Budapesta 2012 – ziua 3: Istorie si relaxare

Dacă a doua zi am încheiat-o în Bastionul Pescarilor, unde am stat până seara târziu, a treia zi dimineaţă.. tot în Bastion m-am dus. De ce aş face asta? Pentru că acum doi ani de două ori m-am chinuit să ajung să vizitez biserica Matyas pe dinăuntru şi de ambele dăţi am ajuns după ora 17.

Aşadar acum mi-am organizat vizita bine de tot şi m-am dus de dimineaţă, ca să fiu sigură că nu o mai ratez. Din păcate, se pare că efectiv nu am noroc să văd pe interior Bierica Matyas, cel puţin nu întru totul, pentru că acum, deşi am intrat (ba am şi plătit bilet pentru asta), interiorul era parţial în renovare.

Evident că m-am cam ofticat, dar ce era să fac? Am făcut şi eu poză cu altarul (era singura porţiune neacoperită) şi noroc că nu am plecat imediat, căci în timp ce stăteam pe un scaun (al paznicului probabil) am văzut că biserica are şi un mic muzeu.

Din fericire mi-a plăcut foarte mult, drept pentru care i-am iertat că se renovau.

Mai mult noroc am avut însă cu Bastionul. Deşi am fost aici deja de vreo 4 ori, abia acum am intrat în turnul cel mai mare, şi asta pentru că îl el se află un restaurant şi credeam că nu se poate intra.

Dar acum am văzut şi pe alţii că urcau, aşa că mi-am făcut curaj. Am trecut prin “curtea” oamenilor, m-am făcut că plouă (atâta le trebuia să îmi spună că trebuie să fac consumaţie) şi a meritat din plin. Priveliştile sunt chiar deosebite de aici. După ce mi-am făcut treaba, am plecat frumos tiptil, şi nimeni n-a zis nici pâs :)

Mai departe am plecat spre Parlament, căci data trecută nu apucasem să intru în interior, şi dacă tot e moka turul ghidat pentru cetăţeni europeni, de ce să nu profităm de asta.

Dar înainte de asta m-am mai oprit un pic la Biserica Reformată, nu de alta dar tare mult îmi place…

La Parlament, mai să mă impacientez că nu se mai ţin tururile, pentru că în faţă erau tot felul de maşini adunate, multă agitaţie, şi am crezut că e vreun eveniment. Şi cum tururile nu se ţin în caz de aşa ceva, mai mai să mor de ciudă.

Din fericire, era doar un eveniment exterior, adică nu-ştiu-câţi ani de Ambulanţă Budapesta (sau aşa ceva) şi au organizat o mică expoziţie cu toate maşinile de ambulanţă ever, dintre care cele mai vechi erau chiar interesante.

După câteva poze m-am dus şi eu să văd cum fac rost de bilet. De pe un panou am citit că trebuie mers la Poarta X, aşa că m-am dus. Acolo… nişte oameni foarte puţin amabili.. dar până la urmă (după ce m-a bătut un pic soarele în cap, aşa… de control…) am reuşit să intru la ghişeu. Acolo intri doar ca să îţi dea un bilet şi să îţi spună la ce oră să vii. Nu plăteşti nimic ca român. Însă ce nu ştiam eu e că se recomandă să vii să iei biletul cu o zi înainte, nu de alta dar eu am fost norocoasă că am prins în aceeaşi zi. Am aflat asta de la un cuplu de americani cu care am stat pe bancă, şi cu care am ajuns până la urmă să mă conversez aproape o oră.

Noroc că nu aveam treabă. Am vorbit câte şi mai câte, dar despre asta, mi-au spus că ei şi-au luat biletul cu o zi înainte şi nu au prins decât astăzi, la ora 14, turul ghidat în limba engleză fiind de cel puţin vreo 5 ori pe zi, sau aşa ceva.

Eu din fericire am luat bilet în aceeaşi zi şi am prins la ora 16 parca.

După ce am stat cu ei pe bancă până când a trebuit să se aşeze la coadă, am plecat spre Marea Sinagogă. Din păcate, m-am uitat aiurea pe hartă (E mai multe sinagoge în Budapesta!!!) şi m-am dus să o caut în cu totul alt cartier. Nu e de mirare că nimeni nu ştia unde e Sinagoga, dar la momentul ăla mă gândeam în sinea mea: cum naiba nu ştiu oamenii ăştia unde în zonă e Marea Sinagogă?? Doar e cea mai mare din Europa!! Şi plus de asta, cum naiba de nu o vad eu???? N-am mai păţit aşa ceva în viaţa mea.

M-am plimbat prin cartierul ăla cel puţin 30 de minute pe toate străzile posibile şi imposibile, până când m-am prins care era faza, şi că nu aveam cum să o găsesc dat fiind că nu era acolo.

Aşa că n-am făcut decât să pierd o grămadă de timp aiurea, şi m-am întors dezamăgită la Parlament.

Turul însă a fost foarte interesant, cam scurt ce-i drept, dar na… Măcar de-ar fi aşa uşor să intri la parlament şi la noi…

Este impresionant şi Parlamentul lor, care este al treilea ca mărime, după al nostru şi cel din Londra. Ghidul a fost bunicel şi am aflat câteva chestii foarte interesante, dar nu vi le spun, mai bine le auziţi singuri acolo (plus că nici nu îmi mai amintesc cu exactitate tot ce ne-a spus ghidul :))))

Cupola aceea imensă a Parlamentului este şi mai impresionantă din interior. Acolo se află şi coroana Sfântului Ştefan, cu care au fost încoronaţi diverşi Regi ai Ungariei, şi este păzită cu sfinţenie de două gărzi care se schimbă la nu ştiu cât timp, şi care nu au voie să se mişte nici un mm cât stau acolo. Drept urmare am fost avertizaţi să nu îi provocăm, nu de alta dar le e şi aşa greu săracilor…

Cea mai intersantă mi s-a părut povestea coroanei, şi anume aceea că atunci când ungurii au fost atacaţi (în nu ştiu ce an..), toate obiectele de valoare au fost puse într-un cufăr şi, coroana fiind deasupra, când s-a închis capacul, crucea de pe ea s-a îndoit. Iar după aceea, nimeni nu s-a încumetat să o îndrepte, pentru că le era teamă să nu se rupă, drept urmare a rămas aşa.

După vizita la Parlament am plecat spre Insula Margit, pentru o nouă porţie de relaxare, dat fiind că prima dată mi-a plăcut tare mult acolo.

Am vrut şi de data asta să închiriem o bicicletă, dar.. dat fiind că unul dintre noi era cam accidentat la un picior (nu spun cine, dar nu eu) dar şi pentru că am văzut o variantă simpatică foc, am ales-o pe a doua.

Adică o maşiuţă electrică. Numai bine că tipul care le închiria era român (ca şi unul dintre recepţionerii de la hotel, ca şi o tipă de la care am cumpărat mai târziu kurtoş… plin de români pe acolo…) şi ne-am înţeles foarte repede cu el.

A fost super distractiv să conduc mica maşinuţă, care mai-mai că ziceai că e de jucărie. Mai puţin când era cât pe ce să dau peste un copilaş care a fugit prin faţa mea. Şi dat fiind că aveam 2 pedale în loc de trei, timpul de reacţie a fost cam mare, şi m-au cam trecut transpiraţiile când am văzut că am oprit în faţa lui la doar vreo 5 cm. Din fericire, toată lumea a scăpat teafără şi am plecat mai departe. Ar fi fost şi culmea, n-am avut niciun accident de genul ăsta de câţi ani conduc (şi Doaaaamne ajută să nu am niciodată) şi era cât pe ce să am unul în parc, cu o maşină electrică :)))

Nu prea sunt indicatoare prin parc, şi aveam doar o hartă nu foarte folositoare lipită în maşinuţă, dar noroc că ne-am adus aminte de data trecută cum să ajungem la Grădina Japoneză, şi am admirat din nou frumoasă cascadă şi copacii frumoşi din această parte a parcului.

Cam atât pentru azi, seara am petrecut-o cu nişte treabă la calculator în hotel… Neinteresant. :)

Hotelul la care am stat: Ibis Budapest City

2 comentarii:

  1. Asa cum ne-am obisnuit, Alexandra face treceri in revista si ilustratii de o calitate ireprosabila, din p.d.v. al informatiei nude si neangajate. Referitor la prezenta subpagina, doresc sa vin cu un comentariu suplimentar, mai mult tehnic, decat euristic. Anume, e vorba de “Bastionul Pescarilor”: folclorul urban, alimentat si de managerii din domeniul turismului, sustin ideea ca “bastionul” a fost construit fara nicio functionalitate practica, doar in scopuri estetice si de fala. Realitatea este alta: cam pe la 1880, se constata-se ca versantul estic din drerapta Pietii Sf. Treime da semne de a ceda sub greutatea constructiilor; era in pericol Biserica Matia, Primaria veche a Budei si sediul vechi a Universitatii din Buda. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea s-a ajuns la un compromis: facem un contrafort de 15-20 m latime din granit, pentru a contrabalansa greutatea edificiilor de deasupra, dar constructia industriala, sa fie ornata spre incantarea privirii. Asa s-a nascut constructia, admirata acum de toata lumea. In realitate, partea vizibila din intreaga constructie a costat cam zece la suta din valoarea intregii investitii, la nivelul anului 1910. Deci: intregul edificiu a fost ridicat din ratiuni de inginerie statica.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *