Marele Grohotis, Cerdacul Stanciului, Garofita Pietrei Craiului, ploi, catei, pisici… o tura cu de toate

Data: 19-20 mai 2012

Traseu sămbătă: Hidrocentrala Clăbucet (~900 m) – Cabana Garofiţa Pietrei Craiului (1085m) ( – 1 h)

Cabana G. P. C. – Poiana Tămăşel (1436 m) ( – 1 h)
Poiana Tămăşel – Umerii Pietrei Craiului – Marele Grohotiş – Cerdacul Stanciului ( – 2 h)
Cerdac – Cabana Garofița Pietrei Craiului ( – 1 h 30)

Duminică: retur la Hidrocentrală

Echipa: Adina, Ovidiu & Cornelia, Cristi & me

Telefon Cabana Garofița Pietrei Craiului: 0722 305891; 0733 885566 – Razvan Nuta

În mai mi-era un dor de munte cât de aici şi până la Polul Nord… aşa că am pus la cale o tură uşurică, aşa… ca de început de vară. Nu fusesem niciodată la Garofiţa Pietrei Craiului aşa că acum era momentul, chiar dacă vremea nu prea se anunţa bună.

Long story short, sâmbătă dimineaţă aveam întâlnire cu Ovidiu şi Cornelia la Hidrocentrala Clăbucet, unde aveam să lăsăm maşinile ca să mergem mai departe spre Cabana Garofiţa Pietrei Craiului.

Numai că am scăpat din vedere un mic amănunt foaaarte important: acolo nu este semnal. Şi încă un amănunt: omu câteodată e cu capul în nori.

Nu vă povestesc acuma toată povestea.. că e de râsul curcilor… dar pe scurt… noi am ajuns la Barajul Sătic şi ne-am oprit acolo, crezând că suntem la Hidrocentrală. Ovidiu şi Cornelia erau sosiţi la Hidrocentrală de la 9 (culmea, după indicaţiile mele date cu o zi înainte prin SMS), şi o oră jumate ne-am aşteptat unii pe alţii, ba am şi plecat unii după alţii, dar noi cel puţin în direcţia greşită.. fiecare dintre noi a crezut despre ceilalţi că “sigur au păţit ceva, n-are cum!!!”.. dar concluzia a fost că ne-am cam făcut de râs. Trei oameni au stat la un baraj fără să se prindă că nu e hidrocentrală, dintre care 2 “Inginere” (da, ştiu, ruşineee!!!!). Halal!

Partea bună e că până la urmă ne-am prins că nu stăteam bine (de fapt ne-a zis un nene de la baraj) şi atunci când ne-am găsit, Ovidiu şi Cornelia nu au aruncat cu pietre după noi şi nu ne-au înjurat. Am ajuns repede la partea cu “one day we’ll look back and laugh about it”, spre liniştea mea, căci şi acuma mi-e ruşine când mă gândesc în urmă :P

Dar să revenim la tură. Drumul forestier care se desprinde din DN73 după Podu Dâmboviţei, spre Sătic, este în stare cât de cât ok. Acum plouase şi era cam mult noroi şi unele gropi se cam adânciseră… dar n-au fost probleme.

Când în sfârşit am văzut în faţă Hidrocentrala, ne-am dat seama cât de aerieni am putut fi. Maşinile se lasă după hidrocentrală, dar pentru a ajunge acolo, la hidrocentrală trebuie făcut dreapta pe pod, prin faţa hidrocentralei (adică nu se merge pe drumul care urcă drept în faţă prin stânga hidrocentralei), iar după pod puteţi de poate lăsa maşina undeva în stânga.

 Hidrocentrala Clăbucet (~ 900 m) – Cabana Garofiţa Pietrei Craiului(1085 m): 1 h

De aici am pornit uşor spre cabană. E tot drum forestier, dar după vreun km (dacă nu mă înşel) apare bariera. Se poate şi cu maşina dar cred că trebuie vorbit cu Ovidiu, cabanierul. ca să deschidă bariera.. În principiu nu e voie :P

Oricum, pe alocuri sunt porţiuni în care nu mi-ar fi plăcut să merg cu maşina, aşa că mai bine pe jos. Plus că e foarte frumos pe acolo. Seamănă foarte mult cu drumul spre Cuca. Tot cam aşa e, şi tot cam o oră faci.

La cabană n-am poposit mult, căci era foarte târziu deja. Ne-am lăsat greul din rucsacuri, am făcut cunoştinţă cu toate personajele – câini, căţeluşi, pisici (tot tacâmul) şi am pornit pe traseu.

 Cabana Garofița (1085 m) – PoianaTămășel (1436 m): 1 h

Am decis să facem roată, în sensul acelor de ceasornic, aşa că am început urcarea spre Poiana Tămăşel. Cea mai cruntă urcare ever! Ce-i drept, Ovidiu cabanierul ne-a avertizat. Dar parcă nici aşa abrupt nu m-am aşteptat să fie. M-a rupt… când am ajuns în Poiana Tămăşel deja mă durea spatele.. aşa că mi-am dat seama că nu va fi bine.

În Poiană.. o frumuseţe de privelişte… păcat că noi nu vedeam mai nimic :)) Vremea deja se stricase (dimineaţă fusese un pic soare) şi erau şi nori, şi ceaţă. Cu toate astea am identificat potenţialul (deşi nu ştiu dacă mai urc în următorii 20 de ani panta aia infernală :P).

 Poiana Tămășel (1436) – Umeri Pietrei Craiului – Marele Grohotiş – Cerdacul Stanciului: 2 h

De aici am continuat urcarea spre Umerii Pietrei Craiului. Şi aici e superb, dar ceaţa nu ne-a lăsat să vedem stâncăria impresionantă decât câteva minute.

Traseul în continuare este în mare parte pe curba de nivel, şi extrem de plăcut şi frumos, chiar dacă nu era vreme bună. Şi dacă nu mă durea spatele mi-ar fi plăcut şi mai tare.

Nu am vrea sa alunecăm aici… E mult până departe…

Odată ajunşi la Marele Grohotiş… nu ne-a venit să credem cât de maaaaare e :) Însă a doua zi de jos de la cabană am văzut şi mai clar cam ce proporţii are.

Destul de repede am ajuns şi la Cerdacul Stanciului, unde efectiv am rămas cu toţii mască. Este imeeens Cerdacul, iar priveliştea de aici… extraordinară! Nu ştiu cum o fi pe vreme bună dacă aşa de fain era pe vreme “nu aşa de bună”.

Am făcut aici o pauză de cam 15 minute. Am urcat până la baza cerdacului, am coborât la loc, am fost un pic şi în peşteră, am pozat din toate unghiurile… şi când să plecăm.. ce să vezi.. o capră neagră ne urmărea de la înălţime.. cine ştie de când :)

Din păcate nu aveam cum să îi facem poze în care să se şi vadă ceva ca lumea, din cauza ceţii. Dar mi-a rămas întipărit în minte căpuşorul ei cum se vedea ca de după un colţ, urmărindu-ne curioasă :)

Ca să vedeţi ce mici sunt oamenii…

 Cerdacul Stanciului – Padina Lancii – Cabana Garofiţa Pietrei Craiului (1085 m): 1h 30

Mai departe a urmat coborârea spre cabană… care a fost cu multe peripeţii. După o zi întreagă în care vremea ne-a păsuit… la un moment dat a început în final să plouă. Îniţial nu foarte tare, dar tot ne făcea să mergem cu capetele în jos. Dar cu toate astea, aveam un chef de vorba de ai fi zis că făcusem toţi pauză de vorbit de o lună. Şi fiindcă pe aici sunt foaaarte multe marcaje şi intersecţii de trasee, la un moment dat ne-am trezit că nu mai suntem pe marcajul bun. Ne-am scos hărţile, ne-am scos GPS-urile.. şi ne-am dat seama că suntem deja înscrişi spre Poiana Tămăşel pe triunghiul roşu. Ratasem coborârea spre stânga pe cruce galbenă. Cum e posibil aşa ceva??? Eh, lasă, hai să mergem mai departe aşa, crezând că nu mai e mult până la poiană.

Şi dă-i, şi mergi, şi mergi.. ploua din ce în ce mai tare… spatele meu deja mă omora….

La un moment dat… ne dăm seama că urmează să avem de urcat. Oh, no, no! We won’t have any of that! Aşa că am hotărât să ne întoarcem până când găsim traseul pe care trebuia să ne întoarcem. Aşa că am băgat viteză! Şi culmea, nici nu a durat mult.

Ratasem coborârea din pură neatenţie… Eh, se mai întâmplă.. dar când se întâmplă pe ploaie.. nu era prea fun :P Cam de când am început coborârea a început şi ploaia mai tare. Curgea pe noi şiroaie şiroaie, noroc că aveam pe noi haine impermeabile, unii mai mult decât alţii…

Şi cum la mine durerile nu vin niciodată singure, la coborâre mă lasă un pic spatele (dacă am noroc) şi mă ia genunchiul drept. O durere laterală destul de punctuală, extrem de misterioasă, care se opreşte brusc în momentul în care mă opresc sau urc. Dacă mai are cineva asemenea simptome, rog să îmi spună dacă ştie ce e de facut!

Când am ajuns la cabană în final… eram muraţi din cap până în picioare. Ţin minte şi acum cum îmi şiroia apa pe faţă, pe ochelari, şi abia mai vedeam pe unde merg. Bocancii făceau fleoşc-fleoşc, şi nu visam decât la adidaşii pe care avusesem inspiraţia să îi iau cu mine.

Seara am petrecut-o foarte frumos, la foc în foişorul cabanei, şi apoi am tras un somn bine meritat la căldurica sobei.

Orice loc cu hamac este locul meu preferat :)
Relax time!
Fereastra cu pisică

A doua zi ne-a adus o surpriză foarte frumoasă: vreme excelentă şi numai bună de relaxare lângă cabană. Nu mai vroiam să facem niciun traseu azi (de fapt nici nu prea mai aveam ce traseu să facem acolo în zonă) ci plănuisem să ne jucăm cu animăluţele.. să facem poze… să ne bucurăm de munte în tihnă.

Abia acum am văzut şi noi cât de frumos se vede “fereastra” din Piatra Craiului cu Cerdacul Stanciului în ea. Nu îmi venea să cred cât de mic arată de aici de jos şi că noi fusesem acolo sus cu o zi înainte.

Un prichindel…

După, ne-am ocupat timplul cu animăluţele cabanei. Puişorii de vreo lună erau aşa de drăgălaşi încât nu cred că vreo cineva nu ar fi fost înduioşat de ei. Mai ales când îi vedeai claie peste grămadă, unul în capul altuia, toropiţi de soare sau puşi pe joacă.

Ora de tăvăleală

Dar nici de la Ozzy, o minunăţie de Collie de cea mai mare frumuseţe, nu ne puteam lua ochii. Ne-am chinuit tare mult să îi facem o poză în care să stea locului. Avea o energie de zici că băuse red bull nu alta!

Vedeti o găurică miiiică, mică de tot! E Cerdacul Stanciului! :P

După vreo câteva ore de leneveală şi poveşti printre poze.. am zis să o luăm şi noi din loc.. aşa… agale… că nu ne grăbim.

Nu fără a mai face câteva poze cu ce lăsam în urmă…

Marele Grohotiş

Plimbarea până înapoi la maşini a fost super frumoasă… şi ne-am putut bucura de Valea Dragoslăvenilor în toată splendoarei ei.

Dog, go back!

Concluzii şi sfaturi:

Nu faceţi ca noi :P

1. Nu vă daţi întâlnire în locuri fără semnal. Noi puteam bine mersi să ne întâlnim la Podul Dâmboviţei, şi de acolo să pornim pe drum împreună.

2. Atenţie la multitudinea de marcaje din zonă. Sunt indicatoare suficiente, nu aveţi cum să vă pierdeţi, numai că trebuie sa fiţi atenţi, mai ales pe porţiunile cu marcaj dublu.

3. Mergeţi la Garofiţa! .:) E super! :) Nu doar cabana dar şi zona. Umerii Pietrei craiului, Marele Grohotiş şi Cerdacul Stanciului sunt de neratat!

18 comentarii:

  1. Acuma daca-ai venit in Garofita si n-ai urcat in Poiana Inchisa…. musai tre sa mai vii odata ! Te asteptam :)

  2. Na ca ajung si eu intr-un final sa citesc povestea asta. Multumim de tag :)
    Nu e deloc fun sa pierzi marcajul pe ploaie si ceata, cand siroieste apa pe tine, si sa te trezesti in plin pustiu, patit si asta :)
    Legat de durerea ta la genunchi, si eu am patit ceva asemanator, dar la stangul. In partea exterioara, ma durea doar la coborare, cand indoiam genunchiul. Si, cum ai zis tu, la urcare sau stat pe loc se oprea brusc. N-am reusit inca sa-i dau de cap… Un timp am luat tratament (Dona, un praf efervescent) recomandat de medicul sportiv si mi-a trecut. Dar la efort mai intens revine. Am dedus ca ar putea fi din cauza frigului si umezelii, fiindca ma apuca doar iarna sau cand era frig si ploaie.
    Medicii pe la care am fost au zis ca s-ar putea sa fie un nerv prins undeva si sa astept sa treaca… Great !
    Dar acum, cred ca de un an incoace, n-am mai simtit nimic sau doar ceva foarte putin, oricum nu la intensitatile de dinainte, cand abia ma taram in jos, incercand sa indoi cat mai putin genunchiul.
    Sper sa apuci sa citesti mesajul inainte sa pleci. Sfatul meu este sa-ti iei cu tine in luna de miere praf Dona si muuuult Ben Gay, sa ai pentru orice eventualitate.
    Casa de piatra si vreme buna ! :)

  3. Hey! Mersi mult mult de tot pentru mesaj! Nu am apucat sa il vad inainte, dar ma descurc eu :) Suntem in dolomiti acum si azi am facut via ferrata si culmea, m-a deranjat abia spre sfarsit.

    Intersanta faza cu medicul sportiv. Ai asa ceva? Unde oare sa caut si eu unu bun in bucuresti? :P

    • Dr. Marian Anghelescu – Clinica Med Sport (www.med-sport.ro). Il mai gasesti si la Institutul National de Medicina Sportiva (www.inms.ro). Ambele sunt in complexul Lia Manoliu (23 august pe stil vechi) – Med Sport langa bazinul de sarituri si INMS-ul langa pista de atletism.

  4. N-am medicul meu sportiv propriu si personal :)) Am cautat pe net medici sportivi, am sunat sa intreb programul si m-am prezentat la control :) Uite o lista cu medicii, sigur gasesti aici unul ok http://www.medicinasportiva.ro/SRoMS/INFOUTIL/Medici_specialisti_medicina_sportiva_Romania.html#Bucuresti.
    Eventual poti intreba pe cineva, daca ai cunostinte sportivi.

    PS. Sper ca v-ati simtit bine in luna de miere, asteptam povestirile :D O sa am cu ce sa ma delectez cat timp tre sa stau acasa cu Alex :D

  5. Woooow… cuuul! Mersi mult de tot pentru link!!!
    Doaaamne, trag si eu speranta ca poate s-o gasi cineva pe undeva sa ma ajute si pe mine cu durerile de spate…

    Ca am incercat multe dar nimic nu functioneaza…

    Mersi mult de tot!!!

    PS. Da, ne-am simtit bine :) Yup, chiar ca.. atunci cand o sa doarma Alex, daca mai ai timp si de citit, o sa ai multe povesti si poze de rasfoit :)

  6. Daca gasesti vreun remediu pt duredile de spate, anunta-ne si pe noi, ca si Cristi are ceva asemanator, poate intr-un stadiu mai putin avansat decat la tine. Si el a incercat cu medicul sportiv si i-a zis de toate, de la pastile la masaj si gimnastica, dar degeaba, Mai devreme sau mai tarziu tot revin durerile… Eu ma bucur ca am scapat de asta de genunchi, ca era un chin mai ales iarna, cand toti alergau in jos pe zapada pufoasa si eu ma chinuiam la fiecare pas…

    Mersi de urari si astept povestile :)

  7. Of!!! Ce pacoste!!!
    La el cum se manifesta?

    Eu chiar trageam speranta ca un medic sportiv s-o pricepe sa ma repare.. Sa vedem totusi… O sa ma duc..

    Da, uite in luna de miere m-a deranjat genunchiul la inceput, dar pe urma, dupa nu stiu cate ture, probabil s-a “incalzit” si nu prea m-a mai sacait.

    Dar stiu cum e!
    Acuma la tura asta cand ne-a prins ploaia, nu stiam cum sa fugim la vale mai repede spre cabana, si eu sontarc sontarc, numai repede nu puteam sa fug… De fapt eu mergeam, ce sa fug…

    • Mersi frumos!
      Pe facebook nu am in lista decat persone pe care le cunosc personal, insa poti sa-mi dai follow si putem coversa ori aici, ori acolo, ori pe mail :)

  8. Salutari. Foarte faine povestirile de pe blog. Am “tras” mult (cu mare placere) zilele acestea sa il citesc.
    Scriai ca te doare genunchiul la coborare. Am avut si eu problema aceasta. Nu stiu daca va tine si la tine dar iti spun ce am facut eu: daca nu sunt probleme cu meniscul, atunci 1-2 ture pe an de tratament cu cartilaj de rechin (100 tablete/tura) poate sa te ajute sa iti dispara problema sau sa se amelioreze vizibil. Este scump dar la mine a meritat.
    Spor si la cat mai multe ture faine.

    • Buna Dani! Mersi frumos pentru mesajul tau! :) Ma bucur ca ti-a facut placere sa citesti mai multe din povestirile mele :)
      Si multumesc tare mult si pentru sfatul cu genunchiul. Intre timp nu prea am mai avut probleme cu el (din fericire) dar daca cumva o sa-mi mai faca nazuri, o sa incerc tratamentul recomandat de tine. Cred ca am mai auzit de la cineva de cartilajul asta de rechin.

  9. Foarte fain! Urmeaza sa fac si eu impreuna cu niste prieteni acelasi traseu in weekendul acesta!
    P.S. si pe mine ma doare un genunchi, ambii cateodata,punctual, la coborare. Durere care trece daca ma opresc. Sau cand nu mai cobor, mai exact. Am facut o radiografie imediat dupa, dar nu am mai fost sa mi-o interpreteze. :-D deh!
    Calatorii faine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *