la plaja noastră o chestie pe care n-am mai văzut-o niciodată în viaţa mea şi pe care nu multe plaje o au: o stâncă numai bună de căţărat, care iese în mare! :)

Da, o să ziceţi că e evident că eu am apreciat aşa ceva :) Dar nu e orice stâncă, ci o stâncă pe care, nu numai că o puteam escalada pentru a-mi satisface poftele de munţoman, dar de sus aveam o vedere foarte interesantă asupra plajei noastre. Plajă care, spre deosebire de cea a vecinilor, care se putea fotografia de sus de pe drum, nu aveam cum să o pozez din altă parte. Decât eventual din balconul hotelului de lângă ea, la care, evident, nu aveam acces :)

M-am căţărat acolo sus de vreo 3 ori, de fiecare dată cu pretextul “ah, mi-a scăpat nu-ştiu-ce-unghi, tre să mai fac o poză”, dar de fapt eu savuram căţărarea. Prima dată am urcat în papuci, bad idea! Pe urmă în ciupicii de apă, care au talpă cauciucată, muuuch better! :)

Şi tot la capitolul căţărători, pot să vă spun că mi-am întâlnit personificarea în lumea felinelor. Iaca ce am găsit într-un copac de lângă casa noastră:

Copac care nu e orice copac, ci un soi de pin, plin ochi de conuri imense. Şi de fapt, toată coasta e împânzită de aşa ceva, copacii întinzându-se chiar şi până pe plajă, unde dimineaţa aveai o umbră numai bună pentru cei ca mine care nu prea sunt fani “prăjeală la soare”. Eu eram cea mai fericită dacă puteam pur şi simplu să stau pe izopren şi să citesc liniştită o carte, fără să mor de cald şi să mă bată soarele în cap. Bine, mie de fapt mi se trage şi de la faptul că acum câţiva ani, dacă mă dădeam cu cremă cu factor de doar 20-25-30, făceam alergie la soare. Nu râdeţi, chiar există. Făceam o iritaţie urâtă pe piele, şi să vedeţi pe urmă cine mergea pe plajă cu pantaloni lungi de in şi cu o bluziţă cu mânecă lungă. Da, LUNGĂ! Şi mai stăteam şi sub umbrelă, just to be sure! :)

Dar de la o vreme, când au început să apară şi la noi cremele cu factor +50, n-am mai avut problema asta. Bine, nici nu stau ca nesătula pe plajă, şi caut umbra ca în deşert. Dar măcar nu mai am alergie.

Pe mine în intervalul 10:30 – 16 oricum nu mă vezi pe plajă, că n-am chef să-mi bată cancerul de piele la uşă, şi chiar nu îi înţeleg pe cei ce stau de dimineaţă până seara pe plajă. Oameni buni, voi nu citiţi nimic pe net, nu vedeţi o ştire, ceva, la televizor? De fiecare dată când vedeam oameni cu copil cu purcel, venind la plajă când noi ne ridicam deja să plecăm, rămâneam şocată. Şi asta nu se întâmplă doar la noi, am văzut şi acolo.

Well… din punctul meu de vedere… mai mult spaţiu pentru mine :) Şi seara la fel, noi reveneam la plajă pe la 16-16:30, alţii abia atunci se ridicau şi plecau; stătuseră toată ziua şi probabil pe la ora aia deja nu mai rezistau de foame.

În schimb, noi la prânz ne retrăgeam în căsuţa noastră şi trăgeam un pui de somn, aşa de bine eraaa… :) Dulcele somn de după amiază, o experienţă care nu mi-e deloc familiară decât în astfel de situaţii.

Şi dacă tot veni vorba din nou de căsuţă, vă mai las cu câteva poze cu ea şi din zonă (vedeţi mai jos).

În episodul următor o să vă povestesc două întâmplări tragi-comice. Da, pentru că nouă ni se întâmplă lucruri chiar şi când nu te-ai aştepta să se întâmple nimic :) Ştiu ce vă gândiţi:  ce Doamne iartă-mă li se mai putea întâmpla ăstora şi într-o staţiune la mare, unde n-aveau nimic de făcut decât să se ducă la plajă??? Well…. Staţi pe aproape!

Aici luam micul dejun în fiecare zi, în balconaşul nostru micuţ, dar cu o privelişte superbă

 Tot plaja vecină, cu stânca pe care vă ziceam că mă căţăram

 Lonely

Simbolul staţiunii Brela, o stâncă solitară în apă

Utile:

 

1. În Croaţia se plătesc taxe de drum pe diverse autrostrăzi. Moneda oficială este Kuna.
Taxe de drum: Autostradă Zadar – Split: 78 kn

2. Benzină: aprox. 1.4 euro – l

3. Cazare: nu o să găsiţi viluţa în care ne-am cazat noi pe internet, pentru că nu prea funcţionează ei pe sitemul ăsta. Dar nu duc lipsa de clienţi, ei au clienţii lor fideli şi ei la rândul lor recomandă prietenilor, şi tot aşa. Cred că vă imaginaţi că n-am primit niciun fel de chitanţă, dar în orice caz, am plătit abia la final, deci s-a mers pe încredere. 

Dacă sunteţi încântaţi şi vreţi să mergeţi eu vă recomand cu căldură. Dar eu personal am uitat să îi iau o carte de vizită, ceva, dar am găsit pe net numărul de telefon. Deşi noi am păţit ce am păţit la campingul cu pricina, probabil că în cazul ăsta o rezervare telefonică ar fi suficientă. Nu ştiu cine răspunde la telefon, căci atunci când am plătit doamna avea lângă ea o femeie mai tânără care ştia puşină engleză, dar ea personal ştie germană, în caz că vă ajută cu ceva. Acestea sunt informaţiile:

Villa Morana, proprietari: Ana & Josip Sosic,

Telefon: +385 (0)216 18202, adresă: strada Podrace nr. 12. O puteţi vedea şi daca intraţi în street view pe harta google pe care v-am pus-o mai sus.

Mulţumim pentru susţinere Sony, Kingston, Portbagajul.ro (Inchireri portbagaje), Casa de traduceri (casadetraduceri.ro), cat si prietenilor care ne-au primit la ei acasă sau ne-au împrumutat echipamente montane: Mihai Mares (outdoor-events.ro), Ana Maria ChitoiuFlorin Sasca, Dan Chitila (danchitila.ro) si Daniel Ionescu.

Despre autor

ALEXANDRA PUȘCAȘU

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să‑l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

COMENTARII

  1. Superbe fotografii, ca de obicei. Mi-ai facut pofta de vara, de mare, de caldura si asta nu e bine deloc, pentru ca vremea de afara imi face in ciuda!:D

  2. Frumos. Se cunoaste ca esti montaniarda…uimirea legata de mare este priceless :))
    Chiar sa mergi si in Grecia…o sa te indragostesti (si) de apa incet incet.

  3. Buna, spune-mi te rog cam cat v-a costat cazarea in Brela – pentru celelalte orase pe unde ati mai stat am gasit detalii, iar pentru aceasta vila n-am gasit :). Multumesc mult.

  4. wow, super pret :) multumesc pentru info.Citisem si articolul ala, dar la momentul respectiv nu am fost atenta la preturi. Merci. Sper ca vorbesc engleza? :)

  5. am citit acum ca o doamna de acolo nu stia engleza :), dar imi pun intrebarea cum sa ma inteleg cu ea la telefon pentru o rezervare :) vroiam sa te mai rog mult, daca ai cumva niste poze din camera sa-mi trimiti si mie pe mail :), daca nu cer prea mult

  6. Da, deci ca sa vorbesti la telefon, trebuie sa gasesti pe cineva care sa stie germana sau croata. Nu stiu exact cine raspunde la telefon, ca fata ei stia engleza. Ai putea sa incerci. Daca nu iti raspunde cineva care stie engleza, inchizi si mai incerci din nou dupa ce gasesti pe cineva care stie germana sau croata :))

    Poze in camera din pacate nu am facut. Camera noastra era destul de mica, pe unii i-ar fi deranjat… Sigur aveau si camere mai mari.

    Si ar mai fi si problema cu aerul conditionat lipsa, si la pranz era cam cald. Zicea ca o sa puna… dar stiu eu daca rezolva pana la vara?

  7. Bun asa! Eh, intr-un fel sau altul va descurcati voi!

    N-ai pt ce! Sper sa fie ok. Ti-am zis, sunt si minusuri, dar locatia e efectiv superba! Vezi poate aveti cum sa ii spuneti ca vreti o camera mai mare.

Comentariile sunt închise.

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei