Primavara la mare – episodul 5: Marea turcoaz

Cum vă ziceam acum câteva zile, cât am stat la Constanţa am prins puţine zile frumoase, dar doua dintre ele au fost chiar superbe, şi mi-au adus aminte cât de mult îmi place şi marea… păcat că nu puteam face şi o baie :P

Dacă în prima zi frumoasă, vizibilitatea era extrem de bună şi marea era de un albastru incredibil, o altă zi frumoasă mi-a arătat o mare de o culoare şi mai deosebită, un turcoaz superb, care nu prea ştiu să vă spun prin ce fenomen a fost posibil, dar arăta de milioane.

Încă un episod şi gata ;)

(Nu uitaţi să vizualizaţi pozele dând click pe prima sau ultima dintre ele, şi apoi cu scroll, pentru a le vedea la o calitate mai bună şi la o dimensiune mult mai mare. Vă mulţumesc!)

7 comentarii:

  1. am gasit explicatia:
    “Transparenta apei de mare depinde in primul rand de limpezimea ei, adica de cantitatea materiilor pe care le are in suspensie; aceste materii provin atat din sedimentele fine aduse de apele curgatoare sau rascolite din fund de valuri, cat si din descompunerea substantelor organice. Insasi prezenta organismelor microscopice vii influenteaza coloritul apei de mare.

    Transparenta apei de mare creste in general cu salinitatea si cu temperatura apei; se stie ca materiile in suspensie se depun mai repede in apa calda decat in cea rece, de unde rezulta ca apele polare sunt mai putin transparente decat cele ecuatoriale.

    Un strat subtire de apa de mare curata este limpede si fara culoare, intocmai ca apa dulce. Intr-un strat mai gros insa, apa marii poate capata nuante diferite.

    In general culoarea marii este foarte schimbatoare. Ea depinde de culoarea cerului – albastru, cenusiu sau inchis – de inaltimea soarelui deasupra orizontului, de directia valurilor sau de incretiturile suprafetei apei, de contrastrul obiectelor dimprejur, de materiile minerale, de plancton, de curentii marini din regiunea considerata si de fundul marii.

    De obicei culoarea marii este albastrak aceasta fiind o consecinta a proprietatilor optice ale apei de mare. Trecand prin apa de mare, lumina este descompusa in cele sapte culori spectrale, intocmai ca la trecerea printr-o prisma. Razele albastre si violete nu sunt absorbite de apa. Ele sunt reflectate si difuzate in toate directiile de particulele in suspensie, dand astfel coloritul albastru.
    Apele Marii Negre, in regiunea gurilor fluviilor din partea de Nv, pana foarte departe de coasta prezinta culori variate, trecand de la galbui la cenusiu, apoi la verde-masliniu si, in fine, la albastru de diferite nuante.”

  2. mai pe scurt: :))

    In general culoarea marii este foarte schimbatoare. Ea depinde de culoarea cerului – albastru, cenusiu sau inchis – de inaltimea soarelui deasupra orizontului, de directia valurilor sau de incretiturile suprafetei apei, de contrastrul obiectelor dimprejur, de materiile minerale, de plancton, de curentii marini din regiunea considerata si de fundul marii.

    De obicei culoarea marii este albastrak aceasta fiind o consecinta a proprietatilor optice ale apei de mare. Trecand prin apa de mare, lumina este descompusa in cele sapte culori spectrale, intocmai ca la trecerea printr-o prisma. Razele albastre si violete nu sunt absorbite de apa. Ele sunt reflectate si difuzate in toate directiile de particulele in suspensie, dand astfel coloritul albastru.

  3. Copy-paste la munca altuia, curat plagiatura conitza Alisandra. Nu-i muncit de mine, cand o sa fiu ministru o sa-mi iasa pe nas. Nici macar nu stiu daca-i adevarat. Mai bine nu stricam frumusete de culori cu explicatii stiintifice :(

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *