Ziua 8, Marţi, 17 iulie 2012: Cortina d’Ampezzo (Italia) – Passo Pordoi – Passo Sella – Innsbruck (Austria) – Hammersbach (Germania): 255 km
Traseu: Hammersbach (~760 m) – Canionul Hollental – Cabana Hollentalanger (Hollentalanger hutte) 1387 m
Da, pentru noi, marţi n-au fost 3 ceasuri rele, ci 3 ţări. Bune :) Dimineaţă ne-am trezit tot în Camping Rochetta lângă Cortina d’Ampezzo în Italia, şi seara am dormit în Germania, la 1387 m în unul din dormitoarele comune de la cabana superioară de pe Valea Iadului (Hollentalanger Hutte). Hollental înseamnă Valea iadului în germană :)
Da, aveam emoţii în legătură cu ascensiunea pe Vf. Zugspitze, dar nu neapărat pentru că traseul nostru urca pe Valea Iadului :) Am mai urcat pe văi denumite aşa şi în România şi nu am păţit nimic. Dar în acelaşi timp, pe niciuna dintre ele nu traversam un gheţar.
Şi chiar dacă gheţarul aveam să îl atacăm a doua zi, nu înseamnă că dimineaţă când m-am trezit şi ştiam că pe seară aveam să pornim pe traseu spre cel mai înalt vârf din Germania, nu aveam un mic gol în stomac. Cam ca atunci când am urcat prima dată la Omu pe Jepii mici, şi nu îmi venea să cred că în sfârşit fac asta.. Da oare o să fie bine? O să reuşesc? O să ajung în vârf?… Only time will tell.
Până să ajungem însă în Germania mai aveam multe de făcut. Mai întâi trebuia să părăsim Dolomiţii, lucru extrem de greu pentru mine, pentru că nu apucasem decât o zi de via ferrata în loc de două, din cauza vremii, şi acum era în continuare aşa de frumos afară.. iar noi trebuia să plecăm.
Ca să găsesc totuşi o mică alinare, şi pentru că oricum, pentru a ieşi din Cortina spre Germania, mai aveam ceva şosele alpine dolomitiene de parcurs, am ales să trecem pe la Lago di Fedaia, de sub Marmolada, cel mai înalt vârf din Dolomiţi.
Mai departe a trebuit să trecem şi prin Passo Sella, unde dormisem 2 nopţi anul trecut, nu de alta dar nu aveam cum să îl evităm. Sassolungo domina, şi acum, tot orizontul, ca un rege impunător.
La începuturile planificării, aveam pe listă să îi acordăm o zi întreagă, însă când am început să fac planul pe zile, mi-am dat seama că nu avem timp decât să poposim 2-3 ore.
Am găsit centrul istoric, cu străduţe pietonale, foarte repede, şi de acolo am început să zburd şi să cotesc la dreapta sau stânga după cum îmi trăsnea în cap.
A fost dragoste la prima vedere. Nu ştiu dacă am mai avut vreodată sentimentul ăsta, dar în timp ce admiram clădirile şi mă pierdeam pe aleile înguste, mi-a trecut prin cap că tare mi-ar plăcea să trăiesc acolo. Sunt aproape şi de Dolomiţi şi de munţii din Germania, ca să nu mai zic de cei din Austria. Iarna ai pârtiile de schi la nas… Ce poţi să-ţi doreşti mai mult? :)
O întâmplare haioasă a fost la un moment dat când, din cauză că aveam amândoi musai nevoie la toaletă, am găsit intrarea în Turnul cu ceas. Mai că nu ne-a tras de nas. Şi uite aşa ne-am luat bilet de urcare în turn, nu de alta dar avea inclusă intrarea la baie :) O baie foarte mişto de altfel, că doar nu degeaba era cu plată.
Priveliştea din turn e deosebită, şi uite aşa s-a născut un obicei de a urca în turnuri atunci când suntem într-un oraş şi nu avem mult timp să îl vizităm la picior. Nu durează însă decât vreo 15 minute să îl vizitezi cu ochii, de la înălţime :)
Odată urcaţi înapoi în maşină, am pornit spre minunata Deutschland :) Destinaţia noastră era Hammersbach, lângă Garmisch Parkenstein, care se află foarte aproape de graniţa cu Austria, aşadar n-am “muşcat” din Germania decât foarte puţin. Puteam urca pe Zugspitze şi din Austria, dar am fi ratat cel mai frumos traseu până sus.
În Hammersbach există o parcare (probabil) specială pentru cei ce urcă pe vârf, pentru că îţi poţi lăsa maşina acolo peste noapte (sau şi mai multe zile dacă vrei) la un preţ destul de bun. Am băgat la parcometru vreo 4 euro pentru 24 de ore. Bine, nu vă imaginaţi că de banii ăştia e şi păzită, dar nu mi-aş face prea multe griji în privinţa furturilor. Suntem în Germania totuşi.
Mă uitasem pe vreme cu o seară înainte şi ziua în care trebuia să urcăm (mâine cum ar veni) era singura fereastră de vreme excelentă, aşa că aveam super noroc. Pentru seara asta se anunţa însă foarte frig, şi ceva stropi, ba chiar fulgi ceva mai sus. M-am speriat destul de tare, drept pentru care îmi pregătisem şi geaca groasă. Conform prognozei, trebuia să plouă când aveam să ajungem în Hammersbach, dar spre uimirea mea, am găsit chiar soare la sosire. Sus într-adevăr erau ceva nori, dar nimic pentru care să ne îngrijorăm.
Pe prima am cam gâfâit un pic, nu de alta dar nu prea trag boii mici la deal când începi urcuşul aşa târziu în zi.
A fost ca o gură de aer proaspăt canionul ăsta! Mi-a dat tare multă energie pozitivă. La urma urmei peste tot acolo e aer proaspăt, dar când umbli aşa de mult pe munte, te cam obişnuieşti, şi ţi se pare normal :)
A fost o surpriză extraordinară, şi deşi este foarte lung canionul, la finalul lui mi-a părut tare rău că s-a terminat. Însă adevărata surpriză a zilei abia de acum încolo avea să vină.
La un moment dat se opreşte, şi începe să mănânce iarbă. Din când în când se întrerupe şi se mai uită la noi. Noi, cum ziceam, eram înlemniţi, nu ne mişcam nici un milimetru. Părea ireal, nu credeam că se poate întâmpla aşa ceva.
Pe fundal, nu vă speriaţi, sunt eu, care râdeam tâmp de uimire, efectiv nevenindu-mi să cred ce se întâmplă.
Vizualizaţi Honeymoon Ziua 8 pe o hartă mai mare
Utile:
Taxă autostradă A13 Innsbruck – Brenner pass: 8 euro / maşină
În Germania nu există taxe de drum/vignete
2. Parcări:
- Parcarea de la Passo Pordoi 3 euro (n-am reuşit să o păcălesc să nu plătesc pentru că stau doar 15 minute)
- Innsbruck, parcare centrală: 1 euro / oră
- Hammersbach, parcare unde poţi lăsa maşina dacă pleci spre Vf. Zugspitze: aprox. 4,5 euro / 24 ore
3. Cazare:
- Camping Rochetta, Cortina d’Ampezzo 24 euro / noapte pentru 2 persoane + cort
- Cabana Hollentalanger (Germania), pe traseul spre Vf. Zugspitze: 20 euro / noapte / persoana in dormitor comun
4. Bilete:
- Turnul cu ceas din Innsbruck: 3 euro / persoană
- Canionul Hollental: 4 euro / persoană
poza ta favorita e perfecta! si eu as fi fooooarte mandru de ea, recunosc :)
si mai sunt cateva frumoase, frumoase rau…
bun, e clar ca ai avut o calatorie „de miere” formidabila; esti pregatita pentru ce urmeaza? :))
Multumesc frumos!
Well… I was born ready! :))
Dar tu la ce te referi cand spui „ce urmeaza”? :)
ce tare era capra… ale noastre saracele sunt f speriate cand vad oameni, o iau imediat la fuga… si nu i de mirare cand vezi vre un dobitoc tipand dupa ea sau alergand-o… oricum foarte frumoasa… era ea in alerta se vede in filmulet dar oricum asa ceva… sa tot vezi :D norocosilor :))
si zmoala era haioasa la noi sunt unele identice ca forma negre ca zmoala dar… cu pete galbene pe ele :P or fi inrudite… asteia io fi cazut petele :))
Reptile din alea negre cu pete galbene am vazut si eu la noi, dar asa negre negre fara nimic, nu am mai vazut in viata mea! :)
Capre curioase mai gasesti si la noi.. dar rar (Am vazut pe la altii in poze, eu nu am avut norocul asta). Bine, si ce am vazut noi poate fi rar, ca doar e singura data cam am urcat pe munte in germania :)
Poze super frumoase ca de obicei :) tot am vrut sa te intreb..sunt si prelucrate?
caprita era tare draguta :P
Da, sunt si prelucrate. Unele mai putin decat altele, dar din pacate nu exista inca niciun aparat pe lumea asta care sa redea fix ce vedem noi live cu ochii.
Si de aceea, mai umblu un pic la contrast, luminozitate, etc. ca sa redau in poze cam ce vedeam eu real atunci la fata locului..
Caprita, da.. :) a fost minunata!
Superbe poze, imi plac cele facute de pe turn si cea cu raul intre stanci. Cat de curata si clara e apa wow
Da, era o apa formidabila, ne-am minunat si noi. Am observat ca tot ce provine din ghetari are o culoare albastra extraordinara!
Reptilutza aia este o salamandra si, din cate stiu, apare imediat dupa ploaie. Eu am vazut din alea cu pete galbene la Baile Herculane (http://www.hailabord.ro/2012/04/salamandrele-au-iesit-la-vanatoare.html). Dar si asta pe care ati prins-o voi e foarte draguta. Dar mai simpatica e caprita, evident:D
Da, si eu stiam ca salamandrele sunt cele cu pete galbene, nu stiam ca si asta fara pete e tot salamandra. Ar trebui sa investighez mai bine.
Aici nu plouase… dar cine stie..
PS. Vad ca ai reusit cu domeniul! Bravo!
Superbe locuri ! Ireal de frumos.
p.s. O precizare mică mică.
În limba germană dacă nu pui trema unde e nevoie iese altceva sau sună ciudat. Dacă nu e trema disponibilă pe tastatură se pune un e după vocală, adică „Höllental poate fi scris și „Hoellental”.
Scuze pentru acest acces de pedanterie. :)
Genială alegerea pe care ați făcut-o pentru luna de miere ♡ și la mai mare ;)
Multumesc mult Sorina! :)
La ei pana si Caprele sunt mai „putin salbatice”…ce tare :) !
Am ajuns aici pentru cateva impresii despre cartea ‘Born to Run’. Ai un blog de calatorie minunat. Mi-am petrecut toata ziua la birou citind-ul…
:P Multumesc mult, Catalin! Ma bucur mult ca ai gasit ceva pe placul tau pe blogul meu! Dar vezi sa nu te prinda seful! ;)