Eurotrip 2012 – ziua 26: Lacurile Plitvice

Ziua 26, sâmbătă, 4 august 2012: Plitvice – Korenica: ~30 km***

Înainte să vizitez Parcul lacurilor Plitvice din Croaţia am auzit numai de bine despre această atracţie, dar ulterior mi-a ajuns pe la urechi că totuşi parcă n-ar merita. Să vă povestesc şi ce părere mi-am făcut eu în urma vizitei.

Iar la final, dacă vă plac căţeluşii pufoşi, am nişte poze şi un scurt filmuleţ cu nişte exemplare demenţial de simpatice cu care m-am jucat la pensiune (nu, nu vorbesc şi despre lăţoşenia din poza 3 de mai jos).

Dar să o luăm cu începutul. Abia dimineaţă când ne-am trezit am realizat ce locație mișto are pensiunea la care am dormit. E liniște și pace aici, iarbă verde, flori frumos îngrijite și din cauza asta mai întârziem un pic. Avem suficient timp.

Asta e cam prima zi în care nu avem mare lucru de făcut și putem să lenevim, și dimineața, și seara. Nu avem de mers decât la Parcul național al lacurilor Plitvice și apoi de condus până la următoarea cazare, care e la doar 30 de km de aici.

După masă, dăm să plecăm și .. hesus madre ce m-am speriat!

Bad-ass ugly mut

Am ajuns în parcarea Parcului naţional abia pe la ora 12, ceea ce mi se părea super târziu, dat fiind că era sâmbătă şi mă aşteptam să fie o mega aglomeraţie.

Din fericire aglomeraţia a fost doar în parcare, lucru pe care nu mi-l explic foarte tare, dar înăuntrul parcului propriu-zis, nu era chiar atât de aglomerat pe cât mă aşteptam.

În parcare (care e imensă btw, şi de fapt nu e doar una) ne-am învârtit ceva până am găsit un loc decent, şi nici ăla nu era de fapt loc, am lăsat-o cumva între doi pomi, dar măcar era la umbră.

Când am văzut pe-aşa deja mi se stricase tot zenul, mă gândeam că o să îmi dau coate pe potecuţele suspendate cu alţi un miliard de oameni, cam cum e la vara la Bâlea Lac în weekend, sau în Poiana Braşov pe 31 decembrie, sau pe străzile din New York de revelion, sau… Mă rog, ați prins voi ideea.

Dar am rămas surprinsă că la ora aia, probabil toți oamenii care veniseră de dimineață, făceau pauză de masă sau ceva.

Bine, era aglomerat, nu vă imaginați că făceam eu singură balet pe pasarele, stăteam ceva până când puteam să fac o poză din asta

dar, cum ziceam, mult mai bine decât mă aşteptam. Poate şi din cauză că aşteptările mele erau foarte scăzute.

La fel și cu părerea generală pe care mi-am format-o despre Parcul Lacurilor Plitvice per ansamblu. Și cred că multă lume pățește așa. Vede pe internet o căruță de poze cu lacurile mega prelucrate la saturație, și mai știu eu la ce, și se duce acolo cu impresia că e raiul pe pământ. Iar când vede că n-a căzut în fund de la atâta frumos, rămâne un pic dezamăgit.

Ei, eu nu văzusem chiar mii de poze suprasaturate înainte, dar am plecat cu așteptări foarte ridicate. Nu pot să zic nici că m-a dezamăgit, dar mă așteptam la… nu știu, 10% mai mult, poate.

Dacă regret? În niciun caz! Dacă m-aș mai duce dacă ar fi să-mi planific din nou luna de miere sau orice altă vacanță prin Croația? Fără doar și poate, da! Și cam așa evaluez eu mereu dacă s-a meritat ceva ce am vizitat vreodată. Și eu zic că a meritat.

Și nu numai pentru că e pe lista UNESCO acest parc, dar se vede cu ochiul liber că nu găsești chiar pe toate drumurile așa ceva. Și pozele mele chiar nu sunt suprasaturate, le-am prelucrat doar atâta cât să reflecte realitatea.

Da, lacurile erau chiar așa de turcoaz
apa era chiar așa de curată şi de clară
cascadele erau chiar așa de frumoase
curcubeul era chiar așa de fain…

de fapt era și mai fain live, drept pentru care v-am pus și filmulețul de mai sus, deși nici aici nu se vede chiar cât de fain era :)

Acum să vă spun și câte ceva despre logistica vizitei, că în parcul ăsta nu te plimbi chiar așa, pe unde vrei tu, nu de alta dar are o suprafață totală de vreo 20 de ori mai mare decât cea vizitabilă, în care trăiesc o mulțime de specii de animale sălbatice, multe dintre care nu prea ai vrea să le întâlnești.

Pe unde se intră în Parc? Parcul are două intrări: Intrarea nr. 1 și Intrarea nr. 2 (chiar așa sunt marcate). Nu prea contează pe care o alegeți, ambele au parcări, tot atâta costa, etc.

Dar în funcție de intrare, traseele sunt un pic diferite. Sau mai bine zis, vă puteți alege intrarea în funcție de traseul pe care vreți să îl faceți.

Cum alegeți? Mai întâi consultați lista și hărțile cu toate traseele din Parcul lacurilor Plitvice.

Traseele sunt marcate cu litere de la A la K și sunt în felul următor:

  • Două trasee de 2-3 ore (unul care porneşte de la intrarea 1 şi altul care porneşte de la intrarea 2)
  • Două trasee de 3-4 ore (idem mai sus)
  • Două trasee de 4-6 ore (idem mai sus)
  • Două trasee de 6-8 ore (idem mai sus)

Noi am ales unul din traseele de 4-6 ore, în ideea în care credeam că cel de 6-8 ore ar dure 8 ore și nu aveam nici timp nici chef să umblăm 8 ore prin parc.

Ulterior, având în vedere că traseul nostru a durat 4 ore, am concluzionat că prima cifră e valabilă pentru cei obișnuiți cu mersul pe munte și care nu fac prea multe pauze, iar a doua cifră este pentru cei care merg mai încet și/sau au copii și/sau fac multe poze și/sau fac picnic pe traseu.

Anyway, după ce vă alegeți traseul, nu trebuie decât să țineți minte litera care îi este atribuită și să o urmăriți mereu pe plăcuțele întâlnite, ca să știți încotro mergeți la intersecții.

Pregătiți-vă și de ceva urcuș și coborâș, ca să nu ziceți pe urmă că nu v-am zis :)

Vă sfătuiesc să nu vă abateți de la traseu, pentru că riscați să ajungeți în altă parte decât trebuie, dar vă recomand totuși să vă abateți atunci când vedeți o săgeată spre un loc de panoramă / belvedere, pentru că se merită din plin (mai ales la cascada mare) urmând ca după aceea să reveniți la traseul vostru.

Nu ar fi rău nici să consultați lista de trasee cu hârți pe care v-am dat-o mai sus, să vă alegeți traseul de acasă, și să tipăriți harta aceea ca să o aveți la voi.

De luat la voi:

  • În picioare, încălțări de la comode spre extrem de comode, idem și pentru pantaloni (în niciun caz blugi!). Sunteți practic într-un parc național, și e aproape ca pe munte. Uneori e chiar ca pe munte, cu potecă de pământ, nu diferă cu nimic. Și să umbli câteva ore bune cu niște papuci în picioare vei descoperi că nu e chiar fun.
  • Un rucsăcel mic în care să aveţi sticle cu apă şi ceva sandvişuri sau ce vă place vouă să mâncaţi ca să nu muriţi de foame.
  • Pe cap ar fi ideal să aveţi ceva care să vă protejeze de soare, şi nici nişte cremă de soare n-ar strica să aruncaţi pe voi înainte de intrarea în parc, pentru a evita arsurile. Cancerul de piele e în floare!

După ce ați intrat în parc, nu pierdeți biletul! Orice traseu (mai puţin cele de 6-8 ore) include o traversare a unuia dintre lacuri cu vaporaşul (de care e nevoie, nu e ca şi cum se poate renunţa la el, decât dacă vrei să mergi vreo 10 km în plus pe jos) şi un retur cu autobuzul-tractoraş la intrarea de unde ai pornit.

Dacă la autobuzul-tractoraş nu s-a uitat nimeni la biletul nostru, pe vaporaş nu ne-a primit decât pe baza prezentării biletului, pe care ne-a şi aplicat o ştampilă, ca să nu ne dăm de mai multe ori.

În rest, ce să vă mai spun? Sunt în interiorul parcului vreo 2 locuri unde au de vânzare mâncare, dar nu m-aş baza pe ele, că poate vi se face foame pe parcurs, de aia şi ziceam să aveţi ceva în rucsac.

Suveniruri găsiţi la intrare, sau mai bine zis la ieşire, că doar n-o să vă căraţi cu suvenirurile după voi prin tot parcul.

MARE ATENŢIE!! Parcarea se plăteşte pe oră, şi dacă aţi stat şi 1 minut în plus, plătiți o oră întreagă în plus (am pățit noi). Așa că uitați-vă bine ce oră e trecută pe biletul care vi s-a dat la barieră când ați intrat în parcare, și faceți bine să ajungeți la întoarcere cu 10 minute mai devreme la casă.

Nu știu dacă ar mai fi ceva de spus, dacă sesizați că mi-a scăpat ceva, trageți-mă de mână.

Eu o să vă mai povestesc un pic despre ce seară faină am petrecut la cazare și gata.

Aleasă tot de pe booking, Pensiunea Grguric nu părea cine ştie ce la o primă vedere, când ne-am dat jos din mașină, dar în scurt timp am aflat ce comori ascunde.

Familia care o administrează mi s-a părut cea mai de treabă, ever, și mi s-a părut că se aseamănă mult cu românii, pentru că erau extrem de primitori. Fata gazdelor, ceva mai tânără ca noi, ne-a prezentat două ghemotoace pufoase care nu aveau multe dimineţi la bord, cu care ne-am jucat cel puţin vreo oră, şi a stat cu noi, a râs, am şi vorbit un pic (deşi ştia foarte puţin engleză), dar ne-am înţeles de minune.

Erau nebuni rău, m-au muşcat de crocşi şi de pantaloni de era să rămân fără ei :))

Tatăl ei ne-a servit cu palică făcută de ei acolo, dimineață ne-au făcut un mic dejun de notă 10 (deși nu era în plan) și per total m-am simțit extraordinar de bine.

Camera era simplă, nimic special, dar curat și cu nimic mai puţin decât am fi avut nevoie. De bun simţ, aşa, ştiţi? Mai mare dragul! Eu v-o recomand din suflet dacă sunteţi ca şi noi, oameni nepretențioși, care apreciază mai degrabă ospitalitatea și autenticitatea decât nu-știu-ce chestii fancy.

Și pentru că mi-au plăcut cei doi câinuți la nebunie, vă pun și un filmuleț scurt cu ei, pentru că dacă vi se pare că vă vine să îi mâncați din pozele de mai sus, stați să vedeți cum arată când se joacă.

Fiind, cum vă ziceam, una dintre puținele zile în care am putut lenevi și dimineața și seara, mi-am încheiat-o cum nu se putea mai bine, tolănită în hamac, una dintre invențiile mele preferate din toată lumea! :D

De mâine… la mare cu noi! Că prea era să ne aruncăm în cap aici:

Vizualizaţi Honeymoon ziua 26 pe o hartă mai mare
Utile:
1. În Croaţia se plătesc taxe de drum pe diverse autrostrăzi. Moneda oficială este Kuna.
2. Cazare pensiunea Renata, lângă Plitvice, 35 euro / noapte / cameră dublă
3. Cazare pensiunea Gruric, Korenica, 35 euro / noapte / cameră dublă (nu o mai găsesc pe booking).
4. Bilet intrare în Parcul naţional al lacurilor Plitvice: 110 kn / adult (aprox. 15 euro / adult)
5. Parcare pentru Parcul naţional al lacurilor Plitvice: 7 kn / oră (ATENŢIE!! Nu staţi x ore şi 1 minut, căci veţi fi taxaţi pentru o oră în plus doar pentru acel minut!)
Mulţumim pentru susţinere Sony, Kingston, Portbagajul.ro (Inchireri portbagaje), Casa de traduceri (casadetraduceri.ro), cat si prietenilor care ne-au primit la ei acasă sau ne-au împrumutat echipamente montane: Mihai Mares (outdoor-events.ro), Ana Maria Chitoiu, Florin Sasca, Dan Chitila (danchitila.ro) si Daniel Ionescu.

16 comentarii:

  1. Nu stiu daca e gluma sau nu, ca nu ma pricep :))) Dar daca nu era gluma, sa stii ca filmarea e totusi ajutata un pic si de youtube, care iti detecteaza zgaltaielile si ti le corecteaza automat :)

  2. Am vizitat de două ori parcul Plitvice, parcurgând două trasee diferite. Prima dată în 2008 într-o zi superbă de iulie şi a doua oară la sfârşitul lunii august 2012. Prima dată mi s-a părut un loc superb, am fost atât de încântată încât nici nu apucasem să terminăm traseul de parcurs şi deja spuneam că îmi doresc să îl mai vizitez o dată. S-a şi întâmplat la 4 ani distanţă. Ei bine, deşi de data aceasta am ales traseul care trecea pe la marea cascadă ( după poze este traseul făcut de tine ), parcul nu mi s-a mai părut atât de spectaculos cum îl văzusem prima dată. Şi asta pentru că debitul cascadelor era foarte scăzut şi spectacolul nu mai era acelaşi. Oricum, indiferent cât m-a dezamăgit pe mine la a doua vizită, parcul merită văzut şi a treia sau a patra oară.
    Foarte frumoase fotografiile tale. Felicitări!

  3. Deci am intuit bine, noi vom veni dinspre Istria si vrem sa stam 2 nopți si vom pleca spre Zadar. M-am uitat pe harta ta si am văzut ca sunt opuse pensiunile. Dilema e dacă sa ne tranbalam cu 2 pensiuni sau sa stam doar intr-una.

  4. Bună ! Am și eu o întrebare! La intrare se alege un traseu , sa zic de 4 ore…când se ajunge la capătul traseului cum se procedează ca sa se ajungă înapoi la intrare acolo unde a fost lăsată masina???? Traseele sunt făcute de la intrare pana înapoi la intrare?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *