HM – ziua 25 (II): o ora jumate in Ljubljana

Ziua 25, vineri, 3 august 2012:  Lacul Bled – Ljubljana – Plitvice: 315 km***

Plecând de la Bled şi având de ajuns seara la cazare lângă Plitvice, în Croaţia, Ljubljana ne era în drum. Nu se putea să nu oprim, dar ştiam că mai mult de 1 oră nu avem la dispoziţie.

Dar ca şi în cazul Innsbruck-ului, evident că nu am stat doar 1 oră. Am stat mult mai mult. 1 oră jumătate. Şi tot ca în cazul Innsbruck-ului, mi-a plăcut imediat. Bine, nu la fel de mult (Innsbruck nu numai că mi-a plăcut la nebunie, dar a fost primul oraş din cate am văzut eu în care, în timp ce eram acolo, mi-a venit în cap ca mi-ar plăcea să mă mut, eventual la pensie), dar oricum, mult-mult.
Acuma.. o să vă explic cam câte am putut eu să văd / să învăţ şi să asimilez într-o oră jumate în Ljubljana. Deci, random stuff about Ljubljana:
  • E oraşul / capitala în care am găsit cel mai repede loc de parcare, şi culmea, şi super aproape de centru.
  • În drum de la parcare spre direcţia în care mi se părea mie că se “întâmplă” centrul sunt nişte tarabe cu suveniruri super faine (nu kitchuri de care am văzut în alte locuri, ci lucruşoare drăguţe, destul de originale) la care vânzătorii ştiu engleză. Sau cel puţin am avut eu norocul să nimeresc unul care ştia, și nu doar un pic, ci suficient să îmi dea indicaţii.
  • Ljubljana are un pod triplu, pentru pietoni. N-am văzut în viața mea aşa ceva. Nu știu sigur, dar cred că de fapt nici nu mai există altul. Prima dată nu te prinzi, şi când ajungi pe el e super derutant.
  • Podul cesta este peste o gârlă, gârlă care se cheamă Ljubljanica și care separă orașul istoric, medieval, de partea modernă a capitalei.
  • Cum treci podul, pe partea ailaltă, e o piaţă aşa, mare, cu piatră cubică, în care m-am învârtit ca musca fără cap, fără să ştiu ce vreau.
  • În Ljubljana este și o biserică roz, care e fix în piaţa aia mare de care vă ziceam mai sus, şi de fapt este Mănăstirea Franciscană. Nu mai ţiu minte dacă am intrat înăuntru.
  • Catedrala Ljubljana, zisă și Biserica Sf. Nicolae, are o ușă laterală bestială, dar greu de pozat ca lumea la ora la care am trecut noi pe lângă ea. Am deschis-o și am intrat și înăuntru. Frumos, dar cine mai are memorie să țină minte încă un interior de biserică? Pentru asta există poze, pe care nu se va mai uita nimeni niciodată.
  • Străzile din centrul istoric sunt pietruite şi fațadele caselor sunt mai mult sau mai puțin scorojite. Cadru clasic de centru medieval care îmi place de mor.
  • Una dintre străzile astea urcă spre stația funicularului, funicular pe care l-am luat ca să urcăm în castel. Da, Ljubljana are un castel meseriaș cocoțat pe un ditamai dealul, de unde poți vedea orașul cum ar veni “de sus”. Prin urmare, musai de văzut.
  • Dacă urci cu funicularul dar ești cu mașina, ești turist fraier. Cam ca noi, cum ar veni. Pentru că o dată ajunși sus în castel, am constatat că pe partea cealaltă era o parcare. Parcare cu mașini, evident. Mașini similare cu cea condusă de noi. Desigur, și parcarea aia probabil costa, dar sunt aproape sigură că nu cât două bilete de funicular.
  • Țepele sunt ceva negativ și trebuie date uitării repede, mai ales că nu ai ce să mai faci. Mai naşpa e când, în optimismul tău, nu ştii că asta e doar prima ţeapă dintr-un serial de ţepe cu cel puţin un episod pe zi, până la finalul lunii de miere.
  • Castelul e fain, dar parcă un pic cam modernizat. Nu am avut senzația aia că am intrat într-un oraș medieval vechi când am ajuns în curte. Dar uuu, turn! Să ne urcăm în el!
  • Din turn chiar vezi orașul de sus și îți dai seama că a meritat biletul. Chiar și țeapa luată nu mai contează așa de tare.
  • Castelul are un mini-muzeu de istorie foarte elaborat și tehnologizat în care, dacă te pasionează, cred că ai ce face ore bune (mi-a părut chiar şi mie foarte interesant, dat fiind că astfel de chestii nu prezintă un prea mare interes pentru mine), dar noi nu l-am folosit decât pe post de “ceva de făcut” până când începe filmuleţul Virtual Castle. But I say we made the best of it :))
  • Filmuleţul de 12 minute despre istoria Castelului Ljubljana este super tare. Nu mai ţin minte nimic. (nu, seiros, chiar merită.)

Cam atât cu random facts. De la Ljubljana am “zburat” spre Croația, dar under ne grăbim așa de tare? 

Avem de așteptam 30 de minute la vamă.

După graniță nu mai țin minte decât acest apus minunat

după care blank. Mă trezesc buimacă undeva pe niște serpentine, înainte de a ajunge la cazare, într-un sat de pe lângă Plitvice. Ce bine că nu conduceam eu, nu? :)) 


Găsim pensiunea din a doua încercare. Beznă totală și o liniște de ai impresia că e 12 noaptea.

Dar nu, e doar 9 seara, ora la care probabil nu s-au culcat încă toate găinile din Croația, dar totuși aici toată lumea doarme. WTF???

O băbuță care habar n-are engleză, dar care nu ne spune asta decât după ce îi vorbim în șoaptă vreo 5 minute, scuzându-ne că am întârziat și că de fapt “știți, noi am sunat și am spus că venim târziu, dar nu chiar atât de târziu” și că „vai, ne scuzați, din nou, dar ştiţi, n-avut timp să facem rost de kune de-astea de-ale voastre, nu-i aşa că putem să vă dăm euro?”, începe să ne spună în germană și croată (tot în șoaptă, evident) diverse lucruri din care nu înţelegem nicio boabă, dar cumva 15 minute mai târziu toată lumea e fericită când cazarea e plătită, buletinele sunt xeroxate și noi avem un acoperiș deasupra capului.

Bine, toată lumea e fericită mai puţin stomacurile noastre, căci ne amintim aşa vag că parcă-parcă n-am mâncat mai nimic de dimineaţă, dar stai, mai avem ceva la pachet de la cina de aseară, unde am cam exagerat cu un platou imens comandat la restaurantul din Bled. Ce bine.

În timp ce mâncăm ne dăm seama… băi da… tanti asta dacă nu știe engleză, și de fapt nicio altă limbă cunoscută de noi, în schimb știe orice altceva în care noi nu știm o iotă… noi cu cine am vorbit la telefon azi mai devreme? Că am vorbit în engleză. Și culmea, ni s-a și răspuns în engleză.

Hmmmm… noi sigur am nimerit unde trebuia? :)) Eh, ce mai contează, avem unde dormi! Hai să mergem la somn mai repede până nu se prinde cineva.



Vizualizaţi Honeymoon ziua 25 pe o hartă mai mare

Utile:
 
1. În Slovenia am cumpărat vignetă undeva de la un popas cu restaurant de pe autostradă, înainte de ieşirea din Italia. A costat cam 15 euro (nu mai ţin minte exact şi am uitat să notez).

2. În Croaţia se plătesc taxe de drum pe diverse autrostrăzi. Moneda oficială este Kuna.


3. A se lua în calcul o mică întâziere la graniţa Slovenia – Croaţia pentru că nu e graniţă UE-UE.


4. Bilet intrare Castel Ljubljana și urcare cu funicularul: 8 euro / adult
5. Cazare pensiunea Renata, 35 euro / noapte / cameră dublă
Mulţumim pentru susţinere Sony, Kingston, Portbagajul.ro (Inchireri portbagaje), Casa de traduceri (casadetraduceri.ro), cat si prietenilor care ne-au primit la ei acasă sau ne-au împrumutat echipamente montane: Mihai Mares (outdoor-events.ro), Ana Maria ChitoiuFlorin Sasca, Dan Chitila (danchitila.ro) si Daniel Ionescu.

2 comentarii:

  1. La castel puteati la fel de bine sa urcati si pe jos, nu-i foarte mult, noi asa am facut. Oricum, fain ca ati fost pe lumina, noi am fost in 1 noiembrie, a cam plouat in prima zi, am oprit si la Bled (tot pe ploaie) si am ajuns abia seara in Ljubljana, si castelul se inchidea la 18, asa ca n-am mai ajuns in turn. A doua zi dimineata am facut un tur de forta de 90 minute sa vedem, aproape tot ce vazusem seara, si pe lumina, dar ceaţa de pe deal ne-a impiedicat din nou sa mergem in turn. Numa bine cand am parasit orasul incepea sa se duca si ceata si sa iasa soarele, dar n-am mai avut timp stiind ca vom mai opri in Predjama, si apoi de la Rijeka pana in Pula avem de condus pe coasta, si vroiam sa vedem cat mai mult din mare pe lumina. De remarcat, am trecut de la 0 grade in prima zi in Villac, Austria, la 20 grade in Croatia la mare…

  2. Da, eh, ce sa-i facem, am mai patit si noi dinastea, asa e cand calatoresti pe fuga..
    In Ljubljana noi am avut noroc..

    Da, evident ca puteam urca si pe jos in castel, dar cand ai doar 1 ora la dispozitie, nu prea stii ce sa faci mai repede. Nici nu se punea problema de asa ceva.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *