Honeymoon – Ziua 1: Drumul lung spre Timisoara

Ziua 1, Marţi, 10 iulie 2012: Bucureşti – Timişoara: 560 km

Da, am făcut ce-am făcut şi n-am reuşit să plecăm de luni. Dat fiind că duminică după nuntă ne-am trezit pe la 12 năuci de cap, ne-am apucat să ne facem bagajele abia pe la ora 17. Long story short, la ora 12 noaptea casa era întoarsă cu susul în jos, eu alergam ca o muscă fără cap dintr-un capăt în altul fără să fac nimic concret, pentru că efectiv nu ştiam cum să încep şi crizându-mă că nu o să termin nici la 3 dimineaţa. Din fericire am avut un moment de luciditate (probabil la duş, ca de obicei) şi după ce am calculat rapid în cap să văd dacă e posibil, m-am dus la Cristi şi l-am luat frumos de mână şi am mers la nani. Să vedeţi ce faţă  făcut când i-am zis :) Nu-i venea a crede!

Eram atât de frântă de oboseală încât am fost cea mai fericită că am ales să avem încă două nopţi dormite bine (gen 10-12 ore) în patul nostru înainte de a pleca o lună la drum. Oboseala se acumulase nu numai de la nuntă, ci de cu o lună înainte, când pregătirile au început să o ia razna şi agenda mea urla cu o mie de lucruri de făcut. Aşa că decizia asta a fost mai mult decât înţeleaptă, mai ales că nu era deloc inteligent să fi plecat la drumul luuuung spre Timişoara cu doar câteva ore dormite la bord.

Din fericire nu aveam rezervări făcute nicăieri până pe 17 iulie (ce bine!!!), cu excepţia primei seri, în Timişoara, aşa că am sunat repede să văd dacă 1. nu ne înjură tare dacă nu mai ajungem în seara aia şi 2. dacă nu ne-au înjurat, poate eventual ne pot muta rezervarea pentru următoarea seară.

Din fericire n-a trebuit să mă smiorcăi că suntem în luna de miere ca să ne ajute, căci n-a fost nicio problemă, aşa că după ce am rezolvat această mică şi unică problemă provocată de amânarea plecării noastre cu o zi, am putut să mă apuc de tonele de bagaje.

Însă evident că  în loc să termin cu bagajul în 2-3 ore maaaxim m-am lălăit toată ziua făcând între timp şi alte chestii mai mult sau mai puţin importante. Ne-a prins iar o oră destul de târzie, dar nu destul de târzie încât să nu ne permită să ne odihnim bine înainte de marea plecare.

Marţi dimineaţă  pe la 9 (nu ne grăbim chiaaar aşa de tare) am încărcat maşina cu cele 1237 de bagaje (da, ne-am luat cu noi juma de casă :)))), am făcut poza de dambla şi am pornit.

This is it!!!! În sfârşit plecăm! Yuhuuuuuu!!!

Trec repede peste parte cu drumul. Vă e logic că a durat o veşnicie, nu? :) La Timişoara am ajuns în jur de ora 16-17 cred, ne-am cazat la Hotel Roma, amplasat drăguţ în zona de campus studenţesc (deh, să ne mai simţim şi noi un pic studenţi), am mâncat la ei destul de ieftin, după care am plecat în plimbare până în centru. Pe jos, că face piciorul frumos.

Glumesc, m-a luat lenea să-mi pun problema găsirii unui loc de parcare prin centru aşa că a fost mai simplu să mergem pe jos. Plus că nu era foarte departe de noi.

N-am făcut multe opriri, plus că o dată ajunşi în Piaţa Unirii s-a pus pe o furtună de am zis că înotăm până înapoi la hotel, dar din fericire ne-a curmat. Au fost doar nişte nori foaaarte gri şi nişte rafale de vânt de ziceai că te ia pe sus din moment în moment, dar de plouat până la urmă n-a plouat. Aşa că ne-am putut continua plimbarea, care a durat cam 3 ore în total.


Vizualizaţi Timisoara pe o hartă mai mare

N-am apucat să vedem mare lucru, evident, dar mi-am potolit un pic dorul şi curiozitatea faţă de Timişoara, pe care nu o mai văzusem decât o dată, tot aşa câteva ore, dacă nu şi mai puţin, într-o tabără acu vreo 18 ani. Deci vă daţi seama…

Vă las cu câteva poze din locurile care mi-au plăcut. Şi mi-au plăcut multe!! Când am ajuns înapoi la hotel, la o oră mai mult decât rezonabilă (cred că era în jur de 9 şi un sfert poate..) n-a fost nevoie decât să mă descalţ şi să mă aşez pe pat (doar un pic cică) şi acolo am rămas. M-am mai trezit abia a doua zi dimineaţă.

 Bega. Parcă e mai frumoasă ca Dâmboviţa, nu? :)

  Parcul Rozelor. Loved it!

 În parc era amplasată o scenă imensă. Ce-aş mai fi stat şi eu la un concert / spectacol ceva…

Plimbarea ne-a condus mai departe în Piaţa Unirii. Şi aici mi-a plăcut la nebunie. Piaţa e imeeensă, şi fiecare clădire, care mai de care, mă ademenea să o pozez. Am întâlnit parcă mai multe bucăţele din alte oraşe care îmi plac, sau elemente deosebite care mi-au atras atenţia de-a lungul timpului.

 Casele colorate cu ferestre albe parcă mi-a duc aminte de Sibiu.

 Strada asta care porneşte din Piaţa Unirii zici că-i fix Arthur Verona din Bucureşti.

 Domul romano-catolic Sfântul Gheorghe. O culoare de milioane :)

Mai departe vă prezint clădirea cea mai cea din Timişoara. Părerea mea (deşi am văzut că nu numai). Este vorba de clădirea ocupată în prezent de PNL Timiş (irelevant), la nr. 1 pe strada Gheorghe Lazăr care porneşte din Piaţa Unirii. Am rămas efectiv gură cască atunci când am văzut-o prima dată. Aduce a Gaudi de la o poştă. La momentul respectiv nu am fost în stare decât să o pozez frenetic, fără să ştiu despre ce e vorba. Dar fiindcă mi-a plăcut atât de mult, acum am dat şi eu un search să văd ce e cu ea, de unde vine şi de ce e aşa frumoasă :)

Şi spre fericirea mea, fix când era să renunţ, am găsit exact ceea ce căutam: un mic articol chiar despre ea. Este Fosta Bancă de Scont şi datează din anul 1909, fiind construită în stilul curentului szeceszio. Arhitecţii susţin că s-au inspirat din folclorul maghiar, dar influenţele stilului lui Gaudi sunt aşa de evidente că nu-i mai crede nimeni :)

Fix când am descoperit-o a început furtuna de care vă ziceam mai sus, cu tunete şi rafale de vânt care urcau în aer toate hârtiile şi pungile de pe jos (nu erau multe dar na…), la care câteva tomberoane de gunoi au luat-o la plimbare singure. Astfel că această minunată clădire a părut în ochii mei şi mai dramatică decât este. Nevertheless,este o comoară, o operă de artă, o capodoperă, ziceţi voi că nu sunteţi de acord cu mine!

Din păcate nu prea am avut noroc de lumină bună, şi pozele n-au ieşit cine ştie ce, dar aşa arată această minunăţie:

Credeţi-mă ,e mult mai frumoasă în realitate!

Şi aici ar fi câteva poze cu care m-am jucat un pic, aşa, de efect :) Sper să vă placă.

 Aşa ceva eu n-am mai văzut în România. Voi aţi mai văzut?

Mai departe am pornit, desigur, spre Piaţa Victoriei şi catedrală mitropolitană. Singura amintire pe care o mai aveam despre Timişoara de la ultima şi singura vizită de acum 18 ani era cu această piaţă. Mi-aduc aminte că pentru majoritatea celor din tabără, era pentru prima dată când vedeau un McDonalds. Da, eu era jmecheră, mai văzusem la Otopeni :)))

Am poposit şi noi un pic pe o bancă să ne odihnim oscioarele, după care am pornit încetişor spre hotel, traversând încă o dată un pod peste Bega.

 Se lasă seara…

Super fain. Avem noi aşa ceva în Bucureşti?? Nuuuuuu!

Concluzia? Da! Mi-a plăcut Timişoara! Mult tare de tot! :) Nu că aş fi avut vreun dubiu :)


Vizualizaţi Honeymoon ziua 1 pe o hartă mai mare

Multumim pentru sustinere Sony, Kingston, Portbagajul.ro (Inchireri portbagaje), Casa de traduceri (casadetraduceri.ro), cat si prietenilor care ne-au primit la ei acasă sau ne-au imprumutat echipamente montane: Mihai Mares (outdoor-events.ro), Ana Maria ChitoiuFlorin Sasca, Dan Chitila (danchitila.ro) si Daniel Ionescu.

24 comentarii:

  1. A început povestea deja? Ce bine!
    Despre Timisoara numai şi numai de bine, e foarte “vestic” orasul şi la propriu şi la figurat, îmi place şi mie foarte mult, a fost chiar o opţiune pentru facultate şi stabilire: Cj ori Tm, am ales cu inima şi iacă la Cj sunt, dar merg cu drag la Tm de câte ori am ocazia. Majoritatea colegilor mei de liceu şi a prietenilor din copilarie sunt acolo :)

  2. ai prins niste imagini tare frumoase! tot in piata unirii, cateva cladiri langa mai era una interesanta, la parterul ei e farmacia, acum tocmai a fost renovata. e adevarat ca cea remarcata de tine, ramane cea mai frumoasa :)

  3. Apropo de cladirile din Timisoara si istoria lor, eu mi-am rezervat un weekend intreg vara trecuta pentru a vizita orasul si am luat la rand fiecare straduta din centru pentru ca pe harta era cladire langa cladire de importanta istorica (mai mare sau mai mica). Dupa prima straduta mi-am dat seama ca la pas nu o scot la capat ca sa pot termina tot ce tine de atractii de prin oras asa ca am inchiriat pentru o jumatate de zi o bicicleta ca sa mai castig timp. Bonus: am mers si pe toate podurile de langa centru mai rapid. A fost super ! :)

  4. Genial Elena! Bravo! Cam asa de “siked” eram si eu in Timisoara, dar stiam clar ca nu aveam timp sa le vad pe toate, asa ca m-am resemnat. Poate la un moment dat o sa-mi fac si eu timp sa merg acolo un weekend intreg.

    Thanks for sharing! :)

  5. Mi-a crescut inima de timisoareanca când am citit articolul tau! M-am nascut, locuiesc in Timisoara și nu as pleca de aici. Te mai asteptam cu drag si ai facut niste poze superbe.

    • Mersi frumos, Larisa! Ma bucur ca ti-a placut articolul :)
      Voi reveni cu drag in Timisoara cu prima ocazie :) Vara trecuta am mai trecut din nou, si mai pe fuga decat in 2012, si am gasit aproape tot centrul in reabilitare, asa ca abia astept sa vad rezultatele. Apropo, care mai e stadiul lucrarilor?

  6. Da, din pacate au fost multe lucrari in oras. S-a dat drumul si s-a facut pasajul de langa Parcul Rozelor (care face legatura intre complexul studentesc si centru) si sunt aproape de final cu lucrarile in Piata Libertatii. Din pacate in Piata Unirii nu stiu cat va mai dura…Speram ca anul acesta sa fie totul gata si frumos :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *