Austria: Viena 2.0

Scris de | Alexandra

Ziua 3, Joi, 12 iulie 2012: Viena – Hallstatt: 290 km

În a treia zi ne-am strâns frumuşel toate catrafusele (cu cort cu tot), am parcat maşina undeva în incinta campingului (chiar dacă trebuia să facem check-out până la 12 parcă, ne lăsau să parcăm maşina acolo şi să o luăm mai târziu).

Dar înainte de asta, a avut loc episodul 2 din Seria „Unde e geanta neagră”. Sper din tooot sufletul că acesta să fi fost ultimul episod, şi să nu mai existe un episod 3, căci la al treilea probabil voi face un minim preinfarct, dacă nu infarct direct.

Eu o să vă povestesc în continuare cum ne-am petrecut încă jumătate de zi în Viena, iar la finalul articolului veţi găsi o mică secţiune de Utile, unde sunt trecute câteva preţuri. Dacă vă mai interesează şi alte aspecte, să îmi spuneţi.

Locaţia celor vizitate în a doua zi petrecută în Viena o găsiţi aici:


Vizualizaţi Viena ziua 2 pe o hartă mai mare

În plus faţă de ce aţi văzut că am vizitat noi în aceste două zile, pentru cei ce merg pentru prima dată la Viena, vă mai recomand să mergeţi cel puţin şi la Turnul Dunării (Donauturm), precum şi la Prater, dacă vă plac parcurile de distracţii. Nu de alta dar ăsta e chiar fabulos.

Iar acum să revenim la oile noastre. Sau… la fluturii noştri :)

Cum vă spuneam în articolul anterior, când am ajuns noi la Casa fluturilor, deja se închisese. Aşadar primul lucru în dimineaţa zilei cu numărul 3 din luna noastră de miere am mers la Casa Fluturilor. Recomandarea pentru a vizita acest „obiectiv” a venit de la unul dintre cititori, căruia îi mulţumesc frumos pe această cale. Aproape sigur nu intram aici dacă nu mi s-ar fi spus că merită.

Şi într-adevăr, acum pot să spun şi eu că merită. Casa fluturilor este efectiv o seră, în care trăiesc armonios multe plante, fluturi, şi în care practic te teleportezi în natură.

Fluturii pot fi fotografiaţi la tot pasul, iar dacă ai noroc, poate prinzi în cadru şi unii dintre cei superb coloraţi în albastru, care din păcate zboară în general mai sus, motiv pentru care eu nu i-am putut fotografia, dar m-am minunat la cât de deosebiţi sunt.

În casa fluturilor sunt amenajate şi tot felul de cotloane şi culoare, care vă spun sincer că nu încântă numai copii :)

Flori, cascade, verde cât cuprinde… deja pot să spun cu mâna pe inimă că nu mai suntem într-o capitală europeană, ci eventual undeva la munte :)

Ce m-a speriat nenea ăsta pitit :)

Mai departe am plecat să vedem o clădire pe care pe mine efectiv m-a fascinat. Noroc cu Ioana că m-a rugat să îi iau câte o vedere din fiecare loc în care ajungem, şi aşa am văzut la chioşc vederi cu Hundertwasserhaus, că altfel uitam de ea. O mai văzusem demuult, într-un magnet al mamei, dar se pierduse undeva în adâncurile memoriei mele :)

Casa asta e o adevărată nebunie. Când am ajuns la ea, nu mai ştiam cum să o pozeze, de unde să o iau şi unde să termin, ce îmi spune clădirea asta, ce înseamnă, de ce ies copaci din ea, omg, omg, omg!!!!

Şi pe lâmgă tot mixul ăsta de sentimente şi întrebări, eu habar nu mai aveam unde mă mai aflu… Poate la Londra?

Sau poate la Barcelona???… Nu de alta dar totul îmi aducea aminte de Gaudi. Nu se vede în pozele astea, dar trotoarul era efectiv ondulat. Ori eu nu mai văzusem aşa ceva decât în poze de pe la clădirile-operă ale lui Gaudi.

Măi să fie, măi să fie, casa asta îmi place la nebunie!!!

Cred că am stat cel puţin jumate de oră cu gura cască încercând să prind toate detaliile clădirii (evident că nu am reuşit) şi să surprind toate culorile de pe faţadă (care E muuulte!) :)

Pe scurt, pentru că pe lung puteţi afla de pe wikipedia sau de pe site-ul / blogul Hundertwasserhaus, această clădire a fost construită în anii 80, în curentul expresionist. Este ă clădire rezidenţială, în care în mare parte se găsesc apartamente, dar şi birouri. Cea mai tare caracteristică mi se pare faptul că această clădire înglobează 250 de copaci şi „tufe”, care trăiesc ÎN ea, PRIN ea, PRINTRE ea, aţi prins voi ideea.

Ideea de bază e că este o casă în armonie cu natura. Ce pot să mai zic? Evident că mi-ar plăcea să trăiesc în ea :)

Vis-a-vis de ea este un adevărat orăşel în miniatură, care merită de asemenea „vizitat”, chiar dacă nu vreţi să cumpăraţi nimic de la magazinele care sunt înăuntru. Dar dacă aveţi cumva nevoie să mergeţi la baie, merită să daţi 0,5 euro (parcă atâta era) ca să vezi Toilet of Modern Art. A fost foarte amuzant să mergi să faci poze în baie, dar se cerea :)

Dintr-o curiozitate debordantă de a afla mai multe despre această casă chiar la faţa locului, am intrat într-un magazin cu suveniruri, ca să casc un pic gura. Şi aici, ce credeţi? Stupoare! Fac ochii mari când văd poze cu încă o casă… şuie :) Bineînţeles că am întrebat vânzătoarea unde este casa din poze, şi mi-a spus că e destul de aproape. Într-o fugă (nu de alta dar eram deja în întârziere) am pornit şi într-acolo, la câteva străzi depărtare, ca să vedem şi KunstHaus. Este la fel de modernă, însă după gustul meu, tot prima mi-a plăcut mai mult :)

Aici însă puteai şi vizita un pic interiorul, faţă de prima la care nu puteai face asta. Desigur, doar nu erai să intri la oameni în casă, dar puteai să vezi terasa (unde era un fel de cafenea) şi mai puteai vedea o secţiune unde erau expoziţii, în care nu am fost însă, pentru că nu aveam nici timp, nici chef de expoziţie (era promovată cu o  poza cu un fund gol – NU un fund sexy, evident :))))), aşa că nu ne atrăgea de nicio culoare).

Am fugit aşadar spre Schonbrunn.

Aici nu aveam timp să vizităm şi interiorul castelului (care merită dar eu personal nu prea reţin interioare…) aşadar am mers în grădini să ne plimbăm.

Dacă aveţi cumva impresia că în 2 ore puteţi să acoperiţi toate grădinile, vă înşelaţi amarnic. Sunt imeeense. Bine, asta ştiam deja, aşa că ne-am propus să urcăm (da, e în deal!! :))) doar până la Gloriette şi să vedem pe urmă dacă mai avem timp să vedem şi alte lucruri pe care le ochisem pe harta grădinilor.

Aici am folosit mult funcţia HDR de la aparatul Sony, asta în caz că vă întrebaţi de ce arată altfel pozele. Mie mi-a plăcut tare mult, sper că şi vouă.

Nu, nu era toamnă, dar pe jos seamănă, nu?

Raţa văd că se înţelege bine cu peştişorii :)

Vremea era un pic cam închisă, însă până la urmă norii au fost extrem de fotogenici. Ne-a fost un pic teamă să nu ne prindă ploaia (în noaptea dinainte plouase un pic) dar până la urmă am scăpat teferi şi uscaţi.

Gloriette în toată splendoarea

Ca să urci pe arc efectiv, pentru o privelişte minunată cu Viena de sus, e o mică taxă de 2,5 euro per adult, dar în rest grădinile se vizitează gratuit. Drept urmare nu stai la nicio coadă.

Pick a boo!!! :)

Norii deja deveneau înspăimântători, aşa că ne-am cam luat tălpăşiţa. Am vrut să intrăm şi la labirint, dar acesta făcea parte dintr-un parc mai măricel pentru copii (duuuh!) şi costa destul de mult intrarea. Plus că probabil eram singura babă nebună care vroia în labirint, căci erau numai copii pe acolo, aşa că ne-am văzut de ale noastre.

Good bye Schonbrunn, goodbye Vienaaa!!! Next stop: Hallstatt. Dar despre asta vă povestesc în episodul următor, căci pe ziua de azi a mai fost doar drumul până acolo, şi la camping am ajuns cam când se întuneca.


Vizualizaţi Honeymoon ziua 3 pe o hartă mai mare

Utile:

1. Vignetă Austria: 46 de lei pentru 10 zile ( nu există vignetă pt un număr mai mic de zile).
2. CazareCamping Wien Sud: 18.5 euro / noapte pentru 2 persoane + cort
3. Bilet de 24 de ore pentru transport public în Viena: 6,7 euro / persoană
4. Urcare pe Gloriette, in grădinile Schonbrunn: 2,5 euro / persoană
5. Casa fluturilor Viena (Schmetterling Haus): 5,50 euro / persoană
Program Casa fluturilor: aprilie – octombrie: 10:00-16:45 (în weekend până la 18:15), noiembrie – martie: 10:00 – 15:45

Multumim pentru sustinere Sony, Kingston, Portbagajul.ro (Inchireri portbagaje), Casa de traduceri (casadetraduceri.ro), cat si prietenilor care ne-au primit la ei acasă sau ne-au imprumutat echipamente montane: Mihai Mares (outdoor-events.ro), Ana Maria ChitoiuFlorin Sasca, Dan Chitila (danchitila.ro) si Daniel Ionescu.

Despre autor

ALEXANDRA PUȘCAȘU

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să‑l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

COMENTARII

  1. Mersi frumos Larisa! Da, e foarte frumos acolo… De relazare asa.. sa te duci sa stai o zi intreaga daca ai timp…

    Bia, e tare interesant, poate te poti duce data viitoare! Da acuma na… sa nu-ti para maxim rau daca nu poti ajunge prea curand, ca e frumos, dar nici sa nu exageram acuma. E un loc ce merita, doar atat :)

  2. Pe mine m-a secat micro-climatul din casa fluturilor. Unde este foarte cald si foarte umed. Mai e asa si la zoo, la partea cu nu stiu ce fel de lilieci, pasari, pesti, aligatori…

    Trist e sa vezi flutrii cum mor.

    Dar… trecand peste anumite aspecte care fac parte din viata :) acest loc este destul de interesant si se ajunge relativ usor.

  3. Da, eu eram obisnuita, ca vizitasem in mai gradina zoo din Budapesta..

    Mai, eu n-am vazut fluturii cum mor, dar nu te intreb daca ai vazut tu, ca nu vreau sa ma intristez..

    Eu de fapt i-am vazut nascandu-se :)

  4. O să las un comentariu din ăla care intră de obicei în spam: Moamă, ce poze tari! Îţi spun sincer că am „salivat” uitându-mă la ele şi de abia aştept să mă reîntorc în Viena, eu de regulă când ajung acolo stau prea mult în gară şi fac mii de poze pe acolo şi pierd celelalte atracţii :D

  5. Am ras cu lacrimi la faza cu geanta neagra! :)) E clar, daca ai sa-ti iei un aparat foto mai mic, geanta va deveni si mai mica si ai sa o pierzi si mai repede. Se vede ca sunteti maestri la impachetat, cred ca o sa o infasurati in batista si nu o sa se simta la buzunar. Ai talent la povestit, ce mai! Felicitari!

  6. ceva asemanator, denumita tot „casa fluturilor” (dar bineinteles la o scara mult mai mica) este si in apropiere de salina de la praid…intrarea era parca undeva in jur de 10 lei/persoana in vara.
    era doar o incapere, dar super fain amenajata, cu verdeata si multi fluturi, mai mari, mai mici, dar toti colorati…varianta „low cost” pentru cei care nu reusesc sa ajunga la viena :)

  7. Alvera Photography: ma bucur ca te-ai amuzat :)

    Mersi pentru compliment!

    Sa stii ca la fix asta ma gandeam: ca daca ne luam camera mai mica o sa o pierdem mai usor… Va trebui sa lucrez la capitolul asta :P Ca vad ca suntem magicieni…

    Elena, multumim tare mult pentru informatie. Praid era deja pe lista mea dar nu stiam ca are si asa ceva. Super!!!

  8. Nu am ajuns inca la Viena dar as vrea sa ajung cat mai curand…:D
    Imi plac tare mult fotografiile si casa fluturilor e tare interesanta.

    Am fost intr-o sera plina de fluturi la Wilhelma in Stuttgart si mi-a placut tare mult.

  9. Noi am oprit la Viena pentru ca era in drum, si Cristi nu o vizitase niciodata, dar sincer mie nu mi se pare o destinatie in care sa mergi doar pentru ea…

    Cuplata cu inca ceva eventual :)

    Dar nu neg ca are locuri minunate :)

  10. Vad ca si celellate fotografii recente de pe blog au un HDR prea invaziv ( parerea mea). HDR ul in postproduction e mai bine, alegi tu cat de invaziv sa fie, nu lasi o masina(aparat) sa faca dupa placerea programatorilor/inginerilor ce l au facut. (IMHO).

  11. Multumesc pentru articol, imi aduce aminte acum 3 ani cand am fost in Viena, un oras pur si simplu minunat mi se pare unu dintre cele mai frumoase din Europa. As vrea sa ma mut acolo… Nu am vizitat Hundertwasserhaus si chiar imi pare rau. Poate next time

Comentariile sunt închise.

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei