Slovenia: Lacul Bled & Ljubljana

Scris de | Alexandra

Ziua 25, vineri, 3 august 2012:  Lacul Bled – Ljubljana – Plitvice: 315 km***

Aşa, deci… unde rămăsesem? Ah, da, la Bled, mă culcasem gândindu-mă cum să facem a doua zi încât să vedem cât mai multe. Aveam pe listă zona Bled ŞI Ljubljana. Da, ştiu, sunt nebună.


Am făcut un plan imbatabil, probabil în somn, şi dimineaţă, după un mic dejun pe izopren, pe iarba aia verde de 4 stele de la camping Bled, uitându-ne cu jind la scaunele și duba vecinilor…

ne-am prezentat degrabă la Castelul Bled, unde am ajuns urcând pe un drum asfaltat cu maşina, până într-o parcare.

Intrarea costă 8 euro per cap de adult, plătim şi intrăm. Nici n-apuc să fac doi paşi că la intrare îmi bagă un gigel un obiectiv în ochi de zici că sunt vreun star, ceva. La ieşire evident, îți puteai cumpăra poza cu pricina, în care de regulă arătai speriat / te uitai chiorâş / te uitai în altă parte / te uitai urât gen “wtf is this shit?” sau dacă erai șmecher şi îţi dădeai seama din timp că te pozează nea gigel, arătai ca un adevărat star de hollywood, prins de paparazzi intrând într-o locaţie VIP, aşa cum arătam eu desigur în poza mea, scoțându-mi nonșalant ochelarii de la ochi (numai lipsea să am părul desfăcut și să mi-l flutur ca o divă care sunt) atâta doar că nu am cum să vi-o arăt, că la valoarea mea, nu aveam la mine mărunţi.

Mă rog, dar deviem. Castelul are o locaţie demențială, la aproximativ 100 de metri deasupra lacului, și de pe terasă, când te uiți în jos, vezi un fel de semipiscină amenajată pe lac, aferentă unei plaje cu plată. Cred că te și poți arunca direct în apă de aici, atâta doar să fii atent să nu nimerești nisipul. În rest sigur e safe și ai voie.

Cristi deja salivează la piscina cu pricina, că săracu nu mai poate, abia aşteaptă să ajungem la mare, dar având în vedere că mai avem vreo 2 zile până să facem baie, încerc să–l păcălesc că apa e rece, udă şi albastră, şi sigur e şi curată pe deasupra. Şi nici nu mint, mai puțin la prima parte, că fie vorba între noi, nu știu cum făceau oamenii ăia baie în lacul ăla, că nouă aseară ni s-a părut un pic cam prea rece. Mă rog, acuma poate îi mai acceptabilă, dar ştiţi voi, strugurii îs acri, etc, etc.

Castelul Bled mai e şi cea mai convenabilă locaţie din care poţi vedea insula de pe lac într-o oareşce poziţie întâlnită prin 40% din cărţile poştale. Celelalte 60% sunt făcute fie din avion, fie dintr-o locaţie de care vă zic un pic mai jos.

În funcţie de poziţia soarelui, am calculat că perioada potrivită pentru a poza spre insulă de la castel e dimineaţa, după aia nu mai speraţi că pozele o să iasă, nu de alta dar nici acum nu mă coafa foarte tare, dar mă rog, când am ajuns noi deja era spre prânz, nu mai era dimineaţă.

Mult din castel nu se vizitează, dar mie mi se pare suficient. M-am plimbat prin câteva încăperi, un pic cam neastâmpărată, pentru că nu suport să studiez interioare mai ales când afară e aşa de fain, drept urmare mai mult am studiat ferestrele și am făcut poze tot înspre afară.

Dar pentru pasionații de castele și muzee, este ideal. Totul e foarte bine pus la punct, e un muzeu în care se vede că s-au băgat ceva bani, așa că merită.

În labirintul nostru prin castel, dăm deodată cu nasul de două doamne îmbrăcate cel puțin bizar.

Băi, oi fi eu cam afoană cu ultimul răcnet în modă, dar parcă nici chiar așa.

Nu stăm mult și ne pică fisa. Afară e o trăsură cu o mireasă, iar în curtea castelului se strânge lume ca la urs. Nu, e nuntă! Iar! Cât de tare! Alaltăseară tocmai ce am prins pentru prima oară o nuntă pe munte, la 2500 de metri, și acum vedem o nuntă la castel! Genial!

Coborâm repede de unde suntem cocoțați și ne postăm undeva unde nu deranjăm pe nimeni, și ne punem pe filmat.

Drept urmare nu mai avem poze, dar dacă sunteți curioși, puteți vedea clipul, care e un pic cam lung, dar e foarte interesant.

Mireasa e îmbrăcată cu o rochiţă destul de scurtă (în sensul că nu e lungă până în pământ, nu că i s-ar vedea fundu) şi este vizibil emoţionată, de fapt amândoi sunt, şi asta se vede din stângăcie. Nu prea ştiu ce să facă :))

Ce e mai interesant e că doamnele îmbrăcate în costume de castel făceau de fapt parte din toată treaba asta cu nunta, pentru că, veţi vedea în filmare, oamenii când au plătit nunta la castel, au plătit şi aşa numitele alteţe regale care le ţin un mic discurs + un traducator. De unde ne-am dat noi seama pe urmă (ca nişte babe ce suntem) că ea probabil e slovenă şi el e englez. Tot ca nişte babe, ne-am gândit noi că probabil ar fi fost mult mai scump să facă nunta la un castel din Anglia. Da maică, dacă-ţi zic!

Bun, deci am văzut-o şi pe asta, acum putem să plecăm liniştiţi mai departe, am văzut tot ce era de văzut la castelul Bled, şi încă ceva în plus.

Mai departe fugim să parcăm maşina undeva în centru, şi să luăm barca spre insulă. Cu parcatul e un pic dificil, Bled fiind un orăşel destul de mic pentru cât de popular este, şi am găsit parcare undeva la un supermarket, unde am plătit 1 euro pentru vreo 3 ore sau ceva de genul ăsta.

Chiar în centru, undeva lângă mal, este şi un birou de turism, şi am intrat acolo să întrebăm una alta. Barca am luat-o tot de acolo. Se pot şi închiria bărci mici, la care vâsleşti tu, dar se poate merge şi cu barcă mare, la care vâsleşte un muşchiulos pentru vreo 16 oameni. Cul, nu?

De ce singura variantă este vâslitul? Pentru că Slovenii se respectă, şi pe lacul Bled nu e voie cu ambarcaţiuni cu motor. No pollution. Simplu, nu? Cumva nu pot să-mi imaginez lacul ăsta cu pete de benzină în el. E prea frumos.

Singurul inconvenient e , desigur, că: 1. până s-a umplut barca cu oameni am aşteptat vreo jumătate de oră (dacă vâsleam noi nu se întâmpla asta, dar să fim serioşi, ajungeam poimarţi la insulă deci tot aia era) şi 2. până ne-a vâslit nenea ăla până pe insulă cred că puteam să scriu o carte. Şi ca toanta m-am mai şi pus în capătul bărcii unde m-am bătut soarele în cap până când am avut impresia că văd rechini în apă.

Pe insuliță nu te lasă decât 30 de minute. Prima dată am făcut ochii mari “but, but, but, sir, I need more tiiiiiime, give me more tiiiiiime!!!” dar mi-am dat seama repede că nici nu ai ce să faci mai mult. Pe insulă e doar o bisericuță. Atât!

De unde te lasă barca urci pe o alee sau pe niște scări până la ea, te uiți că scrie pe un panou că poți să tragi de clopotul bisericii și să îți pui o dorință, uuuuu, me gotta do that, cazi în plasa amenajată frumos pentru turiști, dai să intri, îți dai seama că distracția te costă 3 euro, hmmm, cam scump, dar la naiba, când mai am eu ocazia să trag de o funie și să sune clopotul unei biserici de pe o insulă de pe un lac, hai, ia banii, da-mi funiaaaa!, intri, stai la coadă, că doar nu crezi că ești singurul fraier care a dat 3 euro (x 2 = 6 euro că doar sunteți  în luna de miere, și de când ați zis „da” la starea civilă, sunteți fraieri împreună, forever, la bine și la rău, şi asta e de bine nevastă, taci şi trage de funie), în timpul ăsta stai şi studiezi cum trebuie să tragi de funia aia tembelă care se zvârcolește ca peștele pe uscat, căci aparently e o adevărată schemă și dacă nu tragi bine nu se aude clopotul și atunci chiar ești fraier. Îţi vine rândul, te concentrezi maxim, tragi de funie, clopotul sună, ești fericit, a, stai, mai trage o dată (sau fă-te că tragi) ca să-ți fac o poză mai bărbate, acum treci tu în locul meu, să trag și io de funie și vezi să-mi faci și mie poză, dar vezi să n-o strici, cum faci tu de obicei, după care pleci, că mai sunt și alți fraieri la coadă care așteaptă să tragă de funie, și te înjură dacă li s-o părut că te-ai atașat de funie un pic mai mult decât era normal, pe ceas.

După care ieși din biserică, te uiți la poze, își dai seama că bărbată-tu ți-a făcut 1 poză, în timp ce tu i-ai făcut 7, și în aia singura pe care o ai, stă în spatele tău un nene care vrea să pozeze cu săpuniera nu-știu-ce detaliu important de pe altar.

Mai departe îţi dai seama că au trecut doar vreo 10 minute şi nu ştii ce naiba să mai faci până mai trec 20. Îţi dai seama că ţi-e cam sete şi ai uitat să-ţi iei sticla cu apă, aşa că intri în singurul magazin de pe insulă şi dai pe o apă de vreo 10 ori mai mult decât ar fi cazul, dar la naiba, eşti pe o insulă, doar nu vrei să mori de sete??

După care îţi dai seama că la câţiva metri de magazin era o cişmea cu apă moka. True story.

Au mai trecut 5 minute. Hmmm, hai să înconjurăm insula. Găsim nişte scări care coboară în partea cealaltă decât unde ne-a lăsat barca şi intrăm pe o potecă faină care merge pe mal, până la barcă.

Au mai trecut 5 minute. Următoarele 10 stăm cu picioarele în apă. Parcă aş face o poză din aia de-a mea cu bocancii, numai că fără bocanci.

Pe drumul de întoarcere m-am deşteptat şi nu m-am mai aşezat în capăt, unde să mă bată soarele în cap. Atâta doar că m-am plictisit de am crezut că o iau înot mai degrabă.

Când am ajuns la mal deja era târziu, dar nu vroiam să renunţăm la ceea ce văzusem tocmai de la castelul Bled. Vis-a-vis de el este un deal în vârful căruia te poţi sui cu telescaunul, folosit iarna pentru schiat, se numeşte Straza (se pronunţă Straja, ca Straja la noi) şi acum pe timpul verii au montat de sus până jos un tobogan de vară.

Atâta doar că mi-e frică de mă …. pe mine, pardon my french. Da, îs o fricoasă şi jumătate când vine vorba de viteză pe care nu o pot controla eu. Şi tocmai de la castelul Bled nu aveam cum să văd că maşinuțele alea au niște manete, și că manetele alea au și frână. Muahahahaha!

Așadar, înainte să mă dau îmi tremurau bețele mai rău ca atunci când decolează avionul. Aveam o față în mine de m-o întrebat și nenea ăla care avea grijă să îți pui centura și să îți explice comenzile: “You scared lady?” „No, I’m just peeing my pants cause I’m not potty trained. Now how did you say this break thingie works?”.

Îmi explică omul cum e cu frâna, îl mai întreb de două ori ca să fiu sigură, și împing ușor maneta în față. În secunda doi pun frână. Să ne asigurăm că merge, da? Nu de alta dar dacă nu mergea îi ziceam să mă tragă înapoi (aiurea, dusă eram).

În secunda trei deja râdeam undeva mai jos de mă auzeau și ăia de la castel, de fapt crecă mă auzea şi mama de acasă, atâta de fun a fost! Evident că s-a terminat mult prea repede şi m-am super ofticat că ne-am cumpărat o singură coborâre (biletele sunt de tipul 1 urcare  cu telescaunul + 1 coborâre cu toboganul, 2 urcări cu telescaunul + 2 coborâre cu toboganul, etc, şi biletul cu 2 e mult mai ieftin decât biletul cu 1 înmulţit cu 2, şi aşa mai departe, şi era ţeapă dacă ne luam iar bilet de 1, şi cred că deja ne luasem suficiente ţepe pe ziua de azi).

Partea amuzantă a fost că eu m-am dat după Cristi, și el a filmat coborârea lui, după care m-am filmat și pe mine pe ultimii 5 metri, cum coboram cu gura până la urechi. E amuzant tare, sau mă rog, poate mi se pare doar mie că eram acolo, dar dacă sunteți curioși, astea sunt clipurile:

După asta chiar că trebuia să plecăm.

Aveam de ajuns în seara asta în Croația, lângă Plitvice, și mai vroiam să oprim 2 ore și în Ljubljana. Și mai aveam și de trecut o graniță cu control documente. Așa că m-am gândit că ar fi ideal să sunăm la cazare ca să știm dacă ne mai primește cineva dacă venim târziu sau trebuie să renunțăm la Ljubljana, ceea ce un prea vroiam. Era chiar în drumul nostru și nu vroiam să o ratez, chiar dacă aveam timp doar de o plimbare, dar eram curioasă să văd cum e.

Din fericire pentru noi însă, de la guest house ne-a zis că nu-i nimic dacă întârziem, așa că… la o parte, Ljubljana here we coooome!

Plecând de la Bled şi având de ajuns seara la cazare lângă Plitvice, în Croaţia, Ljubljana ne era în drum. Nu se putea să nu oprim, dar ştiam că mai mult de 1 oră nu avem la dispoziţie.

Dar ca şi în cazul Innsbruck-ului, evident că nu am stat doar 1 oră. Am stat mult mai mult. 1 oră jumătate. Şi tot ca în cazul Innsbruck-ului, mi-a plăcut imediat. Bine, nu la fel de mult (Innsbruck nu numai că mi-a plăcut la nebunie, dar a fost primul oraş din cate am văzut eu în care, în timp ce eram acolo, mi-a venit în cap ca mi-ar plăcea să mă mut, eventual la pensie), dar oricum, mult-mult.
Acuma.. o să vă explic cam câte am putut eu să văd / să învăţ şi să asimilez într-o oră jumate în Ljubljana. Deci, random stuff about Ljubljana:
  • E oraşul / capitala în care am găsit cel mai repede loc de parcare, şi culmea, şi super aproape de centru.
  • În drum de la parcare spre direcţia în care mi se părea mie că se “întâmplă” centrul sunt nişte tarabe cu suveniruri super faine (nu kitchuri de care am văzut în alte locuri, ci lucruşoare drăguţe, destul de originale) la care vânzătorii ştiu engleză. Sau cel puţin am avut eu norocul să nimeresc unul care ştia, și nu doar un pic, ci suficient să îmi dea indicaţii.
  • Ljubljana are un pod triplu, pentru pietoni. N-am văzut în viața mea aşa ceva. Nu știu sigur, dar cred că de fapt nici nu mai există altul. Prima dată nu te prinzi, şi când ajungi pe el e super derutant.
  • Podul cesta este peste o gârlă, gârlă care se cheamă Ljubljanica și care separă orașul istoric, medieval, de partea modernă a capitalei.
  • Cum treci podul, pe partea ailaltă, e o piaţă aşa, mare, cu piatră cubică, în care m-am învârtit ca musca fără cap, fără să ştiu ce vreau.
  • În Ljubljana este și o biserică roz, care e fix în piaţa aia mare de care vă ziceam mai sus, şi de fapt este Mănăstirea Franciscană. Nu mai ţiu minte dacă am intrat înăuntru.
  • Catedrala Ljubljana, zisă și Biserica Sf. Nicolae, are o ușă laterală bestială, dar greu de pozat ca lumea la ora la care am trecut noi pe lângă ea. Am deschis-o și am intrat și înăuntru. Frumos, dar cine mai are memorie să țină minte încă un interior de biserică? Pentru asta există poze, pe care nu se va mai uita nimeni niciodată.
  • Străzile din centrul istoric sunt pietruite şi fațadele caselor sunt mai mult sau mai puțin scorojite. Cadru clasic de centru medieval care îmi place de mor.
  • Una dintre străzile astea urcă spre stația funicularului, funicular pe care l-am luat ca să urcăm în castel. Da, Ljubljana are un castel meseriaș cocoțat pe un ditamai dealul, de unde poți vedea orașul cum ar veni “de sus”. Prin urmare, musai de văzut.
  • Dacă urci cu funicularul dar ești cu mașina, ești turist fraier. Cam ca noi, cum ar veni. Pentru că o dată ajunși sus în castel, am constatat că pe partea cealaltă era o parcare. Parcare cu mașini, evident. Mașini similare cu cea condusă de noi. Desigur, și parcarea aia probabil costa, dar sunt aproape sigură că nu cât două bilete de funicular.
  • Țepele sunt ceva negativ și trebuie date uitării repede, mai ales că nu ai ce să mai faci. Mai naşpa e când, în optimismul tău, nu ştii că asta e doar prima ţeapă dintr-un serial de ţepe cu cel puţin un episod pe zi, până la finalul lunii de miere.
  • Castelul e fain, dar parcă un pic cam modernizat. Nu am avut senzația aia că am intrat într-un oraș medieval vechi când am ajuns în curte. Dar uuu, turn! Să ne urcăm în el!
  • Din turn chiar vezi orașul de sus și îți dai seama că a meritat biletul. Chiar și țeapa luată nu mai contează așa de tare.
  • Castelul are un mini-muzeu de istorie foarte elaborat și tehnologizat în care, dacă te pasionează, cred că ai ce face ore bune (mi-a părut chiar şi mie foarte interesant, dat fiind că astfel de chestii nu prezintă un prea mare interes pentru mine), dar noi nu l-am folosit decât pe post de “ceva de făcut” până când începe filmuleţul Virtual Castle. But I say we made the best of it :))
  • Filmuleţul de 12 minute despre istoria Castelului Ljubljana este super tare. Nu mai ţin minte nimic. (nu, seiros, chiar merită.)

Cam atât cu random facts. De la Ljubljana am “zburat” spre Croația, dar under ne grăbim așa de tare? 

Avem de așteptam 30 de minute la vamă.

După graniță nu mai țin minte decât acest apus minunat

după care blank. Mă trezesc buimacă undeva pe niște serpentine, înainte de a ajunge la cazare, într-un sat de pe lângă Plitvice. Ce bine că nu conduceam eu, nu? :)) 


Găsim pensiunea din a doua încercare. Beznă totală și o liniște de ai impresia că e 12 noaptea.

Dar nu, e doar 9 seara, ora la care probabil nu s-au culcat încă toate găinile din Croația, dar totuși aici toată lumea doarme. WTF???

O băbuță care habar n-are engleză, dar care nu ne spune asta decât după ce îi vorbim în șoaptă vreo 5 minute, scuzându-ne că am întârziat și că de fapt “știți, noi am sunat și am spus că venim târziu, dar nu chiar atât de târziu” și că „vai, ne scuzați, din nou, dar ştiţi, n-avut timp să facem rost de kune de-astea de-ale voastre, nu-i aşa că putem să vă dăm euro?”, începe să ne spună în germană și croată (tot în șoaptă, evident) diverse lucruri din care nu înţelegem nicio boabă, dar cumva 15 minute mai târziu toată lumea e fericită când cazarea e plătită, buletinele sunt xeroxate și noi avem un acoperiș deasupra capului.

Bine, toată lumea e fericită mai puţin stomacurile noastre, căci ne amintim aşa vag că parcă-parcă n-am mâncat mai nimic de dimineaţă, dar stai, mai avem ceva la pachet de la cina de aseară, unde am cam exagerat cu un platou imens comandat la restaurantul din Bled. Ce bine.

În timp ce mâncăm ne dăm seama… băi da… tanti asta dacă nu știe engleză, și de fapt nicio altă limbă cunoscută de noi, în schimb știe orice altceva în care noi nu știm o iotă… noi cu cine am vorbit la telefon azi mai devreme? Că am vorbit în engleză. Și culmea, ni s-a și răspuns în engleză.

Hmmmm… noi sigur am nimerit unde trebuia? :)) Eh, ce mai contează, avem unde dormi! Hai să mergem la somn mai repede până nu se prinde cineva.

 
Utile:
 
1. În Slovenia am cumpărat vignetă undeva de la un popas cu restaurant de pe autostradă, înainte de ieşirea din Italia. A costat cam 15 euro (nu mai ţin minte exact şi am uitat să notez).

2. În Croaţia se plătesc taxe de drum pe diverse autrostrăzi. Moneda oficială este Kuna.


3. A se lua în calcul o mică întâziere la graniţa Slovenia – Croaţia pentru că nu e graniţă UE-UE.


4. Bilet intrare Castel Ljubljana și urcare cu funicularul: 8 euro / adult
5. Bilet intrare Castel Bled: 8 euro / adult

6. Bilet călătorie cu barcă de 16 persoane pe lac, până la insulă și înapoi: 12 euro / adult. Dacă închiriezi și vâslești tu, costă cam 10 euro pe oră.

7. Bilet 1 urcare cu telescaun + coborâre pe toboganul de vară: 8 euro / adult

8. Cazare pensiunea Renata, 35 euro / noapte / cameră dublă
 

 

 

Mulţumim pentru susţinere Sony, Kingston, Portbagajul.ro (Inchireri portbagaje), Casa de traduceri (casadetraduceri.ro), cat si prietenilor care ne-au primit la ei acasă sau ne-au împrumutat echipamente montane: Mihai Mares (outdoor-events.ro), Ana Maria ChitoiuFlorin Sasca, Dan Chitila (danchitila.ro) si Daniel Ionescu.

Despre autor

ALEXANDRA PUȘCAȘU

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să‑l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

COMENTARII

  1. Foarte frumoasa luna voastra de miere, iti citesc cu placere toate postarile….
    noi ne planificam o tura prin Croatia si Muntenegru pentru la vara si astept cu interes sa ajungi cu povestile si acolo…
    Completeaza te rog la „Calatorii in Europa”, ai ramas la ziua 21 acolo….:)

    Carmen

  2. E surprinzătoare Slovenia asta :) In ultima vreme am citit multe chestii bune despre ea si am vazut poze la care m-am intrebat: e Italia cumva? :D
    A nu? E doar aproape? :P

  3. @Carmen, multumim mult! Ma bucur ca iti fac placere articolele mele! Ajung imediat si la Croatia si Muntenegru, mult a fost, putin a ramas :)

    Complete, completez, mersi ca mi-ai amintit! :)

    @Bia: Si mie mi-a placut mult! Bine, oricum, Bled e una dintre cele mai frumoase locatii din Slovenia!

  4. Alexandra, ce fotografii frumoase! Nu e de mirare ca ai castigat un loc in tabara viitoare dedicata bloggerilor :)

    Foarte frumos povestesti. Cred ca iti ia cateva ore sa pregatesti un asa jurnal PERFECT! Bravo :)

    Imi place ca uneori amintesti de vorbele Adinei :) Intamplator, prietena mea de suflet, de care mi-e tare dor si prin intermediul careia am ajuns la tine pe blog :)

    Salutari din Belgia!

  5. 1. Chiar sunt rechini in lacul ala, nu ti s-a parut de la caldura.
    2. N-ai tras bine de funie, trebuia cu piciorul stang in fatza si cel drept putin flexat, oricum stiu ca ti-ai pus dorinta sa nu mai emita OTV-ul si asta se implineste mai usor :)
    3. Frumoase poze, dar asta ti-am mai scris.
    4. Unghii la picioare fara oja, clar, „am verigheta/adio dieta”.
    5. Oare daca nu franai DELOC, veneai de-a berbeleacu?
    6. Super poze, dar asta ti-am mai zis si la pct. 3 :)) asta e, sunt fanul tau.
    Multumim de poveste! P.S. Scoate optiunea aia cu dovediti ca nu sunteti robot ca e mult mai greu sa comentezi si ma inhiba si comentez mai rar ca inainte :(

  6. M-am dat si eu pe un tobogan din ala, pe langa Lucerna, in Elvetia. Si la fel eram si eu. Inainte sa plece nu mai aveam nici glas, iar in timpul „ride”-ului ma intrebam de ce nu merge mai repede. :)) Si, evident, a fost prea scurt.
    Ah, si foarte frumoase pozele!

  7. Andreea, multumesc frumos! Adevarul e ca imi ia cateva ore, dar mai mult dureaza selectarea, prelucrarea, dimensionarea si aranjarea pozelor, ca textul curge destul de cursiv..

    Avem o prietena foarte speciala in comun! :) Si eu o iubesc tare mult pe Adina! Salutari si tie acolo in Belgia, poate ne-om venea la anu cand venim pe acolo. Da-mi un add pe facebook daca ti-ar face placere.

  8. Alex:

    1. Da, pai puteam si eu sa jur ca sunt rechini.

    2. Mama ce mi-ai ghicit dorinta! :))

    3 & 6 Mersi frumos! :) Tre sa imi fac un fan club in curand, pot sa te pun presedinte? :)

    4. Nu folosesc oja colorata nici la maini, doar lac incolor, de aia nu se vede in poza! ;)

    5. Nu puteai sa nu franezi chiar deloc, erau pe parcursul pistei vreo 2 sau 3 locuri unde erau montate panouri cu „Franeaza” pentru ca altfel luai viteza mult prea mare si probabil suprasolicitai sistemul cu care era prinsa masinuta aia pe sina.

    PS. Am pus optiunea aia cu robotul pentru ca altfel primesc pe mail zeci de spamuri zilnic. Si daca nu bifez sa le primesc eu pe mail ca sa le moderez, le primiti voi toti, cei care comentati. Of, nu stiu ce compromis din astea 3 sa fac…

  9. Vote Alex for president! :-) tu vei fi sefa de campanie si apoi vicepresedinte, desigur :-) :-)
    La comentarii eu pe blog am o optiune bifata la Cine poate comenta: Registered User – includes OpenID
    Vezi cum e si la tine, eu sunt pe blogspot.

  10. :)) Of course ! :)

    Hmmm… nu am bagat niciodata in seama optiunea aia. Sa inteleg ca nu primesti spamuri in felul asta si nici nu sunt probleme pentru oamenii obisnuiti sa se logheze cu open ID ala?

    Ca acus o activez! :)

  11. Frumos articolul. Imi plac foarte mult si pozele. Intr-adevar zona lacului Bled este una speciala, poate rivaliza din punct de vedere al frumusetii cu aproape orice loc din lume. Castelul cocotat pe stanca oglindit in apele lacului, insula cu biserica din mijlocul lacului – sunt imagini ce-mi persista pe retina. Am scris si eu despre lacul si cetatea Bled, desi nu atat de frumos ca tine. Felicitari!

  12. Mersi mult!
    Da, asa mi s-a parut si mie, ca sunt niste frumuseti unice, pe mine doar o fotografie cu insula vazuta mai demult pe un site m-a convins sa ma duc. Si a meritat din plin. E chiar mai frumos decat pare din poze.

  13. Incearc-o si vezi, blogul meu e pe blogspot, am ceva vizite deci ar trebui si spamuri :-) si e ok. Fara ea m-ar napadi, cu ea am zero spamuri. Si totusi e fara captcha ala.

Comentariile sunt închise.

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei