România: Constanța (apr 2012)

Acum, după ce toată lumea care a fost la mare de 1 mai s-a întors pe la calculatoare, încep şi eu o mini serie de jurnale foto de la malul mării, dat fiind că în luna aprilie m-am aflat cu treabă câteva săptămâni bune la Constanţa.

Eu cu marea suntem vechi prietene, chiar dacă nu prea s-ar zice având în vedere cu cât munte vă bombardez pe aici pe blog şi la cât de des am ales să o aman în favoarea muntelui, dar acuma a fost aşa… ca un făcut… să-mi iau toate restanţele pe care le aveam faţă de ea. Chiar dacă primăvara, şi nu vara. Aşa a fost să fie. Dar totuşi mi-a plăcut foarte tare să văd marea şi în alt anotimp decât clasica vară.

M-am gândit că cel mai potrivit pentru început ar fi să vă arăt câteva poze cu răsăriturile pe care le-am prins în fiecare dimineaţă, căci am avut noroc ca prima săptămână petrecută acolo să fie chiar prima de după schimbarea la ora de vară, deci la ora 7 când mă trezeam eu, soarele era încă jos.

Nu de alta, dar altfel nu eram eu în stare să mă trezesc special ca să văd răsăritul nici să mă baţi. Mmmm… discutabil în condiţii de violenţă :))

Cel mai amuzant a fost săptămâna trecută, când m-am trezit ca un făcut la ora 6 şi un pic, am văzut cu ochii cârpiţi o dungă portocalie pe perete, şi mi-am adunat cu greu putere să ridic un pic capul şi să îl întorc spre mare, am văzut că afară se petrecea un răsărit absolut superb, dar doar preţ de câteva secunde, pentru că puterile m-au părăsit imediat şi capul mi-a picat la loc pe pernă, după care am readormit instantaneu. Dar nici măcar nu puteam să mă oftic că nu m-am dat jos să fac poze, pentru că mă ofticasem deja cu o zi înainte, când constatasem că în aparat nu am nicun card. Dar acasă pe birou lăsasem DOUĂ! Me smaaart! :))

Vă las cu pozele mele umile cu răsăriturile pe care am avut norocul să le văd primul lucru după ce deschideam ochii dimineaţa. Atât cât m-am priceput eu să fac…

Am ajuns să fac atâtea poze cu răsărituri pentru că … ce chestie! În fiecare dimineaţă cerul, norii, culorile.. erau altfel! :) Şi mă fascina totul, efectiv! Aşadar în fiecare dimineaţă la ora 7 mă vedeai ca un japonez mic la balcon, în pijamale, făcând poze până-i îngheţa fundu, adica aproximativ 1 minut şi 13 secunde :P

PART 2

Cât am stat la Constanţa nu prea am avut mult timp la dispoziţie să explorez oraşul şi plajele, însă am găsit până la urmă două seri în care, după muncă, am fugit “to the beach”. Am prins ultimele două ore de lumină, însă a fost suficient cât să găsesc tot felul de chestii interesante de pozat pe Plaja Modern, dat fiind că am stat la Hotel Ibis.
Am fost efectiv mesmerized când am găsit această arătare pe plajă.
Am făcut ochii şi mai mari când am mai găsit încă o arătare similară. Ah, deja fac colecţie!

Nu, nu, asta e colecţie!!! :D :D Eu ştiu ce sunt, voi ştiţi? :)
Cât de dor îmi era de nisip plin de scoci…
O barcă părăsită (?) pe plaja Modern…
După atenta explorare a zonei, am decis să fac o plimbare până pe digul aferent portului de ambarcaţiuni de agrement, unde era venită o maşină imensă a armatei sau jandarmeriei (nu prea mă pricep). Când m-am apropiat, am observat că în apă se făceau probabil exerciţii de scufundări, căci erau vreo 3 oameni bălăcindu-se cu un tub galben în spate, care erau atent urmăriţi de ceilalţi. Totul a devenit repede foarte neinteresant însă, când am dat cu ochii de o movilă de căţeluţi.
Îmi pare rău că nu i-am prins când chiar erau claie peste grămadă unul în capul altuia. Ah, şi dacă vi se par mulţi, să ştiţi că mai erau 3 care n-au intrat în poză. Şi toţi erau ai aceleiaşi mame, care stătea amărâtă la ceva distanţă de ei. Nu vreau să-mi imaginez cum e săraca la ora mesei…

 

PART 3

În urma rugăminţii mele la voi de a-mi recomanda unde să mă duc şi ce să fac în Constanţa de la sfârşitul lui martie, nu mică îmi fusese uimirea şi bucuria când mai toţi cei care mi-aţi lăsat un comentariu mi-aţi recomandat să merg să vizitez Cazinoul Constanţa pe dinăuntru, căci e deschis pentru public. Oricum m-aş fi dus la Cazinou, dar să mai intru şi în el..? Ăsta da noroc pe capul meu. Zic asta pentru că nu ştiu cât va mai fi deschis pentru public, căci i s-a pus gând de renovare.

Aşadar, cum am ajuns în Constanţa, am pândit o zi frumoasă (şi am cam pândit ceva, că tare urâte au mai fost primele zile), şi într-o după-amiază cu soare, după ce mi-am terminat treaba la birou, am fugit dungă spre Caziou.

Interiorul l-am găsit exact aşa cum a fost el lăsat acum nu-ştiu-câţi ani, în paragină, la ultima dată când era în funcţiune. Nu ştiu exact când a fost asta, dar cert e că a fost construit în anii 1904-1911, şi de-a lungul timpului a mai fost restaurat de cel puţin 2 ori. Ceea ce se vede acum e probabil de la restaurarea din 1986. Însă totul încă denotă puternic luxul şi grandoarea arhitecturală de la începutul secolului 20.

Pe mine, vă spun sincer, m-a uimit complet tot ce am văzut acolo, lăsând la o parte gradul de degradare, spărturile prin tavane, molozul de pe ici pe acolo, geamurile sparte şi chiar porumbeii aciuiaţi în tavanul sălii de teatru. Dacă poţi privi dincolo de chestiile astea, vei descoperi ceva extraordinar, care sper din tot sufletul că va fi păstrat în măsura în care va fi posibil, în procesul de renovare. Pentru că altfel, ar fi mare păcat să se piardă o asemenea bijuterie.

Vă las în continuare cu o serie din fotografiile pe care le-am făcut în interior, şi câteva în exteriorul Cazinoului.

A doua jumătate de poze din Cazinoul Constanţa o găsiţi aici, pe Viajoa.ro.

Vizitarea Cazinoului Constanţa pentru public se face după programul 10-16, zilnic, şi este gratuită.

PART 4

Începutul de primăvară la mare a fost tare stângaci, drept urmare o zi cu adevărat frumoasă, cu vizibilitate bună, a fost tare scumpă la vedere…

Dar.. “good things come to those who wait”, şi cum eu îmi permiteam luxul de a aştepta, iată că a venit la un moment dat şi ziua aia frumoasă în care, seara după muncă, pe la ora 18, am pornit singurică la o plimbare pe plajă. Nu de alta dar de la balcon totul arăta atât de splendid:

Că pe plajă bătea un vânt turbat de mi se scula tot părul din cap şi mi s-a făcut şi rău mai târziu… asta e cu totul şi cu totul altă poveste. Oricum nu se vede în poze vântul :P

 Eu şi umbra mea…

Ceea ce m-a frapat din prima a fost că aici, pe plaja Modern, până la 1 mai, când se închide bariera, se poate ajunge pe plajă cu maşina. Şi oamenii chiar profită de chestia asta. Unii vin aici doar pentru a se relaxa, pentru a petrece câteva momente liniştite cu prietenii, prietena/prietenul, soţul/soţia, etc, ceea ce e foarte frumos, iar unii vin aici chiar special pentru a face drifturi pe nisip… ceea ce nu e foarte inteligent, dar asta e doar părerea mea…

Pentru restul perioadei în care am stat la Constanţa, care până la urmă n-a fost chiar mică, n-am mai prins o aşa zi frumoasă. Însă am mai prins una la fel de deosebită, cu o mare de o culoare cu adevărat fascinantă.

PART 5

Cum vă ziceam acum câteva zile, cât am stat la Constanţa am prins puţine zile frumoase, dar doua dintre ele au fost chiar superbe, şi mi-au adus aminte cât de mult îmi place şi marea… păcat că nu puteam face şi o baie :P

Dacă în prima zi frumoasă, vizibilitatea era extrem de bună şi marea era de un albastru incredibil, o altă zi frumoasă mi-a arătat o mare de o culoare şi mai deosebită, un turcoaz superb, care nu prea ştiu să vă spun prin ce fenomen a fost posibil, dar arăta de milioane.

PART 6

În ultimul episod despre mare vreau să vă vorbesc un pic despre… munte! :))) Cum aşa? Păi…

Din prima dimineaţă în care m-am uitat pe geam de la camera hotelului, am dat cu ochii de asta:

O ridicătură de pământ foarte neobişnuită pentru mine, de care nu mai văzusem niciodată la mare, şi pe care am poreclit-o numaidecât “Muntele de la mare” :D

M-am uitat de multe ori la el de la balcon, până când într-o seară, când am ieşit la plimbare pe plajă, am ajuns pe lângă el. Şi zic “hai să urcăm pe el!” :P Ca un copil mic, bineîneles, vede o moviliţă şi până nu se suie în vârful ei nu se simte bine :))

Zis şi făcut, dăm să urcăm (eu şi o colegă de birou pe care am corupt-o) pe panta foarte abruptă (fără mişto!) până “în vârf”, care de fapt era un platou, de unde se vedea… aşa:

Bornă de vârf?? :))

Puţin posibil ca fotografiile să vă facă să înţelegeţi cât de mişto era acolo sus. M-am simţit ca pe munte, zău! Eram pe plajă, şi totuşi stăteam în fund pe iarbă verde. Şi vedeam marea. De sus. Cât de tare e asta? :) Minunat! Şi cum să nu mă simt ca la munte când eram la nici mai mult nici mai puţin de vreo 7 metri altitudine :)))) O grămadă!!! :) Eh, dar ăia 7 metri s-au simţit să ştiţi, mai ales la coborâre, când a trebuit mare atenţie la fiecare pas. Noroc că au fost doar vreo 10 :P

A, şi că aveam pantofi de drumeţie :P

Păi ce credeaţi, că la mare era de săndăluţe sau papuci în aprilie? :P

Ultimele momente de lumină
Muntele de la mare.. mai close up aşa… cât îmi permitea aparatul :P
0

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.