Rusalii 2012: ziua 2 – Tot cu barca, dar in Cheile Nerei

Datorită ploilor abundente şi necontenite din ultima perioadă, tura noastră în Cheile Nerei era sub mare îndoială. Când am ajuns la Pensiunea Cheile Nerei, Emanuel (gazda) ne-a anunţat că nu numai că apa e cam mare acolo unde trebuie traversată Nera, dar (cel mai important) că drumul spre Cantonul Damian s-a rupt, deci nu îl puteam face cu maşina.

Long story short (long story aici), am ajuns să facem Cheile Nerei pe bărci. Un fel de minirafting dacă vreţi.

Toată echipa gata de vâslit


Brandul deja în acţiune

Măreţia Cheilor Nerei

Noroc că avem luxul de a mai şi căsca gura :P

În coloană pe apă

Căsuţa din pădure

Hopaaaa…. avem pasageri neplătitori!!

La graniţa dintre stâncă şi apă

Ovidiu parca s-ar căţăra un pic :))

Lacul Dracului

Prinşi în flagrant

Oază

Nişte pitici

Puntea suspendată “pericol public”

La o parteee!! Veniiiiim!

Woaaaa!

Tunele săpate de romani

Echipa galben-albastră

La plajă

Info utile:

Aparat foto folosit: Nikon D3000 + 18-55mm

Pentru a face pe jos traseul prin Cheile Nerei, este indicat să începeţi de la Podul Beiului. Podul Beiului este locul în care râul Bei se varsă în Nera. Acolo se poate ajunge cu maşina, există parcare, mai multe indicatoare, panouri turistice, şi rangeri la care se plăteşte taxa de 5 lei pentru acces în Parcul Naţional. Recomand să îi întrebaţi pe ei orice nelămuriri aveţi.

Marcajul este bandă roşie. În principiu traseul de la Podul Beiului şi până la Lacul Dracului este de aproximativ 6 ore, în funcţie de mersul fiecăruia, desigur. Nu am probat acest timp, îl aproximez doar din cele 4-5 jurnale pe care le-am citit despre ture în Cheile Nerei. Ceea ce vreau să spun de fapt este că nu recomand să parcurgeţi Cheile Nerei dus-întors într-o singură zi. Este indicat să luaţi cortul şi să îl faceţi din două zile.

Locuri de campare în Cheile Nerei ar fi: Cantonul Damian şi Poiana Meliugului (cunoscută şi sub denumirea de Poiala lui Trifu) însă mai sunt şi alte locuri de campare pe care le veţi găsi pe traseu, unde puteţi înnopta.

Atenţie!

Drumul forestier de la Podul Beiului până la Cantonul Damian s-a rupt în această vară din cauza ploilor abundente din a doua jumătate a lunii mai. Am vorbit cu localnicii şi mi-au spus că nu cred că acel drum va mai fi refăcut prea curând. Astfel că din păcate nu se mai poate folosi pentru scurtarea traseului. Dar oricum, porţiunea “La tunele“, care se parcuge în cam 40 de minute de la pornirea de la Podul Beiului, este de neratat, fiind una dintre cele mai frumoase de pe tot traseul.

Traseul prin Cheile Nerei nu poate fi practicat în orice perioadă din an! Nu mergeţi dacă a plouat mult şi mai ales dacă au fost viituri, pentru că nivelul apei poate fi foarte ridicat, uneori deasupra potecii săpate în stâncă, şi deci traseul nu este practicabil. De regulă e bine de mers când nivelul apei este scăzut. Septembrie ar fi o lună bună, cred.

Pe traseu veţi întâlni la un moment dat o punte suspendată. NU o traversaţi! Traseul continuă înainte, nu peste apă. Acea punte era folosită pentru a ajunge la un loc de campare de pe celălalt mal al apei, însă acum nu este într-o stare bună. Cu alte cuvinte, este periculos!

De-a lungul întregului traseu, Nera trebuie traversată o singură dată, prin apă. Atenţie că sunt săgeţi (teoretic şi pe o parte şi pe cealaltă). Nu traversaţi apa cu bocanci! Luaţi cu voi nişte încălţări de apă (se găsesc la Decathlon cu vreo 30-40 de lei) sau nişte sandale care se prind bine pe picior. Ideea e să nu vă joace piciorul în ele. N-ar fi rău nici să aveţi nişte pantaloni scurţi de schimb şi lenjerie de schimb într-o pungă în rucsac, în cazul în care apa e măricică. Însă nu încercaţi traversarea apei dacă apa este mai sus de turul pantalonilor / buric căci atunci puteţi intra în alte belele. Apa este şi rece şi poate fi şi destul de repede încăt să vă ia la vale, cu tot cu nişte bolovani.

De asemenea, nu porniţi pe traseul Cheile Nerei dacă aveţi frică de înălţime. Există porţiuni ale traseului care implică potecă suspendată (săpată) în stâncă, unde sunt prevăzute cabluri de care vă puteţi ţine.Pentru cineva care nu are rău de înălţime nu prezintă niciun fel de dificultate.

În plus, atenţie mare căci chiar există vipere în zonă. Deci uitaţi-vă pe unde călcaţi, ca să nu călcaţi direct pe ele. Dacă nu le provocaţi, nu vă fac nimic. Pentru “peace of mind” luaţi-vă la voi parazăpezi şi purtaţi-le. Nu recomand să aveţi pantaloni scurţi sau trei sferturi pe traseu. Cel mai sigur e să aveţi lungi.

Cam asta e tot ce ştiu despre acest traseu. Dacă doriţi să îl faceţi, citiţi vă rog şi jurnalele lui Ioan şi Bogdan, ca să vă faceţi o idee mai amplă, şi să vedeţi şi câteva imagini de pe traseu.

Mai jos vă arăt şi harta, cu menţiunea că sunt strecutate pe ea câteva greşeli, cum ar fi şi faptul că traseul nu este figurat bine (pe hartă nu arată că apa se traversează, arată ca şi cum ar fi mereu pe un singur mal. Dar astea sunt detalii…

Harta Cheile Nerei:

Atenţie! 

Nu există drum practicabil cu maşina DIRECT între Sasca Romănă şi Podul Beiului aşa cum s-ar deduce de pe hartă. La Podul Beiului se ajunge cu maşina doar dacă vă întoarceţi din Sasca Română în Sasca Montană, şi mergeţi mai departe până când ajungeţi la o intersecţie cu un drum spre dreapta, unde se găsesc indicatoare spre Păstrăvărie şi Potoc. Drumul este asfaltat şi bun.

De asemenea, poziţia pe harta de mai sus a satului Sasca Montană faţă de Sasca Română este greşită. Ideal ar fi să aveţi un atlas rutier sau măcar o hartă rutieră bună dacă mergeţi în zonă.

2 comentarii:

  1. In cheile Nerei n-am ajuns niciodata, dar am citit si eu multe jurnale si acum si pe al tau si intr-adevar este destul de frumos. Ramane si astea o restanta :p

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *