Franța: Tour du Mont Blanc (TMB) etapa 5 – Les Houches -> Chamonix

Scris de | Alexandra

Da, probabil din diverse alte surse aţi aflat sau ştiaţi deja că am continuat Turul Mont Blanc. Deşi am făcut o greşeală în estimarea timpilor şi am pus cam mulţi kilometri de mers pe zi, crezând că putem face TMB în 8 zile jumate în loc de 11, am decis să nu ne lăsăm bătuţi. Însă trebuia găsită o cale de mijloc, nu mai puteam continua în acelaşi stil. Aşa că am decis să facem un compromis, şi să nu ne mai chinuim singuri, ci să ne şi bucurăm de acest circuit incredibil de frumos pe care am ales să îl facem… Să vă povestesc totuşi cum am făcut asta…

Ziua 16, miercuri, 25 iulie 2012:

Traseu Etapa 5 TMB: Les Houches (1000 m) – Chamonix – Le Brevent (2526 m) – La Flegere (1875 m)
Diferenţă nivel pe jos: -750 m
Durată pe jos: 4 h
Distanţă parcursă pe jos: 9 km

Aseară când am pus capul pe pernă m-am rugat să mă trezesc ca nouă. Numai că asta nu s-a întâmplat. M-am trezit destul de dărâmată, semn că întrebările de aseară nu erau totuşi sub influenţa oboselii. Chiar trebuie să luăm o decizie: ne oprim sau mergem mai departe?

Nu îmi vine să aleg niciuna dintre variante. Dar cum nu putem rămâne aici… trebuie. De fapt, eu vreau să aleg a doua variantă, şi să mergem mai departe, dar cu ce preţ? Chiar am uitat pentru ce am venit aici? Pentru ce am ales in the first place să facem Tour du Mont Blanc? Am venit să mă bucur de traseul ăsta, de peisajele incredibile pe care le oferă, să am timp seara să stau pe un şezlong şi să privesc apusul... ori noi deja nu mai avem putere să facem asta. Ajungem la cabană seara şi picăm laţi.

Dar nici să renunţăm nu vreau. Nu suntem laşi. Ştiam că va fi greu. Ok, nu chiar atât de greu, dar ştiam. Nu e ca şi cum mă aşteptăm să fie ca o plimbare în parc. Doar că mai lungă, de vreo 9 zile.

Mă uit la Cristi în speranţa că va lua el decizia. Nu de alta dar deja e târziu. Dar nu vrea să facă asta.

– Cum vrei tu, aşa facem.

Gee, thanks! Chiar nu mă ajută asta. Aş fi preferat să spună el “băi eu sunt mort, nu mai vreau să continuăm, hai să ne întoarcem la maşină” (nu de alta dar rucsacul lui e mai greu ca al meu cel puţin cu vreo 2 kg) sau “hai să mergem mai departe, we can do it”. Dar nu zice nimic.

În cap încep să mi se învălmăşească o mulţime de gânduri. Trebuie să găsesc nişte idei, soluţii, să facem CUMVA, ca să mergem mai departe. Şi atunci îmi aduc aminte că eu am citit acel ghid aproape din scoarţă în scoarţă acum ceva luni. Şi îmi aduc aminte că din când în când te sfătuieşte să îţi rezervi zile de pauză sau, dacă nu ai timp de asta, să te ajuţi de diverse mijloace: tren, autobuz, telecabină…

M-am uitat pieziş la sfaturile astea atunci când am citit ghidul. Păi dacă faci turul în 11 zile cum zice acolo, de ce ai face asta? De ce să iei telecabina sau trenul? Şi de ce să faci pauze? Acum însă am înţeles.

Acum, când îmi dau seama că trebuie să fi alergat la ceva maratoane ca să poţi face turul ăsta în 8 zile în loc de 11… parcă încep să îmi surâdă sfaturile astea.

Dar totuşi, chiar vreau să fac asta? Dar n-am putea totuşi pe jos? Dar oare ne mai putem bucura? Uite aşa mi-au umblat gândurile în cap, back and forth, back and forth, vreo jumătate de oră cel puţin. M-am hotărât şi răzgândit de vreo 10 ori. Dar până la urmă soluţia era evidentă.

Cine greşeşte, plăteşte, şi la propriu, şi la figurat. Trebuia să îmi calc pe inimă şi să alegem să ne ajutăm de ceva transport, era singura modalitate prin care puteam continua.

Desigur, puteam continua şi pe jos all the way, conform planului iniţial, dar nu ştiu dacă am mai fi găsit putere pe undeva să ne şi bucurăm. Ar fi devenit o corvoadă, un chin permanent, o luptă cu durerile şi cu psihicul, că să ajungem la finish line. Ori eu nu pentru asta am venit aici. Ah, şi să nu uităm că mai suntem şi în luna de miere, ce tâmpit se supune la chinuri zilnice în luna de miere? Nu, nu suntem sado-maso :)

Bun, am luat decizia. Astăzi şi mâine trebuie să ne recuperăm. Dar din mers. Din păcate nu avem cum să ne luăm zile întregi de pauză, căci avem rezervările făcute deja. Asta trebuia făcut dinainte de rezervări. Trebuiau rezervate, în două rânduri, câte 2 seri la o cabană. Dar acum e prea târziu, facem ce putem.

Gite Tupilak

Cristi e cel mai încântat dintre noi doi. Pe el nu-l deranjează că luăm telecabina. Aş vrea să fiu şi eu mai mult ca el. Dar pe de altă parte, eu nu prea ştiu ce înseamnă să cari atâta ca el. Şi nici nu vreau să aflu.

Astăzi traseul ar fi trebuit să ne ducă din Les Houches, printr-o urcare luuungă, cu o diferenţă de nivel de vreo 1500 de metri, până pe vârful Le Brevent, aflat fix deasupra Chamonix-ului, vis-a vis de vârful Mont Blanc, considerat cel mai bun loc de panoramă asupra Mont Blanc-ului.

Traseul TMB NU trece prin Chamonix, aşa cum poate ar fi crezut toată lumea, ci doar prin localitatea învecinată, Les Houches. Chamonix practic poate fi văzut doar de la 1500 de metri mai sus.

Singura posibilitate pentru noi de a face o pauză astăzi era să facem o mică plimbare cu trenul până în Chamonix, şi de acolo să luăm telecabina (în 2 etape) până la Le Brevent. Iar de acolo aveam aproape doar de coborât până la Refugiul unde trebuia să dormim. Însă de fapt, problema noastră nu era urcatul, ci fix acel coborât, care ne omora genunchii şi tălpile. Dar nu exista o soluţie prin care să scutim coborâtul şi să urcăm pe jos.

Desigur, puteam să mergem cu trenul, apoi cu un autobuz, şi să luăm o altă telecabină până la refugiul unde trebuia să dormim, dar nu vroiam să ne nesimţim atât de tare. Nu eram atât de rupţi încât să nu putem face deloc traseu astăzi. Şi nici nu vroiam să ratăm panorama de pe Le Brevent, aşa că am făcut un compromis. Picioarele noastre nu aveau să sufere chiaaar aşa de mult dacă le puneam totuşi şi astăzi la ceva muncă.

Aşadar, iată că deşi nu credeam că o să ajungem anul ăsta în Chamonix, până la urmă am făcut ce-am făcut şi l-am văzut. Şi nu regret deloc!

Aflând decizia noastră, românca de la cabană ne dă un fel de cartelă pentru tren, gratuită. E genial! Dacă eşti cazat în zona asta, pe unde circulă trenul, chiar şi la camping, primeşti această bucăţică de carton, şi poţi călători cu trenul gratuit. Bine, ne zice că oricum nu te controlează absolut nimeni, şi poţi să mergi fără nicio problemă, dar ne dă totuşi, aşa, ca să avem la noi.

Odată suiţi în tren, suntem fascinaţi. Are nişte geamuri maaaari de tot, ca să vezi muntele până sus sus. Păcat că din motive tehnice, geamul nu e tot dintr-o singură bucată, dar e bine şi aşa.

Ajungem în Chamonix după nici 15 minute. E aşa de scurtă plimbarea şi ne plăcea aşa de tare că ne pare rău că trebuie să ne dăm jos. Dar am ajuns la Chamonix. Wow! Cât de frumos e.

Gara Chamonix

Nu ştii unde să te uiţi mai repede. Într-o parte e Mont Blanc-ul la 4808 m, într-o parte e Le Brevent la 2500 m. Ţi se lungeşte gâtul uitându-te aşa de sus de la altitudine de doar 1000 de metri. Pe străzi e aglomeraţie, dar pentru prima dată îmi place aglomeraţia. E forfotă. Turişti cască-gura, ca noi, sunt peste tot. Intru repede într-un magazin să iau nişte vederi. Bineînţeles, nimeresc într-unul unde sunt şi vederi speciale, cu fotografii inedite cu Mont Blanc, şi mi-e tare greu să mă decid.

Urcăm mai departe spre staţia telecabinei. Ca nu cumva să ni se pară că am ales varianta uşoară, panta este incredibil de abruptă, şi urcuşul pe asfalt, cu soarele în cap, devine o povară. Până şi să te duci la telecabină e greu?? Geeez!

Nu ştim exact drumul, dar mergem după instinct. Şi instinctul ăsta e foarte deştept, pentru că descoperim că ne scoate fix la Maison de la Montagne. Sunt fascinată! Am auzit şi am citit de atâtea ori despre căsuţa asta încât îmi bate inima mai tare. Aici se află L’Office de Haute Montagne de Chamonix şi centrul meteo şi e, în doar câteva cuvinte, locul unde toţi iubitorii muntelui sunt bineveniţi. Aici e practic primul loc în care ar trebui să vii înainte de o ascensiune pe Mont Blanc.

Am păşit foarte timid înăuntru. Nu aveam timp de stat, dar vroiam doar să văd cum e, să ştiu că am fost înăuntru. Însă data viitoare vom sta mai mult.

La telecabină intervine şi partea aia cu “cine greşeşte, plăteşte, la propriu”. În zona asta transportul pe cablu costă foarte mult. E pe sistem de abonament, şi dacă vii iarna, probabil e convenabil să îţi cumperi un pass şi să poţi urca cu el peste tot. Dar noi am vrut doar 1 urcare, de 1500 de metri dif. de nivel, care ne-a costat 20 de euro de persoană. M-a întrebat de 2 ori tipa de la ghişeu dacă vrem doar urcare, şi dacă mă mai întreba o dată mă şi enervam.

Da mai fetiţă, doar urcare, ţi se pare imposibil să vrei să cobori pe jos de acolo?? Te aştepţi la mai multă minte de la oamenii ăştia care lucrează în probabil cea mai mare “capitală” a alpinismului din lume

Călătoria cu cele două telecabine e frumoasă. E de prisos să vă spun că diferă total de cabinele de la noi, şi că cel puţin una dintre ele era dublă decât în România. A, şi să vă mai spun că au agăţat pur şi simplu staţia superioară în stâncă? Da, efectiv au trântit-o acolo! Pare ireal când o vezi de jos.

Pare un pic ireal şi când ajungi. Doar când eşti sus aici îţi dai seama de ce e cel mai frumos loc din care să studiezi Vf. Mont Blanc. E o nebunie curată. Păcat însă că la ora asta la care am ajuns noi, soarele bate total aiurea pentru poze, şi e o adevărată provocare să îţi iasă ceva ca lumea, dar facem şi noi ce putem.

Le Brevent însă e un vârf comercial, dat fiind că poţi ajunge cu telecabina, şi e un pic dezamăgitor pentru cei ce fac TMB şi urcă din Les Houches pe jos aici, şi găsesc atâţia oameni. Nu e chiar şocul pe care l-am avut noi urcând pe Zugspitze, dar cred că e pe aproape.

N-am mai văzut niciodată o staţiune aflată la 3800 de metri sub un munte. E foarte greu să prinzi totul în poză, uneori chiar imposibil, dat fiind un obiectiv modest de 18-55.

Nu pot să nu mă uit cu jind la parapantişti. Trebuie să fie bestial să te dai cu parapanta de aici. De ţinut minte. Deşi cred că e destul de scump…

Nu era 4808?

Aglomeraţia de pe vârf ne oboseşte mai mult decât cea de jos, din Chamonix, şi ne hotărâm să găsim un loc liniştit în care să mâncăm pacheţelul. Din păcate totul e aşa de stâncos că nu găsim nimic plat sau confortabil, şi trebuie să ne mulţumim cu a mânca pe jos, cu nişte pietricele care ne intră în fund :) Cam incomod, but we’ll take it!

În timp ce mănânc mă gândesc ce bine o să fie că în sfârşit o să ajungem la cabană devreme. Avem timp să ne spălăm şi noi câte o bluză, câte un tricou, o şosetă, ceva. Să ne relaxăm, să admirăm peisajul, să avem o conversaţie de oameni normali, nu despre ce picior te doare, unde e crampa, ia crema şi dă-te acolo, ai făcut băşică, ia o pastilă, sau aoleu maică ce îmi scârţâie genunchiul. Ah, ce bine o să fie! Pentru prima dată în turul ăsta mă simt relaxată. Aha, deci aşa ar trebui să fie! Mmmm, nice feeling!

Revin repede cu picioarele pe pământ. Totuşi mai avem vreo 3-4 ore până să şedem fără griji. Însă pentru prima oară nu ne grăbim să prindem masa, nu ne stresăm că poate rămâne flămânzi. Doamne ce bine aşa. Coborâm de pe Le Brevent în tihnă (nu e ca şi cum până acum ne-am fi grăbit foarte tare, dar e totuşi altceva..) şi admirăm peisajul la fiecare pas.

Facem poze, râdem, glumim, şi ne felicităm pentru alegerea făcută. Da, dacă am mai face încă o dată TMB-ul, l-am planifica după cum zice la carte, în 11 zile, plus pauze, dar cum suntem deja aici… nu putem decât să tragem învăţăturile şi să ne adaptăm la situaţie.

Coborâm prima dată până un pic mai sus de staţia intermediară a telecabinei. Facem iarăşi o mică pauză, Cristi merge să ia nişte apă, iar eu admir peisajul. Din nou.

Nu te poţi sătura, sincer. E o nebunie să fii vis-a-vis de Mont Blanc! Ne atrage ca un magnet, şi ne dăm seama că mergem pe un balcon fără sfârşit din care avem privilegiul de a-l admira.

Se vede foarte bine linia ferata a Tramvaiului Mont Blanc

Ajungem la cabană pe la ora 16:30, o premieră, un adevărat eveniment. Şi nici nu ştim ce să facem mai degrabă: să ne spălăm lucrurile, să ne spălăm pe noi, să admirăm peisajul (Doamne cât de frumos poate fi!), să ne băgăm un pic în pat (Nuuu!)…

Camera este foarte frumoasă şi curată. Sunt doar 6 paturi în ea, şi momentan suntem singuri. Să sperăm că va şi rămâne aşa (nu a rămas aşa :).

Dacă ne uităm atent, se vede mic mic Aiguille du Midi

Ne hotărâm să terminăm cu spălatul mai întâi, şi abia apoi trecem la alte treburi. Masa e abia la 19, deci avem o grămadă de timp la dispoziţie. Mai întâi spălăm ce avem de spălat, şi apoi facem un duş, după care tare greu ne abţinem să nu ne punem în pat. Nu de alta dar ne-ar lua somnul instant şi am rămâne flămânzi :) And we don’t want any of that!!

La masă cunoaştem alţi oameni de tot felul de naţii, foarte interesanţi. Ca şi la majoritatea celorlalte cabane, suntem aşezaţi la mese pe bileţele, nu te poţi aşeza unde vrei tu. De data asta suntem la masă cu un german şi 4 francezi. Trei sunt cam de vârsta mamei (şi fac TMB, of course), iar celălalt francez şi germanul sunt pe undeva la vreo 30 -32 de ani.

Mă uimeşte faptul că germanul ne spune că el nu a urcat pe Zugspitze, când îi spunem că noi de acolo venim, dar na… fiecare cu păsăricile lui. Din cei 6 care suntem la masă, 4 facem TMB. Ceilalţi doi vin din Gran Paradiso, unde au încercat să facă vârful, dar din cauza vremii proaste a trebuit să se întoarcă de la doar 100 de metri sub vârf. Sunt un pic dezamăgiţi, e destul de greu să accepţi că n-ai reuşit să ajungi pe vârf. Gran Paradiso este un patrumiar foarte frumos şi destul de uşor, pe care vreau să îl fac şi eu înainte de Mont Blanc, dar până atunci mai e ceva. Am mai vorbit cu ei şi despre România, chiar ştiau destul de multe şi mi-a plăcut să descopăr asta. Le-am mai povestit şi eu una alta, mai ales despre munţii noştri, şi le.am spus să vină să îi urce, ca merită din plin.

Masa este din nou foarte copioasă, printre feluri fiind şi o mâncare specifică din Haute Savoie, dar din păcate oricât m-am chinuit, n-am reţinut cum se cheamă. Echipa de la Refuge la Flegere e formată din mulţi tineri şi sunt foarte drăguţi şi atenţi. Mi-a plăcut mult de ei.

Refuge la Flegere

Seara o petrecem în cel mai frumos mod cu putinţă de până acum. Locaţia Refugiului este mai mult decât avantajată. Aici de pe marginea versantului ai o panoramă extraordinară, de vis e puţin spus. Şi partea bună pentru cei ce nu vor să facă TMB dar vor să beneficieze de aşa ceva, este că nu e nevoie decât să iei telecabina ca să ajungi aici. Sau, dacă vrei pe jos, se poate şi pe jos, e o diferenţă de nivel de doar 800 de metri.

Nu ştiu dacă în orice zi cu vreme bună apusul e aşa de frumos, dar am simţit că suntem cu adevărat binecuvântaţi. Să stai pe un şezlong şi să urmăreşti apusul, minut cu minut, secundă cu secundă, norii care se joacă pe creste, e unul dintre cele mai relaxante lucruri pe care le poţi face aici.

La un moment dat însă se face destul de frig pentru gustul meu, şi mă mut în cameră, urmărind continuarea de la fereastră. Practic este cam acelaşi lucru. Cristi mai rămâne un pic, pentru un scurt filmuleţ, deşi chiar şi aşa, e destul de greu să capturezi realitatea.

Închei astfel articolul, făcându-vă cu mâna de la fereastră, şi cu şi mai multe poze, care sper să vă placă la fel de mult ca şi nouă.

Tour du Mont Blanc este unul dintre cele mai cunoscute trasee de lungă distanţă din Europa, parcurs anual de aprox. 10.000 de oameni. Este un circuit impresionant, care înconjoară Masivul Mont Blanc şi traversează 3 ţări diferite pe parcurs: Italia, Franţa şi Elveţia. Circuitul se desfăşoară, ca altitudine, între 1000 m şi 2665 m, are 170 de km, adună 10.000 metri de ascensiune şi coborâre, şi se face, în principiu, în 10/11 zile.


Utile:

1. Cazare:

    • Gite Tupilak (pe Tour du Mont Blanc, în Franţa): 39 euro / noapte / persoana pentru demipensiune, in dormitor comun. Locaţie destul de neconvenabilă pentru noi ajungând aici în sensul acelor de ceasornic, în ziua 4!
  • Refuge La Flegere (pe Tour du Mont Blanc, în Franţa): 49 euro / noapte / persoana pentru demipensiune, in dormitor comun

2. Hartă Tour du Mont Blanc: 12 euro – am cumpărat-o din Courmayeur

Mulţumim pentru susţinere Sony, Kingston, Portbagajul.ro (Inchireri portbagaje), Casa de traduceri (casadetraduceri.ro), cat si prietenilor care ne-au primit la ei acasă sau ne-au împrumutat echipamente montane: Mihai Mares (outdoor-events.ro), Ana Maria Chitoiu, Florin Sasca, Dan Chitila (danchitila.ro) si Daniel Ionescu.

ECHIPAMENT MONTAN NECESAR


Orice drumeție reușită începe cu lista de echipament.

Despre autor

ALEXANDRA PUȘCAȘU

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să‑l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

COMENTARII

  1. :) Esti sigura? Chiar si dupa articolul asta? :P Eu credeam ca o sa descurajeze lumea cand o sa citeasca, nu invers. :)

    Oricum, daca te hotarasti, nici nu e departe :) Noi am ajuns de la Courmayeur la voi intr-o zi, si am si oprit in Verona vreo 3 ore :P

  2. Foarte misto jurnalul, mi-a placut. De fapt nu ma asteptam oricum sa renunti, te stiu ambitioasa si puternica. Adevarul este ca muntele mi s-a parut intotdeauna o lectie de viata, te invata sa fii puternic, sa mergi mai departe chiar daca crezi ca nu mai poti (pentru ca de multe ori poti mai mult decat crezi). Te invata sa nu renunti…Bine asta trebuie tratata cu masura si echilibru, trebuie cantarit bine, in anumite situatii si renuntarea este o solutie.
    Te admir mult sa stii pentru Tour de Mont Blanc pt ca ti l-ai propus si l-ai facut pana la capat.
    In alta ordine de idei, la vara as vrea sa fac si eu bucata de pe langa Chamonix, bine nu exact bucata de TMB , dar oricum niste drumetii prin zona Brévent-lac Blanc, erau pentru vara asta, dar n-au mai fost sa fie…ma rog…La tot traseul parca nu m-as baga sau vreun altul asa lung. Bravo! Poate o sa te mai intreb una alta pana atunci, daca nu te superi :)

  3. Multumesc mult Larisa!

    Da, asa e, muntele te invata mult mai multe decat si-ar inchipui cineva, mai ales despre propria persoana.

    Cum sa ma supar? Poti sa ma intrebi orice ai nevoie!

    Zona Brevent – Lac Blanc este oricum cea mai frumoasa din tot TMB-ul. Mai este si cea de langa Courmayeur, facuta in ziua 2, dar daca ar fi sa aleg, Brevent – La Flegere – Lac Blanc e mai frumoasa.

    Daca mergeti, stati la Refuge la Flegere neaparat, o sa va placa la nebunie!

  4. Turul a costat cam 800 de euro pentru amandoi. N-am depasit cheltuielile estimate decat cu ce am dat la farmacie si in magazinul de echipamente, pentru ca stiam dinainte exact cat ne costa cazarea si masa la fiecare cabana.

    In rest, pe munte chiar n-ai ce cumpara cu bani :) Marmotele nu accepta plata ca sa stea la pozat :))

  5. Vai ce bine ca te vad in siguranta, facand cu mana din camera! Episodul asta a fost singurul cu happy-end :-) as paria ca urmatorul va incepe cu o marmota uriasa care te insfaca din fereastra si fuge sa te manance in cabana. Perfecta regie, se aude rasul francezilor apoi deodata incepe groaza! Haaaa, banuiesc ce ne asteapta! Abia astept, sper sa fie cu subtitrare:-) :-)
    Cel mai tare serial, ce mai!

  6. :)))))) Eh, nici chiar asa, dar garantez ca mai am ceva suspans in maneca :)

    Oricum, am fost mereu in siguranta, doar ca nu m-a filmat nimeni in fiecare seara :)

    Dar pe viitor ne-am propus sa facem mai multe filmulete.

  7. Deci sunteti incredibili, pozele sunt impresionante.
    Am si eu o intrebare cate poze va tinea acumulatorul aparatului (stiu ca avea acumulator, sau aveati mai multe acumulatoare) ? Mi se pare riscant sa pleci cu un aparat cu acumulator (baterii mai gasesti) prin zona asa frumoasa…

  8. Da chiar, si cate incarcatoare pentru cate dispozitive mobile ati avut? Cate prize va trebuiau pe noapte? Stateati de staja sa nu vi le scoata americanii din priza la doua noaptea si sa-si puna ifoanele la incarcat? Cabanele aveau 220 frumosi sau doar 180 tremurati ca la noi la tara? :-)

  9. Anonim, multumesc frumos!

    Da, uite, niste intrebari pertinente :)

    N-a fost foarte complicat. Sony NEX F3 intr-adevar nu tinea mai mult de o zi. Dar intr-o zi in jur de 200 de poze. Daaar, uite chiar fix in ziua asta am facut 340.

    Aveam un singur acumulator. Nu mi s-a parut riscant, ca vazusem ca ne tine o zi, si stiam ca seara la cabane aveam priza. Intr-o singura seara parca n-am avut priza, dar ne-a tinut aparatul 2 zile, ca nu am facut fuparte multe poze.

    Dar ca idee, mai aveam si Nikonul la noi. Numai ca in tot turul mont Blanc am facut vreo 20 de poze cu el. Nu ne-a folosit, dar il aveam ca back up. De fapt l-am luat cu noi doar ca sa nu il lasam in masina, nesupravegheata 8 zile.

    La cabane nu prea stateam sa pandim aparatul. Uneori nu aveam priza in camera, ci doar in sala de mese. Uneori chiar il lasam nesupravegheat, nu s-a intamplat nimic :) Nu venea nimeni sa ti-l scoata din priza, si dupa cum am observat, nici sa ti-l fure :)

    Habar n-am ce prize aveau, de oboseala abia vedeam sa bag stecherul in cele 2 gauri, nu ma uitam ce scrie. Dar asa, din amintiri vagi, cred ca era 220.

  10. Ah, da, n-am mentionat ca lumea: Sony nex se incarca direct la aparat, nu exista incarcator separat pentru acumulator. Ma deranja chestia asta, dar cum ziceam, nu ne-a fost furat cand il lasam nesupravegheat :)

  11. Adevarul e ca sunt multe aspecte ale unui asemenea tur, la care multi nu se gandesc.

    Eu cand am facut rezervarile, am vrut sa intreb la fiecare daca au duş si priza :) Nu de alta dar la noi daca sunt 3 cabane in toata tara unde ai priza… e mare lucru. Iar duş nu mai vorbesc.

    Dar pana la urma n-am mai intrebat. Stiam ca la unele sigur au duş si priza asa ca am sperat sa aiba toate si asa a fost :) Una singura nu avea dus, dar era mai mult refugiu in adevaratul sens al cuvantului, decat cabana. E locul unde am stat in urmatoarea seara, o sa povestesc maine. Acolo era doar bucatarie la parter si saltele in pod. Aveai o teava afara unde te puteai spala, dar era apa din ghetar, trebuia sa nu fii de multa vreme spalat ca sa vrei sa incerci asta :)

  12. salutare alexandra, sper ca mai este de actualitate acest blog. spune-mi si mie te rog daca mai tii minte, cat te-a costat absolut toata excursia? nu am citit foarte mult, sunt mai atras de poze decat de povesti :D. am inteles ca ai fost cu inca 2 persoane, presupun ca una era prieten/logonic/sot, deci daca ai putea sa imi spui cat ar costa totul (din momentul in care pleci de acasa) pentru 2 persoane…ti-as fi recunoscator. si daca mai tii minte…ca sa pui cortul pe langa refugii presupun ca trebuia platit, mai tii minte si asta cat costa? :D

    p.s. te invidiez foarte tare pentru aceasta experienta ;)

    • Salutare!

      Te referi la TMB?
      Am fost doar eu si sotul meu (eram in luna de miere… :) si a costat cam 100 euro / zi pentru amandoi. Deci daca il faci in 11 zile, asa cum e normal, ar fi cam 1000 euro / 2 persoane cu dormit la cabana.

      Daca mergi cu cortul, e mult mai ieftin. Nu costa sa pui cortul langa cabane, insa costa sa faci dus la ei. Cativa euro, nu mult.

      Daca te duci insa, iti recomand sa citesti si povestile, sunt multe chestii pe care e bine sa le stii dinainte, nu sa le afi acolo, cand ar fi prea tarziu :)

      Multa bafta! Daca mai ai intrebari sau te mai pot ajuta cu ceva, sa imi spui!

  13. Buna Alexandra,

    suntem un grup de prieteni si intentionam sa facem turul, anul viitor, in iulie.
    Cand ati reusit voi sa faceti rezervarile la refugii?
    Cred ca este prea din timp acum, pentru ca cele mai mult sunt cu mentiunea „inchise”.
    Le-am scris si lor dar te rog si pe tine pentru un sfat.
    Iti multumesc (multumim) mult.

    • Buna Gloria!
      Eu am facut 95% din rezervari pe internet, doar la 1 sau 2 nu se putea decat telefonic.
      Le-am facut cam cu 2 luni inainte, in principiu chiar daca sunt inchise, ei raspund la mailuri.

      • Buna Alexandra,

        multumesc mult de tot pentru raspuns.
        Suntem in pline planificari si ma ingrijorasem nitel.

  14. faina si ziua asta, esti cu adevarat in al 9-lea cer :)
    cat despre Mont Blanc cu 4807 m, pana in 2002 asta era inaltimea oficiala. Dupa masuratorile din 2003 avea 4808,45 m. De atunci se masoara din 2 in 2 ani si diferentele apar de la „general glacial forces”.

    O zi faina,

Comentariile sunt închise.

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei