Eurotrip 2012 – ziua 11: de ce am rămas cu un gust amar după Milano

Ziua 11, Vineri, 20 iulie 2012: Sorico, Como – Varenna – Bellagio – Milano : 150 km 

Uh, a sosit şi ultima zi înainte de Tour du Mont Blanc. Ceva emoţii. Dar până să ajungem în Courmayeur, unde aveam să ne despărţim timp de 9 zile de maşină, mai erau multe de făcut, multe de văzut, multe de răbdat, mulţi nervi dar şi multă frumuseţe :)

 
Campingul La Riva, Sorico, Como 


Planul pentru astăzi era să ajungem la Bellagio, care se zice că e cel mai frumos orăşel de pe malul lacului Como.

Cum ajungi la Bellagio? Simplu. Ori cu maşina, ori cu ferry. Noi fiind în nordul lacului, ne era la îndemână să mergem cu maşina până în Varenna şi de acolo să luăm ferry (fără maşină) până la Bellagio (cursă foarte scurtă) şi apoi să ne întoarcem şi să ne continuăm drumul spre Milano, unde trebuia să dormim următoarea noapte.


Zis şi făcut. Am pornit cu planul ăsta. Ca să înţelegeţi bine despre ce vorbesc, o să postez aici harta cu traseul zilei, ca să vedeţi de ce e mult mai fezabilă varianta cu ferry decât să conduci pur şi simplu până acolo. Pe scurt, am fi ocolit mult.




Vizualizaţi Honeymoon ziua 11 pe o hartă mai mare

De faaapt, înlocuiţi “am fi” cu “am”, pentru că imediat ce am ajuns în Varenna şi am parcat lângă staţia de ferry, când fost întâmpinaţi de următorul anunţ la ghişeul de bilete:

Mno, mulţumesc pentru traducere, nu de alta dar habar n-aveam ce înseamnă sciopero. Acuma ştiu. La fel de bine cum ştiu de anul trecut ce înseamnă chiuso.  Dar aia e altă poveste de pomină.

Aşadar, era grevă la ferry, şi cum era abia ora 11, nu aveam de gând să mă plimb 2 ore prin Varenna doar ca să aştept să se termine greva. Nu de alta dar nu aveam mare încredere că la fix ora 13 avea să fie un ferry în port gata de plecare, şi mi-era teamă că, oricum, avea să fie aglomerat.

Mi-a părut un pic rău, ce-i drept, pentru că orăşelele se văd foarte frumos de pe ferry, atunci când se apropie de mal, însă am decis că cea mai bună soluţie e să mergem tot cu maşina spre Bellagio.

Dar înainte de asta, desigur, am vizitat Varenna. Nu cred să fi făcut mai mult de doi paşi până să mă declar complet dată pe spate. Am început să zburd de fericire pe străduţe, să urc scări care mi se păreau că duc spre cotloane secrete, să ating cu palmele piatra din care sunt făcute clădirile, să respir parfumul florilor… să mă îndrăgostesc de Lacul Como şi tot ce înseamnă orăşelele îngrămădite pe malurile lui, dar cochete în acelaşi timp.

 

Îmi plac la nebunie oraşele astea pentru că sunt supraetajate. Nu numai că sunt străduţe pietonale mici, înguste, pietruite şi cochete, dar ele se transformă în scări. Străzi sub formă de scară, mărginite de clădiri cu magazinaşe minuscule la parter.

 

Prima dată când am descoperit aşa ceva a fost la Mont Saint Michel, o minunăţie, un pachet arhitectural şi istoric. Aici e un pic altfel, dar frumos foc!

 

Nu ştiu ce faceţi voi prin orăşelele de felul ăsta, dar eu mă pierd intenţionat. Aleg străduţă după străduţă la întâmplare, fără să mă gândesc nicio secundă. Urc scările care îmi ies în cale, stânga, dreapta, stânga, sus, jos, nu contează… e un labirint incredibil de frumos şi chiar şi acum când scriu aceste cuvinte îmi bate inima mai tare de bucurie şi emoţie când îmi amintesc ce frumos era.

 
Pisică în vitrină
 

Sunt de felul meu curioasă, ce-i drept, dar ce călător nu este? Acolo, curiozitatea mea căpăta cote maxime, îmi fugeau ochii în toate părţile, şi respiram mai repede atunci când aveam de ales între două străduţe ce păreau la fel de atrăgătoare. Eram de neoprit, abia mai ţinea pasul Cristi cu mine. De fapt noroc că mă opream să fac poze şi să casc gura, că altfel…

Eh, dar nu o dată m-am şi pierdut de el. Nu în sensul de pierdut şi ne-am găsit după 2 ore :)) ci pierdut şi întors după el că fugisem pe nu-ştiu-ce străduţă îngustă şi cotită şi nu avusese timp să vadă unde m-am dus :)))

 

Ştiind că mai aveam multe de făcut pe ziua de azi, şi că drumurile pe malul lacului Como până la Bellagio sunt întortocheate şi cu limită de viteză mică, m-am desprins cu greu din labirint şi ne-am urcat în maşină.

Bellagio a venit ca o reconfirmare. Poate chiar şi mai frumos ca la Varenna, deşi nu mă interesează să fac comparaţii. Pare însă un pic mai turistic, şi este ceva mai dichisit. Parcarea este într-o zonă cu multe flori şi copaci fermecători pe malul lacului, tot aşa, aproape de staţia de ferry. Am băgat ceva monezi în parcometru şi am fugit spre intrarea în Giardini di Villa Melzi.
Nu ştiam de acest grădini dar în drum spre parcare erau afişe mari cu poze din interior şi ne-au convins să o vizităm (ce înseamnă să ştii să-ţi faci reclamă). Ulterior ne-am dat seama că puteam lăsa maşina în parcarea gratuită pentru turiştii care vizitează grădinile, dar.. asta e… deja plătisem.

Ştiam că nu avem mult timp la dispoziţie şi am stat un pic pe gânduri dacă să intrăm, dar până la urmă am plătit biletele şi am pornit. E ca un parc extrem de frumos şi de bine îngrijit, punctul central fiind Villa Melzi, desigur, dar e mult mai mult de atât.. Odată cu biletul primeşti o hartă pe care poţi identifica ce e de văzut, dar practic cam totul e :) Grădini japoneze, mini “pădure” de bambus,sequoia sunt doar câteva..

 

Şi pe aici ne-am “rătăcit”, de data asta pe potecile şi aleile amenajate cumva tot sub formă de labirint. Sau poate era doar în mintea mea :) Nu, de fapt sunt multe alei, ca în orice parc, şi ţine de tine să alegi pe unde vrei să te plimbi :) Cert e că la fiecare pas descopeream ceva interesant şi inedit.

 

După ce am acoperit cât de cât tot parcul (desigur, superficial, căci poţi sta vreo 3 ore acolo fără să mergi pe toate aleile) am continuat plimbarea prin “centru”, la fel ca în Varenna, urcând pe scări şi rătăcind pe străduţele pietruite care aici parcă erau şi mai frumoase.

 

În timp ce admiram clădirile şi străduţele m-am gândit că o altă idee de lună de miere ar putea fi în jurul Lacului Como. Clar poţi să stai aici o lună şi să pleci gândindu-te că ţi-ar mai trebui încă una ca să vezi tot.

 

Dar până una alta noi nu aveam decât una, iar aici nu era timp să stăm decât jumate de zi, aşa că tuleo!

 
Milano here we come! Aşteptam de mult cu nerăbdare să văd în sfârşit măreţul Dom din Milano. Ora fiind deja târzie, am decis să mergem să ne putem cortul în camping după care să ne petrecem seara în oraş.
În continuare voi explica titlul, adică de ce am rămas cu un gust amar. A nu se înţelege că nu mi-a plăcut Milano, dimpotrivă, dar am avut parte de ceva neplăceri, unele care poate depindeau de noi, altele mai puţin.
 
În primul rând, când am ajuns la Camping Citta di Milano (pentru care culmea! făcusem rezervare, că aşa scria pe site!) mă aşteptam să văd nişte condiţii de lux dat fiind cele 4 stele. În schimb, am avut un şoc. Condiţiile nu numai că nu eram de 4 stele, dar nici măcar de 1 stea nu erau.

Pământul era groaznic, nu intrau cuiele nici măcar până la jumătate. Iarba… mai rară ca părul lu’ mamaie (ce vorbesc eu aici, mamaia avea păr!). Am dat iar ture prin camping să găsesc ceva mai ca lumea dar degeaba.
 
Toaleta cu duşuri era la mama naibii, la un camping atât de mare trebuiau să fie mai multe puncte sanitare cu duş. Dar asta era ultima problema. La baie.. o MIZERIE de nedescris! Îţi era efectiv scârbă! Ţi-era frică să nu cumva să iei vreo boală sau ceva. Mă rog, poate exagerez un pic, dar nu te aştepţi la aşa ceva de la un camping de 4 stele. În Slovenia am nimerit mai încolo unul de 4 stele în care puteai să lingi pe jos, aşa de curat era.
 
Plecând cu impresia asta, la recepţie mi-a fost şi sila să întreb dacă există vreun mijloc de transport de aici până în centru, despre bilete, etc… aşa că dat fiind că ne şi gândeam că ne prinde noaptea pe acolo, am ales să mergem cu maşina. Cea mai mare greşeală ever!!
 
Aici intervine motivul nr. 2. Ştiam dinainte că pentru a intra cu maşina în Milano în timpul săptămânii trebuie să plăteşti o taxă. Dar nu ştiam unde se plăteşte taxa asta, şi fiindcă la intrarea în Milano am plătit doar 1 euro (sau aşa ceva) la o barieră, am presupus că nu mai e, sau am ales efectiv să nu mă mai gândesc la asta.
 
Însă, odată ce ne-am apropiat de centrul efectiv al Milanului, au apărut pe străzi tot felul de panouri cum că nu ai voie să intri cu maşina în zona C. Numai că din maşină, niciodată nu am putut vedea cât se plăteşte, şi mai ales, UNDE. Zi frate unde, că plătesc, numai să ştiu UNDEEE!
 
Aşa că ne-am învârtit de ne-a venit rău. Aici a început calvarul. Din momentul în care am decis să parcăm la intrarea în zona C şi de acolo să luăm metroul spre centru au trecut cu aproximaţie cam 45 de minute până am parcat şi 1 oră jumate până când am ajuns la Dom.
 
De ce? Pentru că:

  • Era vineri în jur de ora 18 şi era extrem de aglomerat pe străzi lumea ieşind probabil de la birou şi
  • Pentru că NU ŞTIAM UNDE NAIBA SĂ PARCĂM

Atunci când găseam parcări erau full, iar când găseam locuri nu aveam voie să parcăm (aveam nevoie de nu ştiu ce abţibild pe parbriz). Şi nu era ca şi cum parcările erau pe toate drumurile. Găsisem una în care aveam voie, dar era subterană şi de, noi nu puteam intra în ea cu tot cu portbagajul de deasupra. Evident că nici nu ştiam exact unde sunt guri de metrou, ne chinuiam pe telefon să ne dăm seama.. o nebunie totală.
 
Am oprit să întrebăm oamenii de vreo 2 ori să ne spună unde putem parca, dar nu am fost prea lămuriţi. Când găseam loc de parcare, ori nu găseam parcometru ori nu înţelegeam ce scrie pe panou, ori ambele, şi tot aşa, on and on and on, pană îmi venea să mă întorc la camping şi să mă culc.
 
Am fost pentru prima dată când faptul că aveam flexibilitatea ce vine odată cu maşina personală se întorcea împotriva noastră. Şi nici nu aveam chef să las maşina chiar aşa la întâmplare, că nu vroiam să mă trezesc cu amendă / roata blocată sau mai rău, un gol în locul unde ştiam că am lăsat-o.

Cu chiu cu vai am găsit până la urmă un loc, dar tot nu înţelegeam ce scrie pe panou. Zicea ceva de ora 19, dar ce? Am voie, n-am voie, tre să plătesc, nu tre să plătesc, dacă da cât, UNDE, când..luni vineri weekend, draci laţi, deja îmi venea să mă fac spider man (id est să mă urc pe pereţi).

De ce doamne iartă-mă n-am nimerit în Milano într-un weekend, nu ştiu!Da, de parcă dacă puteam ajunge până în zona Domului cu maşina ar fi fost mai uşor să găsesc parcare. Pe naiba, cred că înjuram şi mai tare!

Dacă vă uitaţi pe hartă la street view veţi vedea că în zona în care am parcat sunt magazine la parter. Am intrat în vreo două dintre ele, doar doar ne-o lămuri cineva dacă putem lăsa maşina acolo.

După o mie două sute cinzeci şi şapte de ani am aflat că aveam voie, chiar gratis, dar după 19. Şi cum acum era ora 18:40… eu vroiam să plătesc. N-ai idee câte se pot întâmpla în 20 min. Cum ar fi să treacă maşina de poliţie, duuuh!

 
Dar UNDE plătim?? Ah, păi e parcometru la colţ. Buuuun! Îîîîn sfârşit am parcat!
Dar ce credeţi , că s-a terminat? Nuuuu.
 
Să vedeţi. La colţul străzii, la doi paşi de unde am lăsat maşina, este staţie de metrou. Suuuuper, nu? În timp ce Cristi băga bani în parcometru, eu m-am apropiat de trecerea de pietoni şi aşteptam să se facă verde. Pe partea cealaltă, din întâmplare mi-au picat ochii pe un puştan pe care l-am urmărit cu foarte puţin interes cum se duce la metrou. Însă n-a apucat să coboare nici două scări că s-a oprit, s-a schimbat la faţă şi s-a întors.
 
Mi-a captat imediat atenţia. Între timp se făcuse verde şi am trecut strada cu paşi repezi. Nu, aşa ceva nu poate să se întâmple. Nu e posibil ca…. ba da. Metroul este închis. Mă rog, cel puţin intrarea asta.
 
Am ridicat capul să îl urmăresc din nou  pe puşti, care pornise desigur spre o gură de metrou de pe alt colţ de stradă. L-am urmărit cu inima în gât, sperând din tot sufletul să coboare de data asta toate scările şi să dispară în subteran. Dar cumva toţi zeii erau împotriva noastră şi puştiul a repetat aceleaşi mişcări. Mint, probabil să fi adăugat şi o înjurătură de data asta.
 
Dezorientaţi complet şi fără urmă de speranţă, am traversat şi noi într-acolo, nici nu ştiu cu ce scop, dat fiind că nu e ca şi cum noi am fi găsit altceva. Am dat însă peste nişte băieţi cu biciclete, pe care i-am luat imediat la rost.
 
Băi băieţi, ce se întâmplă, de ce e închis metroul?
Scărpinându-se în cap, băieţii mi-au răspuns un fel de “nu ştim tanti”, ca şi cum e ceva complet normal. Nu ştiu frate, eu m-am gândit că în Bucureşti n-am văzut de când sunt aşa ceva şi dacă vreodată a fost închis metroul, apăi ştiam de ce. Din păcate de regulă era fiindcă s-a aruncat cineva pe şine, dar asta e alta poveste.
 
Zic păi şi bine, da noi în centru cum ajungem? Cumva, la cât de ameţiţi erau, nici nu speram să ştie să ne spună, dar fericirea a revenit pe chipul meu când ne-au zis că de la prima intersecţie, care era la doi paşi, putem lua tramvaiul 16 care ne lasă la Dom. Yeeeey! Ăăăă, ueit ă secănd. Da bilete de unde luăm?  Ăăăăă, dont nău.
 
Pff, oare de ce nu mă mir?
 
10 minute mai târziu, eram în tramvaiul 16 fără bilet. Ilegal non stop în Milano. Am plătit parcarea dar noi eram în pericol să luăm amendă pentru infracţiunea gravă de a circula cu transportul public milanez fără bilet. În inteligenţa mea debordantă l-am pus pe Cristi să întrebe vatmanul dacă putem lua bilet de la el sau ce e de făcut (domle!).
 
Cristi se întoarce amuzat cu următorul verdict: Măăh, vestea proastă e că nu putem lua de la el (visam şi eu cai verzi pe pereţi). Vestea bună (ueit, avem aşa ceva pe ziua de azi???) este că vatmanul însuşi mi-a zis că nu ne controlează, parafrazez, nici naiba.
 
Ah, bun aşa!
 
Vestea bună ca vestea bună, dar adunând toate cele pătimite până aici pe o scară a stării de spirit, cumva îmi dădea cu minus. Şi cu virgulă. Când am ajuns la Dom nu aveam chef de nimic. Îmi pierise toată energia, tot zenul adunat la lacul Como.
Iar când am văzut că din cauza tuturor nepotrivirilor ce se petrecuseră mai devreme şi nealinierilor de planete, ratasem cu 15 minute intrarea în Domşi acum ne zgâiam la porţile închise… pot să vă spun că îmi venea să mă pun în fund şi să plâng.
 
Cum frate să o închidă la ora 19??? Aşa ceva nu se poate! Pur şi simplu nu o să accept! Mmmm, mda, uşile astea nu se deschid nici dacă trag de ele până mâine, deci unde e treapta aia unde pot să mă aşez şi să plâng? :(((( De ceeeeeee?????
 
Dacă mai devreme mai aveam un dram, acum moralul era complet la pământ.Şi culmea, asta nu era ultima veste proastă de pe ziua de azi. Dar până acolo am avut totuşi câteva ore plăcute prin Milano. Am mai avut noi ceva dificultăţi până am găsit mai târziu o terasă unde să îmi astâmpăr pofta nemărginită de pene pe care o aveam de zile bune, dar asta nu se pune.
 
Am început prin a înconjura Domul. Aşa fac mereu când e vorba de astfel de monumente, nu mă simt bine până nu le dau un rotocol, plus că dacă nu îl mai puteam venea pe interior, măcar pe afară să mă bucur de el. Deşi aveam un chef maxim”! Nu puteam să scutur deloc senzaţia aia de 2 lei. Mi-a mai trecut însă un pic când, în timp ce îl înconjuram, am văzut nişte uşi deschise! Taaaci! Că intrăăăăm! La o parte! Ce se petrece aici?
 
Ah, nu se intră pe aici înăuntru? Pe terasă zici? Adică cum adică? Să merg pe acoperiş? Asta e tot ce aveţi? Ok! We’ll take it!
Vechi şi nou
 

Nu puteam decât să mă bucur nu? Măcar am prins CEVA deschis!!! E o realizare! Dacă în lift încă mai aveam ceva încruntare de pe frunte, odată ce am ajuns sus, mi-a pierit de tot! Am prins şi o vreme deosebită, nici nu ploua dar nici nu era soare, ci erau nişte nori uşor ciudaţi dar fotogenici, aşa că am decis să nu ne facem griji că poate ne prinde şi ploaia la ce ghinion am avut toată ziua, şi ne-am bucurat. În sfârşit mă simţeam din nou bine.

 

Mergeam pe acoperiş (linişte, e acoperiş cum vă zic eu!), făceam pozeee, ba chiar aşteptam cu plăcere tot chinezii să facă de 3 ori mai multe poze decât mine şi să se dea din cadru… şi admiram oraşul de sus. Mă rog, în limitele posibilului.

 

De aici ne-am plimbat pe jos până la Castel, cât a fost posibil pe străduţe mai mici, asta până ne-am pierdut şi am ieşit înapoi la bulevard :)

 

La Castel n-am stat prea mult, am dat tot aşa un rotocol (nu e ca şi cum la ora aia  se mai putea vizita în interiorul zidurilor), ne-am zgâit la oamenii care alergau în parcul din spatele castelului, la pisicile din curtea castelului care se zgâiau şi ele la noi de jos în sus, după care am dat peste revărsarea pe trotuar a unui autocar de români cam neciopliţi, aşa că am fugit mai departe.

 
Foamea fiind mare, am pornit zombie-like în căutarea unui local decent, pe care l-am găsit cu greu, dar şi când l-am găsit…. mamă ce-am mai mâncat paste!! Mmmm, mmm, yummy!
 
Galleria Vittorio Emanuele II 
 

După lăsarea întunericului am mers înapoi la Dom, am mai făcut ceva poze şi apoi am fugit spre staţia de tramvai şi ne-am aşezat cuminţi să ne aşteptăm cursa înapoi spre maşină, la fel de ilegal ca şi prima dată (că doar nu credeaţi că am căutat să ne cumpărăm bilete? Nici măcar nu ne-a dat în cap! Abia acuma îmi dau seama că ar fi fost o variantă :)

 

De ce am fugit? Pentru că pozasem panoul cu orele la care vine şi mi-am dat seama la un moment dat să mă uit, şi era fix cu un minut înainte de ora la care trebuia să vină, şi am făcut un sprint de ceea mai mare frumuseţe până în staţie. Dacă era poliţia cred că ne oprea să ne percheziţioneze să nu cumva să fi furat vreo geanta din aglomeraţie, aşa de repede am fugit.

 
Când am ajuns în staţie… ia tramvaiul de unde nu-i. Zic, eh, să mai aşteptăm, poate întârzie un minut.
10 minute mai târziu.. eh, poate întârzie 11 minute.
Etc…
Etc…
Etc….
Dureri de picioare
Înjurături
Oamenii care erau deja în staţie dinaintea noastră plecau
Limbile ceasului se învârteau
Vatmanii celorlalte tramvaie erau chestionaţi
Umerii erau ridicaţi
Răbdarea era dusă pe apa sâmbetei
Francezii de lângă noi îşi smulgeau părul din cap…
Taxiurile deveneau atrăgătoare…
 
Şi aşa mai departe până când a trecut nici mai mult nici mai puţin de…. cât credeţi?? Aşa… cu aproximaţie?
 
Mno, 1 oră fraţilor! 1 oră am stat în staţie! De ce n-am plecat în tot timpul ăsta? De ce n-am luat un taxti?

  • Pentru că nu ştiam să explicăm unde ne lăsasem maşina :)))
  • Pentru că nu ştiam mersurile sau preţurile şi ne era teamă să nu ne luăm ţeapă sau ceva şi mainly, pentru că nu vroiam să dăm bani pe taxi şi
  • Datorită gândului care îţi zice în permanenţă „hai frate, ai stat până acum, mai stai un pic, ai stat atâta, înseamnă că tre să vină, acuş acuş apare”

 

Eh, acuş acuş am zis o oră întreagă. Iar lucrul pe care îl urăsc eu cel mai mult pe lumea asta să îl fac este să aştept. M-au apucat toate cele în ora aia. Deja eram obosită… nu era nicio bancă pe acolo şi la cât umblasem toată ziua începuseră să mă doară picioarele.. vroiam să mă culc… mă gândeam la câte chestii tre să fac înainte de a porni în Tour du Mont Blanc (să fac o rezervare, să facem baie, să spălăm nişte haine, să trimit poze pentru concursul sony, etc etc) şi uite na că în schimb stau ca fraiera în staţie şi aştept un tramvai care nu mai vine. Începeam să facem pariuri la vederea oricărui tramvai pe care îl vedeam în zare. Nu de alta dar mai erau vreo 3 care opreau în aceeaşi staţie. Mai naşpa era că înainte de staţie era o stradă pe care unele tramvaie făceau stânga. Şi să ne vezi cum ne rodeam unghiile că “gata, ăsta ! e 16!” şi el cotea la stânga. Să mori, nu alta!
 
Vatmanii ceilalţi toţi ziceau că circulă, că “acuma vine”, dar nu mi-am imaginat că acum” înseamnă de la 40 de minute în sus.
 
După o oră de aşteptare, timp în care conform graficului trebuiau să fi venit vreo 5 tramvaie, nu 1, am luat-o în sfârşit din loc, dar până la maşină am mai făcut vreo 15 de minute, cel puţin, ce credeţi?

Iar de la maşină încă vreo 20. Şi uite aşa, am ajuns la camping la ora 23:30, iar pe poartă scria frumos că de la ora 24 nu te mai primea să intri cu maşina. Evident, nu era sfârşitul lumii să lăsăm maşina la poarta, dar nici amuzat nu ar fi fost! Asta mai lipsea probabil ca să fie lista ghinioanelor completă!
 
De ce am rămas cu un gust amar după Milano? Cred că am răspun deja, dar ar mai fi un motiv: pentru că mi-a mirosit a România, mai exact a lucrurilor făcute prost, în derâdere, de mântuială, în silă. Mentalitaea las’ că merge şi aşa”. De fapt, nici măcar în România nu cred că mai aştepţi 1 oră un mijloc de transport care trece prin centru într-un oraş mare. În plus, la campingurile care se respectă în România nu ai să vezi aşa mizerie niciodată. Ei cu siguranţă nu se respectau suficient cât să facă curat mai des, dar destul cât să îşi trântească 4 stele. Halal. Eh, în fine, lăsând părţile astea mai puţin frumoase la o parte, mi-a plăcut Milano, chiar dacă nu l-am văzut decât în câteva ore. Poate data viitoare când mergem o să avem mai mult timp şi nu vom mai avea parte şi de experienţe neplăcute.
 
Acuma, vă rog şi eu o treabă în încheiere, ăia de aţi văzut Domul pe interior, vă rog nu îmi scrieţi ca să îmi spuneţi ce păcat şi că ce mişto era înăuntru. Zău că ştiu şi eu! Şi mă oftic! Da chiar nu e nevoie să mă mai ofticaţi şi voi! :) Şi sunt sigură că la câte v-am povestit, aveţi o mulţime de alte lucruri pe care mi le-aţi putea spune în comentarii. Chiar vă provoc! Care dintre cele 5 chestii naşpa care ni s-au întâmplat în Milano vi se pare mai nasoală?

Utile:
 
1. În Italia se plătesc taxe de drum pe autostrăzi. Venind dinspre Como spre Milano, am intrat pe ceva austrăzi dar n-am plătit decât aprox. 3,5 euro (cumulat, la 2 puncte de taxare)2. Cazare:

  • Camping Citta di Milano, Milano28,5 euro / noapte pentru 2 persoane + cort (nu recomand)
  • Camping la Riva, Sorico, Lacul Como: 31 euro / noapte pentru 2 persoane + cort

3. Bilete:

  • Giardini di Villa Melzi, Bellagio: 6 euro / persoană
  • Urcare pe terasa Domului din Milano: 12 euro / persoană cu liftul (pe scări e mai ieftin :)
4. Parcare:

  • 2 euro / oră în Milano pâă la ora 19 (unde am parcat noi) – vezi pe hartă
  • aproximativ aceleaţi preţuri şi în Bellagio şi Varenna
Mulţumim pentru susţinere Sony, Kingston, Portbagajul.ro (Inchireri portbagaje), Casa de traduceri (casadetraduceri.ro), cat si prietenilor care ne-au primit la ei acasă sau ne-au împrumutat echipamente montane: Mihai Mares (outdoor-events.ro), Ana Maria ChitoiuFlorin Sasca, Dan Chitila (danchitila.ro) si Daniel Ionescu.

40 comentarii:

  1. Eu sunt aia cu lucrurile frumoase, deci nu ma voi referi la partile aiurea ce se întâmplară în Milano, dar la partea cu Como am zis: Move to Italy or die tryin’ !!! Mama ei de Italia ca mor dupa ea. Aștia or fi conștienti ce țară au? Că mie așa “dolce far niente” mi se par că îmi vine să le sar la gât și să-i trimit să fie “dolce far niente” în România :))
    Vai, ce mi-a plăcut ce am văzut la Como, deci fii atentă, că eu am așa idei de vacanțe Italia care ar constitui vacanțele pentru tot restul vieții fără să mai pup altă țară :))

  2. :))) Bia, ce imi citesti mie gandurile! Zau ca si eu am zis la fel, ca am de-a idei de vacante pt Italia cat pana la pensie and beyond :))))))

    Da, sunt si eu de acord, e o tara incredibil de frumoasa, si are de toate pentru toti, sunt si eu extaziata!!

    Si ca sa vezi chestie, si eu m-am gandit, nu doar o data, sa ma mut in Italia. Dar cred ca voi ramane vesnic blocata la partea cu “unde”, ca nu pot sa aleg zona :))))

  3. Nu numai zona din jurul lacului Commo e superba, ci si putin mai la vest- Lacurile Lugano si Varese sunt superbe. Si au niste piste de biciclete destul de apropiate de natura, ce te poarta prin niste locuri deosebite, prin niste sate foarte fotogenice, prin plantatii de vita de vie. In plus toate aceste rute sunt foarte bine documentate la oficiul de informare turistica cu harti, descrieri si brosuri oferite gratuit.
    Nici Lago di Garda nu e de lepadat, desi e mult mai turistic.

    PS: Am stat si noi la campingul acela din Milano si ceea ce povestesti e un deja-vu, semn ca nu a fost o intamplare.

  4. Pisica aia seamana cu pisica mea peste cativa ani. Sper sa nu fie,totusi, atat de grasa:)) Fotografiile sunt, ca de obicei, superbe si mi-a placut foarte mult imaginea “vechi si nou” de pe acoperisul domului. Incantatoare!:)

  5. Mihaela, mersi de info! Asa e, sunt multe lacuri superbe in Nordul Italiei. De Garda stiam, ca e una din locatiile unde poti face via ferrata :)

    Nu mi-am pus problema daca asa e mereu la campingul ala, dar nu ma mira ce imi spui…

  6. Anda, si eu am o pisica la Galati care seamana f bine cu asta. M-a amuzat tare mult sa o vad in vitrina. Pacat ca nu am facut nicio poza mai de ansamblu sa vedeti ce haioasa era :)

    Pisica ta ce e? Motan sau pisicuta? :) Ca daca e motan, si il castrezi, tre sa ii dai hrana speciala ca sa nu se ingrase. Eu am niste grasani la galati de cea mai mare frumusete :P

    Mersi, ma bucur ca ti-au placut pozele :)

  7. Lol, you really should take it easy. You’re gonna blow a gasket someday.

    Masina in excursie in vest e ca Spiderman: with great power comes great responsiblity.

  8. Milano nu m-a impresionat nici pe mine! Am luat cazare la Hotel de 3 stele, am primit cat de 1 stea! Minus facilitati, mic dejun, plata cu cardul! doar mobilierul era dragut, dar camera mica, personalul aiurea etccc!
    Cat despre oras, pe mine m-a dezamagit faptul ca de Craciun nu era amenajat targ la Duomo! Si nu doar atat dar era un brad impodobit cu “flori”??? da flori! mare dezamagire

  9. Iti spun cu mana pe inima ca te citesc cu sufletul la gura! Am ajuns acum la faza cand ai gasit domul inchis :-) e mai tare ca un film cu Bruce Willis!! Imi vine sa ma ridic in picioare sa strig: sparge usa si intra!! Super tare blog, de multa vreme n-am mai citit ceva asa de palpitant! Bravo!

  10. Foarte funny scris ca de obicei, m-am amuzat teribil :)) desi stiu ca la momentul respectiv n-a fost atat de amuzant :D.
    Frumoase peisajele de pe malul lacului Commo, urate intamplarile din Milano, pacat ca este asa haos intr-un oras atat de cunoscut si vizitat.
    Foarte misto pozele :)!

  11. Pentru cat aur au carat de la Rosia Montana acum 2000 de ani, ar fi trebuit sa va lase sa vizitati totul gratis, o caruta de bani pentru asa camping…brrr! Cateva poze cu carcalacii n-ar fi stricat. Lumea se inghesuie sa vada pietrele alea (facute tot din banii nostri) si uita ce locuri frumoase si curate avem noi.

  12. Pisica mea e…pisica:D, nu motan, dar mi-a zis veterinarul ca ingrasarea tine de proprietar. Cata mancare ii dai, cata miscare face. Mi-ar placea sa-ti vad minunatiile din Galati.

    Iar in Varenna trebuie sa merg doar ca s-o vad pe grasuna aia:D Bine, nu doar pentru asta, dar e un motiv bun pentru care sa merg acolo;)

  13. Al Alvera, primul tau comentariu m-a facut sa rad pe burta! ” e mai tare ca un film cu Bruce Willis” :))))))))

    Iti multmesc din tot sufletul pentru mesajul tau, sunt extrem de bucuroasa sa aud ca iti place atat de mult ce scriu eu pe aici :P

    Cred ca esti printre putinii care chiar citesc tot continutul articolelor.. mai ales asta care e si mai kilometric decat altele…

  14. Anda, da, depinde mult de proprietar. Ideea principala e sa nu ii lasi mereu mancare la dispozitie, ci sa ii dai cat trebuie sa manance, si apoi sa iei bolul. E destul de greu, dar esential.

    Sper cand o sa mergi la Varenna sa mai vezi pisica in vitrina :P Oricum, e superb oraselul, merita si fara pisica :P

  15. Raluca, multumesc frumos!
    Pozele sunt facute cu sony nex F3 dar sunt si prelucrate, nu te astepta sa iasa asa din aparat. Dar recunosc, face poze f bune pe modul automat.

  16. Da, citesc tot, ai un stil aerisit. Plus ca eu nu-s calator, vad prin ochii tai si simt cu mintea ta. Calatoresc low low low cost cum s-ar zice :)
    Si inca ceva: s-a cam dus vremea cand ne uitam la Europa ca la masini straine :) acum imi place mult mai mult sa citesc aventuri, iti doresc cat mai multe fugareli si rataciri si incurcaturi! :)) cu happy-end desigur :) Cand ai sa-mi spui numai povesti gen ce frumos e aia si uite ce cladire mare, ai sa ma adormi si ai sa ma pierzi :)

  17. :))) Nu cred ca o sa apuc sa zic ce ffumos e aia si ce cladire mare :))) Decat poate tot in contextul unor abrambureli specifice noua :P

    Mersi frumos, ma bucur ca e aerisit si usor de citit :) Eu personal chiar n-am cum sa imi dau seama de chestia asta.

    Da, asa e, si eu ma gandesc uneori la ce greu era sa calatoresti prin Europa pana nu demult… Slava Domnului ca nu mai e asa!

  18. M-am distrat copios citind patania ta, desi ma simteam oleaca vinovata ca rad de nacazul omului.

    Eu zic ca esti ”norocoasa” caci ai avut parte cu adevarat de o experienta italiana, experienta pe care foarte putini turisti o au. Cam asa e viata in Italia daca alegi sa traiesti in orasele mari: Roma, Milano, Napoli.

    Scioperi cand nu te astepti ( eu am pierdut de 2 ori avionul din cauza grevelor spontane), mijloace de transport de toata jena ( Roma) si Marea Problema a parcarilor.

    Din cauza ca nu te poti baza pe mijloacele de transport aproape toti italienii folosesc masinile personale, ceea ce se traduce in imposibilitatea de a gasi loc de parcare. Uneori iti ia si 30-60 de min sa gasesti un loc de parcare vineri sau sambata seara. Loc de parcare care se afla chiar si la 2 km de locul unde tre’ sa ajungi.

    Din multe puncte de vedere Italia e fantastica, dar ca sa te obisnuiesti cu toate aceste neajunsuri nu e usor. Ori te resemnezi ( ori asta e o caracteristica a italienilor ce nu o apreciez) ori schimbi tara.

  19. Monica, multumesc frumos pentru comentariul tau. Uite chiar nu stiam ca treaba asta e ceva general in toate orasele mari..

    Adica totusi, in Roma am stat 5 zile dar n-ama vut prb cu transportul, desi am aflat cam dupa vreo 2 autobuze ratate ca trebuie sa le faci cu mana :)

    Oricum, cam urat ca se intampla asa. macar acuma am invatat sa nu mai intru cu masina in orasele mari, dar nici sa nu ma bazez pe mijloacele de transport. Oi vedea eu cum m-oi descurca.

  20. Nu prea le au cu bicicletele, adica nu intr-o asa masura sa imi fi atras atentia…
    Da, imi pare rau ca n-am facut poza in statie, dar n-am fost pe faza… desi la cat timp am avut la dispozitie…

  21. Acum, ca ti-ai tras aparat mai mic si mai discret, te incurajez sa mergi si pe partea de foto jurnalism. Incearca sa prinzi oameni, situatii. Pune-te gios pe bordura cu el in poala si prinde-i pe strainezi in acvariul lor. Clic, clic, clic…

  22. Cum spuneam, ca turist nu te lovesti de aceste probleme. In centru nu sunt probleme cu mijloacele de transport in comun, insa procentul italienilor care locuiesc in centrul orasului este foarte mic.

    Singura problema pe care o vad in cazul in care un turist decide sa viziteze orasele italiene cu masina e lipsa parcarilor, zonele cu acces intezis si radarele.

  23. @Monica: nu am umblat in Roma doar prin centru, dar in fine, nici nu m-am dus la periferie :)

    Radarele nu cred ca-s o problema atat de mare, e una care se poate evita. Celelalt, nu :)

  24. Ft haios scris articolul :)
    Am fost si eu in Milano in primavara si am ramas cu aceeasi impresia amara ca si tine. Mainly, din cauza negrilor care iti puneau cu forta o bratara facuta din atze colorate si te obligau sa le-o platesti.Nu prea iti venea sa-i refuzi cand vedeai cum devin agresivi si pareau ca vor sa te snopeasca in orice moment.
    Nu stiam de taxa de intrare in Milano. Noi am fost cu masina si n-am platit nimic. Am parcat la 20 de min pe jos de dom intr-o parcare cu plata.
    Era in plan sa ajungem in ziua respectiva si la Como, dar n-am mai apucat :( Cred ca ar fi fost o optiune mai buna sa skip-uim Milano si sa alegem doar Como. Anyway, Milano m-a dezamagit.

  25. Afroamericani (ca sa fim corecti) din aia cu bratari sunt si in Paris, eu am vazut pe scrile de la Sacre Coeur. Asta nu inseamna ca Paris m-a dezamagit, dincontra :)

    Dar tre sa stii sa te feresti de ei…

    In Milano erau panouri din alea cu semn de interzis in zona C peste tot, ciudat ca nu le-ati vazut, sunt de mult timp.

    Da, posibil sa fi fost o idee mai buna sa mergeti la Como, dar zic totusi ca asa cum e el, Milano merita vazut, macar doar pentru dom. E o opera arhitecturala prea valoroasa pentru a fi ratata.

  26. eu am patit aceeasi treaba cu domul din florenta, am stat 4zile, dar atat am umblat prin muzee si cinque terre ca in ultima seara am ajuns exact cand ieseau oamenii de la misa si nu ne-au lasat nici macar o poza sa facem in interior. am fluierat a paguba si i-am dat ocolul :)

  27. oooh, asta e si mai trist :( Sa stai 4 zile si sa ratezi..

    Eh, lasa, ca nu e capat de tara :) Oricum eu una nu retin interioare de biserici… Doar San Pietro de la Vatican mi-a ramas un pic in cap, si asta doar pt ca e imeeeensa :)

  28. Onor,
    Nu este ceva deosebit in interiorul Duomo. Este modest, asemanator Catedralei din Geneva. Da, exista acolo (la milanesi), ,,un „lasa-ma sa te las”. Se vede din modul in care nu valorifica Navigli; ce este din aprilie pana-n septembrie? Sunt la Polul Nord? Administratia Milano, cred ca ar avea de invatat de la cei care administreza, de exemplu, Berlinul sau Viena… Si totusi, ma voi mai duce la… Milano! De ce? E greu de motivat… Leonardo… Michelangelo… dar Fiorenze?

    Cu mai mult noroc,

    V. Dan

  29. Tocmai m-am intors si eu acum o saptamana dintr-un periplu prin NV Italiei printre care si subiectii articolului de fata. Intr-adevar, lacul Como mi s-a parut fascinant, desi nu i-am acordat decat o zi si cateva ore dintr-o dupa amiaza pt Lecco si orasul Como. Eu cred ca pt a-l cunoaste din scoarta in scoarta este necesar un concediu intreg , avand in vedere multitudinea de variante de a-ti petrece timpul pe care le ofera: de la localitati, vile cu gradini, trasee montane , cu vaporul etc. Dar pt o zi eu recomand Varenna si Bellagio si musai o plimbare cu vaporul pana in Como (dar nu cel rapid) pt a-l cunoaste ca un intreg. Despre Milano , este ok, dar la fel, nu pot sa zic ca m-a dat pe spate (ma bucur ca l-am vazut, dar nu m-as mai intoarce special pt el). De exemplu m-a impresionat mai mult Genova, un oras al contrastelor.
    Cat despre alte experiente similare am dat si eu carca de bani pt a urca cu telecabina pana la Aiguilli du Midi , dar nu regret, e o experienta de a fi cat mai aproape de gigantul Europei. Coborarea am facut-o prin partea italiana, la Courmayeur. In schimb ce iti recomand cu mare placere si drag este parcul national Gran Paradiso : de-a dreptul superb. Fascinanta suita de vreo 10 cascade gigantice de pe Valnontey si multitudinea de lacuri de la Col de Nivolet. Pe mine m-a impresionat mai mult decat Mont Blanc si Matterhorn (Cervino).
    Acum chiar ma gandesc serios la anul sa incerc Dolomitii, mi s-a facut pofta si de ei citind la tine. :)

    Calatorii frumoase in continuare !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *