HM – ziua 22 (I): de ce mi-a placut si mi-a displacut Venetia in acelasi timp

Ziua 22, Marţi, 31 iulie 2012: Veneţia ***

După cum vă ziceam săptămâna trecută, ne-am stabilit tabăra de bază pentru următoarele două zile la Ana Maria, lângă Treviso. De fapt au fost mai degrabă două nopţi, pentru că nu puteam rămâne decât o zi plină, zi rezervată pentru Veneţia, desigur. De la ea şi până la Veneţia sunt în jur de 55 de km, şi cel mai rentabil a fost să luăm trenul.

Drept pentru care, marţi de dimineaţă eram cu ochii mijiţi în tren. Hmmm, cred că am uitat să iau o piatră în gură, nu de alta dar cred că era prima dată când mergeam cu trenul în Italia. Dar cum nu prea îmi place aroma pietrelor, am zis pas.

Nici nu ştiu când a trecut timpul din vorbă în vorbă şi la ora 10 deja făceam poze într-o biserică. Habar n-am în ce biserică. Probabil cea de lângă gară, Santa Maria di Nazareth sau Chiesa degli Scalzi, care îţi cam ia ochii de cum dai ochii cu Veneţia. Venind cu trenul, desigur, dar cu ce altceva ai vrea să vii?

Nu de alta dar să vii cu maşina în Veneţia e mai mare bătaia de cap, de ce credeţi că noi am luat trenul? Nu menţionez decât că e vorba de nişte parcări supraetajate foarte aglomerate şi nişte preţuri deloc prietenoase ca să îţi laşi maşina acolo. Aşadar pentru noi nu a fost o variantă, şi am lăsat maşina să se hodine un pic azi. Nu că nu s-ar fi hodinit săraca 9 zile cât am făcut noi TMB.

Deci da, sunt mulţi români în Veneţia :)

Din start pot să spun că indiferent câte poze ai fi văzut cu Veneţia (şi în articolul ăsta o să vezi destule), nu poţi să înţelegi exact cum vine treaba cu Veneţia asta. Nu ai cum să nu fii surprins prima dată, după părerea mea. Şi tot după părerea mea, nu are cum să nu îţi placă. Şi în continuare o să vă explic şi titlul :)

Eu nu văzusem multe poze cu Veneţia, nu am avut timp să caut. Toată imaginea pe care mi-am format-o de-a lungul timpului despre Veneţia se baza pe ocazionalele imagini pe care mi le aducea în cale internetul. Ba pe facebook, ba pe un blog, dar acum dacă mă gândesc în urmă, nu îmi aduc aminte nimic concret, o imagine sau două cu care să fi asociat în capul meu Veneţia înainte să ajung acolo.

Mintea mea era oricum foarte odihnită după TMB, aşa că m-am dus destul de flower power. Mai ales că Ana Maria îmi dăduse cu o seară înainte vestea bună că vin şi ei cu noi în plimbare (ceea ce sperasem dar nu ştiam dacă o să şi poată), şi cum ei mai fuseseră de mai multe ori în Veneţia, nu mi-am bătut eu capul cu detalii, aşa cum fac de obicei când merg undeva. Şi ca să spun sincer, Veneţia chiar mi se părea o bătaie de cap, aşa că a fost o mega uşurare că merg ei cu noi şi nu a trebuit să ştiu eu dinainte de unde se ia vaporetto, la ce oră, cum, de unde iau bilet, cum ajung pe Burano, unde putem să mâncăm ok fără să fim jecmăniţi, etc…

Da, mintea mea era odihnită, dar am uitat un mic amănunt. Pe munte, chiar dacă mergi mult cu soarele în cap, atunci când faci o pauză de regulă ţi se face frig în 5 minute, uneori chiar şi dacă nu stai la umbră. Plus că nu e aglomerat, nu ai atâţia factori de stres în jurul tău. Şi acum, nu mi-am dat seama de asta decât pe la jumătatea zilei, când simţeam că leşin de la atâta mers pe jos prin căldură.

De ce mi-a plăcut şi mi-a displăcut Veneţia în acelaşi timp? De plăcut e clar. Cred că nu există oraş pe lumea asta care să aibă străduţe înguste şi pietruite care să nu îmi placă mie. Şi când mai adaugi şi nişte canale cu poduleţe, deja poţi să mă laşi acolo şi să te întorci după mine peste 10 zile, că eu tot nu am terminat. Dar nu când e aglomeraţia de pe lume. Nu când mori de cald.

Ăsta a fost de fapt singurul motiv pentru care nu mi-a plăcut Veneţia, şi nici măcar nu ţine de ea, săraca. Ea n-are nicio vină că e aşa de aglomerată vara, când e foarte cald. Vina îmi aparţine doar mie, care nu m-am gândit că o să căpiez într-un oraş precum Veneţia vara pe caniculă. Şi uite aşa am ajuns să iau decizia solemnă de a nu mai vizita vara oraşe atât de vizitate de turişti din toată mea cât oi trăi.

Experienţa din ziua precedentă de la Verona chiar nu mă pregătise deloc. Şi acolo era multă lume, şi era cald, dar a fost mic copil pe lângă ce am îndurat în Veneţia. Iar noi având şi doar o zi la dispoziţie, vă daţi seama că am vrut să vedem cât mai mult…

Deci… un sfat prietenesc pe care pot să vi-l dau este acela pe care mi l-am dat singură: nu mergeţi la Veneţia vara (decât daca nu cumva vă place aglomeraţia… eu nu o suport…). E adevărat, veţi găsi ceva aglomeraţie şi în restul anului, dar în niciun caz la aceeaşi amploare, şi chiar dacă ar fi aşa, nu ar trebui să înduraţi în plus şi canicula.

Pentru mine, combinaţia asta de aglomeraţie + caniculă e devastatoare pur şi simplu. Mergeam pe stradă şi căutam umbra cu disperare, mă simţeam ca în deşert fără apă… şi când nu puteam să fac şi eu o poză ca lumea, că mai erau alţi 317 oameni care vroiau să facă acelaşi lucru sau mi se băgau în cadru… îmi venea să mă arunc în apă. Nu era deloc greu, oricum.

A, şi nu vă mai zic că eram îmbrăcată toată din cap până în picioare de parcă mergeam la spovedanie, nu alta. Îmi spusese Ana Maria că în Bazilica San Marco nu te primeşte dacă nu ai pantaloni lungi şi măcar tricou (adică nu maieu) şi eu ce mă gândesc: păi să mă îmbrac atunci!!! Doar nu vreau să rămân pe afară şi să nu văd San Marco??? Dar cum singurii mei pantaloni lungi care nu erau de munte (era şi culmea să mă duc cu pantalonii de trekking prin Veneţia, râdea tot poporu’ de mine şi cu…) erau blugii, şi e inutil să vă mai zic că blugii ăia ai mei nu erau ei nici cei mai groşi din lume, dar nici cei mai subţiri. Iar pe canicula care era, simţeam că am pantaloni de ski pe mine, nu alta!!

Şi acum ca să râdeţi şi mai tare de mine, să vă spun că nici n-am mai intrat în San Marco până la urmă?? :)) De ce? Pentru că am ajuns în Piazza San Marco, după 547 de stângi şi 239 de drepte pe străduţe frumoase + vreo 72 de poduleţe, şi după ce ne-am făcut loc prin mulţime, am constatat că există două cozi: una pentru biserică, şi alta pentru Campanile (turnul din Piazza San Marco), şi cum cea pentru turn era infinit mai mică decât cealaltă, şi pentru că nu eram în stare să stăm la amândouă, am hotărât să alegem. Iar cum memoria mea pentru interioare de biserici dă rateuri, am ales coada pentru turn. Nu vă imaginaţi că dacă am zis că era mult mai mică decât cea pentru Bazilica San Marco înseamnă că nu am stat mult la coadă. Nuuu, de fapt am stat vreo 40 de minute (parcă.. nici nu mai ştiu) cu soarele în cap. Dar zic că a meritat…

În rest… ce să vă zic c-am mai făcut în Veneţia… ne-am plimbat de ne-a venit rău (aproape la propriu) pe străduţe, am admirat arhitectura veneţiană, ne-am minunat la tot ce nu vezi în niciun alt oraş de pe lumea asta (sau poate în prea puţine) şi am pozat cam toate gondolele pe care le vedeam de pe poduri :)

Dar noi nu ne-am dat cu gondola. Nu aveam efectiv timp să ne dăm, sau mai bine zis, dacă ne-am fi dat, ar fi fost tot pe fugă, ori asta cu gondola mi se pare o chestie pe care să o faci în tihnă, without a care in the world. Şi pe mine căldura şi aglomeraţia mă agitaseră prea tare. În plus, mi s-a părut că nu se merită la banii ăia. Şi fiindcă mie să mă tocmesc la preţ îmi place cam la fel de mult cât îmi place să îmi tai singură cauciucurile… am zis că poate ne vom da cu gondola data viitoare când ajungem în Veneţia, când cu siguranţă va fi mai puţin aglomerat, şi nu atât de caaald.

N-am avut niciun plan pentru ziua în Veneţia, şi din cauza asta ne-am cam plimbat haotic. Dar până la urmă tot răul spre bine. Eu ştiam doar că vreau să ajung şi pe Burano (evident, în aceeaşi zi, că doar nu degeaba sunt nebună) şi ne-am gândit şi răzgândit de vreo câteva ori dacă să mergem dimineaţă, la prânz sau spre seară, şi până la urmă am ajuns să facem (PE JOS!) drumul între Gară şi Piazza San Marco de două ori. O dată dus, şi a doua oară întors, logic :P

 Observaţi ceva în imaginea asta?

Nicolae Iorga was here :)

Iar la întors, înainte să ajungem la locul unde am mâncat, cred că am avut şi ceva halucinaţii :)) Nu de alta dar nu mai vedeam bine pe unde merg de căldură şi de foame, eram ca un beţiv după mult prea multe pahare, şi când am trecut pragul restaurantului m-am simţit ca Pheidippides, care o alergat săracu până la Atena de şi-o dat sfârşitul la linia de sosire şi a scris prima pagină din istoria Maratonului, dar din fericire eu nu am dat ortu’ popii.

După ce am mâncat, brusc lucrurile parcă arătau ceva mai bine. Măcar nu mai vedeam în ceaţă de foame :P Cu forţele recăpătate, am luat în sfârşit vaporetto spre Burano. Dar stai, nu există vaporetto direct până pe Burano de la Gară, aşa că, vrem nu vrem (şi eu chiar nu ţineam musai) trebuie să ne oprim şi pe Murano, cel puţin ca să schimbăm vaporetto.

Dar despre asta vă povestesc în episodul următor, că ce-i prea mult strică. Va urma.

Utile:
 
1. Bilete:
  • Urcare în Campanile di San Marco: 8 euro / persoană
  • Bilet pentru vaporetto valabil 12 ore pe orice cursă: 18 euro / persoană

Mulţumim pentru susţinere Sony, Kingston, Portbagajul.ro (Inchireri portbagaje), Casa de traduceri (casadetraduceri.ro), cat si prietenilor care ne-au primit la ei acasă sau ne-au împrumutat echipamente montane: Mihai Mares (outdoor-events.ro), Ana Maria ChitoiuFlorin Sasca, Dan Chitila (danchitila.ro) si Daniel Ionescu.

17 comentarii:

  1. Cât de bine seamănă vizita voastră la Veneția cu a noastră!! :) Of, Doamne!
    Iar sfatul” nu mergeţi la Veneţia vara!!!” l-am dat si eu cui am putut dupa ce ne-am intors. Mi-a plăcut și mie Veneiția și m-aș întorace acolo cu multa bucurie, dar NU vara, mi-e rau si acum cand ma gandesc ce aglomerat a putut fi…
    In rest Italia E DE VIS, dar oare vine Ana Maria si cu mine prin zona, daca mai incerc Venetia odata :D :P (Ana?) :))

  2. Stii care e diferenta intre Venetia vazuta toamna (cum am mers eu) si vara (cum ati fost voi)? Pozele si culoarea cerului de un albastru clar si intens! Toamna e drept ca nu e aglomeratie si nici soarele ce sa te bata in cap si nici caldura dar ploua, sunt inundatii deseori, ceata si un cer gri!

  3. @Bia: Bia, imi pare rau ca si tu ai avut aceeasi experienta… Dar dupa cum vezi, Ana Maria e o scumpa si te va ajuta cum va putea ea mai bine cand te mai duci la Venetia! Si daca ai patit fix ca mine, clar trebuie sa te mai duci :)

    @Al Alvera: Multumesc! :)

    @Alicee: Asa e, chiar ma uitam si eu azi la articolul tau si am vazut ca nu ati avut noroc cu vremea…

    E adevarat ca sansele sa fie vreme proasta vara sunt mult mai mici decat toamna, dar nu e exclus sa ai noroc de vreme buna si toamna, sau ghinion de vreme proasta vara.

    Eu primavara m-as mai duce data viitoare. De regula asta e anotimpul in care vizitez orase… Si toamna ar fi frumos, dar mi-e teama sa nu nimeresc fix cand sunt inundatii :) Tu ai avut noroc, dar eu nu stiu daca as avea :P

  4. Frumoase poze… Frumoasa Venetia si extrem de fotogenica.
    Venetia se viziteaza in octombrie-noiembrie pentru ca este mai putina aglomeratie, nu e soarele atat de puternic.
    Pentru mine, Venetia ramane orasul de suflet.
    Si da, sper ca in 2013 sa mai ajung, inca o data :)

  5. Nu cred ca e o regula, fiecare il viziteaza cand poate. Noiembrie e periculos din cauza inundatiilor, pentru cei ce nu tin neaparat sa se intalneasca cu ele.. Desi acqua alta se poate intampla oricand din noiembrie pana in martie… A fost o data si in aprilie..

    Cum ziceam si mai sus, primavara (la sfarsit cel mai bine…) mi se pare o perioada buna de vizitat..

    Sper sa iti aduca Mosul ce iti doresti pentru la anu :)

  6. Yup! :)
    Si uite ca daca tot veni vorba de asta, esti probabil prima care afla ca in aprilie mergem la Londra :) Probabil o sa te deranjez cu cateva intrebari la un moment data, daca nu te superi :)

  7. Eu am fost la Venetia spre sfarsit de septembrie si tot a fost ultra/mega/super aglomerat. Cel mai aglomerat oras pe care l-am vizitat. Si extrem de cald, desi eu cred ca de la umezeala se simtea asa. De unde venisem din Croatia de la 22-23 de grade si era perfect, de ne plimbam cu orele, cu zilele, fara sa obosim, in Venetia, dupa cinci ore, eram pur si simplu sfarsiti, ne-am asezat pe jos coplesiti de caldura, de aglomeratie, de galagie…
    Sa notam si ca mie imi place vara, imi place caldura, nu ma deranjeaza aglomeratia. Nu, la Venetia nu mi-au placut :)

  8. Eu am fost in Noiembrie si am avut noroc de vreme ok, dara pana si in Noiembrie strazile inguste care duceau spre San Marco erau super aglomerate, mai ales in weekend.. :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *