Ungaria: Budapesta – Turnul Erzsebet & Trenulețul Copiilor & more (mai 2012) – 2/4

Ziua a doua am început-o la înălţime. Acum doi ani nu am avut timp să mă duc cu telescaunul pe cel mai înalt punct din Budapesta, aşa că am zis că acum e momentul!

M-am documentat bine de tot, că nu e chiar aşa de simplu cu dealurile ăstora.

Ca să ajung la telescaun am luat autobuzul 291 de la gara Nyugati. Mă rog, trebuia să îl iau de la gară, dar ajunsă în staţie, nu l-am văzut scris pe nicio plăcuţă, şi n-am avut chef să întreb, aşa că am pornit pe jos în direcţia în care ştiam că merge, şi am ajuns să merg o staţie pe jos. Cumva, îmi făceam încălzirea pentru munte :)

La capăt am coborât, adică la Zugliget. Aici, înainte să observ staţia telescaunului, am observat un camping, care nu ştiu cât de mişto e, dar pare că e într-o locaţie foarte verde. Mie cred că mi-ar plăcea să stau aici.

La telescaun am găsit această hartă:

care m-a ajutat foarte mult să îmi dau seama ce şi cum, căci în documentarea mea pe net nu prea mă prinsesem unde şi ce e. Aşadar m-am decis să îmi iau numai bilet dus, şi să cobor cu Trenuleţul copiilor.

Dar când mă dau jos din telescaun, ia panorama de unde nu-i. Asta deşi mă documentasem destul de bine, şi eram ferm convinsă că la staţia superioară a telescaunului voi da cu nasul de turnul minunat. Da de unde? Mă uit stânga… mă uit dreapta.. nimic.

Ridic capul.. şi când colo… ce să vezi:

Eh, ai vrut Munte, ia munte!

Când am văzut cât de cocoţat e turnul, am crezut că va dura o veşnicie până să ajung sus. Şi singura? Să urc eu prin pădurea aia singură?? Eh, ai vrut Munte, ia munte!

Urc eu ce urc (vreo 2 minute) când… aud că vine cineva! Văleeei! Ce mă fac?
Alexandra, calmează-te! E doar un om. Vine, îi fac loc să o ia înainte, mă fac să trag o poză-două, ca să ia avans, şi apoi continui.

Şi nu ştiu cum se face, că peste încă vreo 5 minute, ce se zăreşte printre copaci….

Am şi ajuns la Turn! M-am şi mirat de cât de repede am urcat! Şi nici nu m-am grăbit. Aici e u mic rai. Lumea vine tocmai până la turn sus ca să citească o carte pe bancă. E linişte, unele băncuţe au şi umbră… ce poţi să vrei mai mult?

Eu însă am lăsat relaxarea pentru un pic mai târziu şi m-am năpustit în turn. Spre uimirea mea, turnul are vreo 5 niveluri la care poţi urca, asta având în vedere că nu e chiar aşa de mare. La ultimul nivel… e incredibil. E loc cât doar pentru vreo 4 oameni, dar să vezi senzaţie când eşti singur! Chiar pot să zic că e comparabil cu momentul în care eşti singur pe un vârf montan, după ce ai urcat ore întregi.

De aici de sus se vede Palatul Parlamentului mic mic de tot, şi Dunărea pe lângă el e doar un firicel. Se spune că se pot vedea şi Munţii Matra de aici, însă probabil într-o zi cu vizibilitate ceva mai bună.

Dar să mai şi coborâm de pe acest munte, zic! Revin deci pe aceeaşi potecă în locul de unde am început urcarea, şi mă gândesc… ce ar fi să nu mai cobor cu telescaunul , ci să merg la Trenuleţul copiilor? De data asta ştiam că e prin pădure, dar deja prinsesem curaj :D

Nu ştiam însă exact pe unde trebuie să o iau, dar am văzut un indicator spre dreapta şi am recunoscut hieroglifele Gzermekvasut Janos hegy pe care le-am identificat pe harta de mai jos (pe care o găsiţi la staţia inferioară a telescaunului) şi am urmărit marcajul.

Bineînţeles că vitejia mea a dispărut rapid când m-am trezit iar singură pe potecă prin pădure dar, mărind pasul de frică, am dat de doi omuleţi care plecaseră înaintea mea.

Peopleeeeeşi! Să-i urmăriiiim!

Şi vă daţi seama că nici că i-am mai scăpat din vedere până la staţia de tren. Stăteam ca scaiul, săracii nu puteau să facă o poză că hop, se trezeau cu mine suflându-le în ceafă! :)) Şi mergeau cam încet, evident că i-aş fi depăşit, dar no-no! Am mers şi eu ca melcul, numai să nu merg singură :P

Şi uite aşa, în vreo 15 de minute am ajuns la staţia de tren a Trenuleţului copiilor. Aici am stat. Şi am stat…. de mi s-au lungit urechile. M-am uitat eu de vreo 2 ori pe orar, dar tot degeaba. Abia la final, după ce a venit un tren din sens opus, am reuşit să descifrez codul secret al orarului. Ce mi se pare mişto e că au şi ei un fel de mocăniţă pe linia asta, dar din păcate nu circula acum.

Trenul cu care am mers arăta aşa:

Şi abia după ce m-am urcat mi-am adus aminte ce citisem despre Trenuleţul copiilor, şi anume că în tren eşti întâmpinat de controlori-copii. Atâta de simpatici mi s-au părut… şi să-i vezi cum salutau milităreşte personalul (tot copii desigur) din gările tranzitate. N-avea cum să nu ţi se pară că eşti cu adevărat în lumea copiilor.

Odată ce am ajuns însă la capăt, am părăsit trenuleţul magic şi Muntele şi am păşit din nou în lumea reală, de unde am luat tramvaiul înapoi spre centrul Budapestei.

Mai jos câteva fotografii:

Din telescaun

Traseul de la staţia de sus a telescaunului până la turn

Turnul Erzsebet

Turnul Erzsebet

De la primul nivel al Turnului Erzsebet

Vedere din Turnul Erzsebet

Vedere din Turnul Erzsebet

Vedere din Turnul Erzsebet

Turnul Erzsebet

 

Să mai schimbăm şi noi o vorbă, soro!

Pe aici spre Trenuleţul copiilor

Uh, ce bine că nu sunt singură prin pădure!

Controlorii chiar sunt copii!

Pas cu pas, cam aşa de ajunge pe dealul Janos, urcând cu telescaunul şi coborând cu trenul.

1. Iei autobuzul 291 de la Gara Nyugati (capăt) până la Zugliget (capăt).

2. La Zugliget mai mergi câţiva paşi înainte şi pe dreapta vei găsi staţia telescaunului (Libego). Un drum doar dus costă 800 HUF (~12 lei)

3. Cobori din telescaun şi vizitezi Turnul Elisabeta (Erzsébet kilátó) după cum ţi-am povestit mai sus, urmărind marcajul prin pădure.

4. Cobori înapoi şi, ca să ajungi la Trenuleţul copiilor, urmăreşti direcţia indicată de săgeata pe care scrie “Gzermekvasut Janos hegy”, pe care ţi-am arătat-o de asemenea mai sus.

5. Urmăreşti marcajul prin pădure vreo 10 minute. Traseul este evident, poteca foarte lată, dar atenţie că la un moment dat sunt nişte scări de lemn în dreapta, pe care trebuie să cobori. Să nu le ratezi! În 2 minute eşti în staţia de tren Janos hegy.

6. Trebuie să iei trenul spre Szechenyi-hegy. Te uiţi pe panou ca să ştii din ce direcţie trebuie să vina trenul tău. Atenţie să nu iei trenul în direcţia greşită! Biletul se cumpără de la copiii-controlori din tren, şi costa 600 HUF (~9 lei).

7. De la Szechenyi-hegy (capătul Trenuleţului copiilor) mergi un pic drept înainte (fiind cu spatele la liniile de tren) şi ai să vezi pe dreapta capătul liniei de tramvai 60.

8. Iei tramvaiul 60 până la capăt (Varosmajor), de unde mai iei tramvaiul 59 sau 61 până la Szell Kalman ter (sau pe vechi, Moszkva ter). Aici este intersecţie de multe autobuze, tramvaie, troleibuze, şi staţie de metrou aflată la o staţie de Dunăre (Batthyany ter).

Eu însă, după ce am ajuns la capătul tramvaiului 60, am dat peste o problemă tehnică: nu mergeau celelalte tramvaie. Aşa că am întrebat şi eu o domnişoară ce se petrece, dar nu ştia engleză prea bine. Nu prea a contat oricum, am înţeles esenţialul: nu aveam altă variantă decât să iau un autobuz.

Din fericire mă ducea la Szell Kalman ter, de unde deja puteam ajunge uşor. Din păcate, toate autobuzele care veneau erau full. Ca la noi la prima oră, în anumite zone. A trebuit să aştept vreo 3 autobuze ca să pot să mă urc şi eu şi să am loc pe scări :))

De la Szell Kalman ter am luat-o pe jos spre un parc pe care l-am identificat pe hartă: Millenaris Park. Mi-am dat seama că ăştia au prea multe parcuri mişto, şi trebuie explorate.

Dar pentru a ajunge la parc, am intrat pe o străduţă pietonală pe care am găsit-o tare simpatică. Mi-aducea un pic aminte de Paris.

Parcul Millenaris a fost chiar mai mişto decât mi-am închipuit. Cred că e nou, pentru că e amenajat foarte futurist.

Parcul Millenaris

Parcul Millenaris

La o plimbare romantică

De când îmi doream să prind fundul în sus într-o poză :))

În parc există şi o mică “băltiţă”, unde nu m-a mirat să găsesc raţe, dar peşti??? Erau nişte peşti portocalii babani în apă! Am făcut poze, dar nu prea mi-au ieşit…

Parcul Millenaris

 

De aici am pornit spre hotel, unde m-am întâlnit cu Cristi şi l-am dus şi pe el să vadă 2 clădiri foarte mişto din zona hotelului, pe care eu le văzusem şi anul trecut:

New York Cafe

Biserica Erzsebet

(da, aici totul de cheamă Erzsebet, adică Elisabeta)

După cum vedeţi, se lăsa seara, aşa că am fugit în Bastionul Pescarilor, nu de alta dar data trecută nu am apucat să văd Budapesta pe seara decât din cetate.

Bastionul Pescarilor

Biserica Matyas

Auzisem cât de fain e seara în Bastionul Pescarilor, dar sincer mi s-a părut de o mie de ori mai mult decât atât. Şi se vede după câţi fotografi vin aici cu trepied ca să facă poze cât mai frumoase.

Accesul în Bastionul pescarilor seara nu mai este cu intrare, aşa cum e în cursul zilei, aşa că e plin de turişti care mişună prin el, dar nu numai. Chiar şi localnicii vin aici seara, mai ales îndrăgostiţii :)

Am stat la coadă ca să pot face poza asta

Am stat aici din prima secundă de când a început să se însereze, şi până când s-a întunecat de-a binelea şi am cam îngheţat. Dar chitaristul care a cântat tot timpul ăsta parcă a făcut răcoarea ceva mai suportabilă.

Ultima oprire de pe ziua de azi a fost la Palatul regal din Castelul Buda, pe care de asemenea am vrut să îl văd noaptea.

Palatul Regal

Dar după o zi aşa plină, a trebui să încheiem plimbările şi să mai mergem şi noi la culcare :)

Va urma.

Vizualizaţi Budapetsa 2012, ziua 2 pe o hartă mai mare

0

4 comments

  1. Frumos, nici nu stiam ca au telescaun la Budapesta si un loc de unde sa vezi orasul de sus!

    Vederea asupra Parlamentului noaptea e superba! eu m-am dus cu vaporasul pe Dunare la apus si a fost senzational, noaptea din pacate nu am mai ajuns

  2. Splendide imagini, felicitari. Merita, oricand, sa faci o deplasare la cel mai inalt punct al capitalei maghiare, aprox 590 m fata de nivelul marii.

    Bell-vedere-ul “Elisabeta” iti da posibilitatea de a “cartografia” intregul oras si imprejurimile lui. De pe platforma superioara a turnului a fost realizata cea mai mare poza digitala din lume: http://70gigapixel.cloudapp.net/

    Inca odata: Felicitari!

Leave a Reply

Your email address will not be published.