Toamna pe ulita – ziua 1: Satul Pestera

Din păcate abia acum ajung să vă povestesc despre toamna trecută, dar mai bine mai târziu decât niciodată, nu? Plus că am calculat eu că până luna viitoare ar trebui să ajung la zi cu postările :)

După ce ne-am întors în septembrie din Dolomiţiam încheiat oficial vara 2011 şi ne-am cam potolit cu ieşirile, limitându-ne la una pe lună, nu de alta dar ajunsesem să nu mai ştim ce înseamnă să fii acasă în weekend şi să rezolvi una alta, să te mai vezi cu un prieten, ceva..

Aşteptam însă cu interes luna octombrie, pentru a profita de nebunia de culori de toamnă cu care vine la pachet această lună. Ne pusesem în plan să mergem în satele de la poalele Pietrei Craiului, într-un cadru ceva mai rustic.

De regulă weekendul de la mijlocul lui octombrie este cel mai ideal pentru aşa ceva, însă, surpriză, cu un weekend înainte (când deja mă pusesem cu ochii pe vreme ca pe butelie) a nins grav la munte. Aşadar nu am plecat nicăieri în weekendul 15-16 octombrie, când vremea se anunţa oricum groaznică. Zic, hai că nu-i nimic, poate se încălzeşte vremea şi până weekendul următor se topeşte zăpada. Da de unde, a fost destul de rece şi a venit şi weekendul 22-23 şi vremea a fost la fel de rea.

Într-un final, ultimul weekend din octombrie a venit cu vreme bună şi atât ne-a trebuit! Iniţial vroiam doar să facem o plimbare de o zi, dar joi seară m-am sucit complet şi am decis să stăm o noapte. Din păcate la Casa Folea era plin, dar am găsit o cameră cu 50 de lei pe noapte la o pensiune din Peştera, şi ne-am hotărât să avem un weekend complet deconectat, liniştit şi refreshing.

Privelişte spre Piatra Craiului de la începutul satului Peştera

Pentru a junge în Peştera se face stânga după Bran, pe un drum ce urcă în serpentine. Când am fost noi era nivelat şi pregătit pentru asfaltare, deci bun de circulat pe el. Ceea ce e foarte bine având în vedere că înainte de asta era vai e el şi plin de gropi. Nu ştiu încă dacă au apucat să îl asfalteze până a venit zăpada, dar cel mai sigur nu… căci nu prea cred că s-ar fi mişcat ei aşa de repede…

După ce urci câteva serpentine, începi să vezi deja cam ce privelişte te aşteaptă, dar din păcate e cam greu cu opritul pentru că nu sunt refugii pe marginea drumului, care este şi aşa cam îngust…

Din DN73, drumul naţional care trece prin Bran, sunt cam 7 km până la biserica din Peştera. Cam pe acolo am avut noi cazarea, dar nu ne-am oprit atunci, ci am mai mers încă vreo 2 km până la intersecţia cu drumul spre Măgura. Satul Peştera se află la o frumoasă altitudine de ~1000 m, şi este poziţionat genial la poalele Pietrei Craiului, care se văd frumos dimineaţă, dar asta nu e tot. De aici se vede superb şi faţa vestică a Munţilor Bucegi, chiar dacă mai în depărtare, dar pe după-amiază e superbă priveliştea spre ea.

Cam aşa arată drumul în octombrie 2011, pregătit pentru asfaltare

Şi cam aşa arată drumul din Peştera spre Măgura, pe care nu îl recomand deloc pentru maşini, pentru că se înrăutăţeşte foarte tare mai încolo (am fost a doua zi pe jos)

Aici este şi un hotel (Nobillis parcă) şi am decis să lăsăm maşina aici şi să continuăm pe jos. Până la Casa Folea mai este cam 1 km. Se poate merge şi cu maşina acolo, dar doar dacă sunteţi cazaţi, căci altfel nu prea aveţi unde să o lăsaţi.

Drumul spre Casa Folea

Casa Folea

Aici este şi finalul drumului şi mai departe începe poteca. Am decis să mergem pe traseu până la Şaua Joaca, să privim Piatra Craiului de mai de-aproape, aşadar am pornit pe curce roşie, pe traseul care ajunge la Refugiul Grind, şi până la urmă pe creastă, pe Vf. La Om.

Imediat ce am pornit pe potecă am şi păşit în lumea aurie şi arămie a toamnei.

Traseul este foarte uşor, mai mult o plimbare. Foarte puţin este în urcare, deşi Casa Folea este la 1100 m şi Şaua Joaca este la 1436 m. După aprox. 45 de minute de la Casa Folea ieşim din pădure într-un fel de poiană maaaare şi frumoasă. Mai mergem însă tot înainte şi după încă vreo 20 de minute ajungem în Şaua Joaca, de unde avem o privelişte deosebită spre Vf. La Om. Nu că s-ar vedea vărful, dar ştim noi că-i acolo, că doar am fost pe sus pe creastă cu doar 2 luni în urmă :)

Aici ne-am întins pe iarbă şi ne-am bucurat de linişte mai mult de jumătate de oră, până când a mai venit un grup.

Pe drumul de întoarcere lumina deja îşi schimbase direcţia şi acum aveam de fotografiat alte frumuseţi.

Deşi nu am prins chiar punctul culminant al intensităţii culorilor de toamnă, am avut totuşi parte de acea tură-plimbare de toamnă la care visasem.

Toamna jos în sat, Iarna sus pe creste…

Când am ajuns înapoi la Casa Folea eram deja destul de înfometaţi, fiind ora de masă, aşa că am apelat la ospitalitatea gazdelor şi am luat prânzul aici. În curte erau tot felul de animaluţe frumoase. Doi câteluşi, nişte gaini… o pisică… Pisica era însă aşa ascunsă încât, sub influenţa joculeţelor “Spot the cat” pe care le văzusem de curând pe internet, am zis să facem şi noi o poză şi să vedem dacă vedeţi pisica din imagine :P

So… spot the cat!?

După ce ne-am pus burţile la cale am pornit agale pe drum înapoi spre maşină, dar nu înainte de a face un popas, imediat pe stânga după cabană, unde am găsit un loc bun de tolănit pe iarbă :)

Apoi am luat maşina şi am mers să găsim cazarea. Cum ziceam, e foarte aproape de Biserica din Peştera. Iniţial noi sunasem pentru Pensiunea Padina, dar era complet ocupată. Cu toate astea, gazda ne-a spus că mai are o pensiune, chiar lângă aceasta, care e liberă. Ceea ce a fost chiar mai bine, căci aceasta la care am stat era fix la stradă, pe când Pensiunea Padina era undeva mai jos de aceasta, şi trebuia coborât o grămadă pe jos. Mă rog acuma nu era o problemă aşa mare, dar de exemplu dacă vii cu copii, bagaje sau mai ştiu eu ce, nu e chiar amuzant…

Faza cea mai tare însă a fost că, după ce ne-am instalat, ne-a spus că suntem primii clienţi, căci abia au terminat această pensiune. Hai, că asta chiar nu cred că am mai experimentat până acum :) De stat moca n-am stat, dar a doua zi am primit ceva bun, bun de tot!

Singura parte mai nasoală a fost că nu erau calorifere şi aveau doar o mică suflantă, pe care nu o puteai ţine pornită tot timpul, pentru că se făcea prea cald, dar după ceva timp după ce o opreai, se făcea frig… Eh, dar pentru o noapte n-am murit…

În fine, imediat după ce am dus sus rucsacii, am plecat în plimbare, nu de alta dar dacă mă aşezam pe pat, adormeam instant :P Aşa că am ieşit să cercetăm puţin zona…

Hmmm, o uliţă! Hai pe ea!

Biserica din Peştera

În spatele pensiunii la care am stat am văzut cel mai înflăcărat pom ever! A, plus un caluţ frumos! :)

Privelişte spre Bucegi de lângă pensiune

După ce am mai explorat un pic împrejurimile, am mers până la urmă în cameră să ne odihnim puţin. Cică să stăm un pic pe pat şi să jucăm nişte angry birds. Yeah right, 5 minute mai târziu…   Zzzzzzzzzz…….. (aka am adormit buştean :)))))

Bineînţeles că ne-am trezit când afară deja se întunecase, aşa că m-am îmbrăcat bine şi am ieşit la nişte aer curat, însă nu m-am aşteptat să am o surpriză aşa frumoasă: cerul era complet senin şi plin ochi de stele. Mi-am dat seama că de mult n-am mai ieşit seara să văd stelele, şi chiar m-am bucurat la maxim de ocazia asta. Era întuneric beznă în rest, abia vedeam pe unde călcam, doar câteva lumini la nişte case mai în depărtare se vedeau. Am încercat chiar să fac şi nişte poze, dar cum nu aveam trepied, nu prea am avut succes. Am rămas totuşi cu amintirea…

Poti citi continuarea aici.

21 comentarii:

  1. Super!

    Si mie imi place tare mult zona, in orice anotimp. Casele alea rasfirate pe dealuri sunt fascinate!

    Tot imi doresc sa vin aici iarna (am vrut de revelionul trecut) cand e totul alb…dar mi-e cam teama cu drumul…nu stiu cum/daca se dezapezeste bine :D! Desi la cate pensiuni sunt…zic eu ca l-or curata…

  2. Sa stii ca asta ma intrebam si eu zilele trecute. Nu imi da seama cum a fost iarna asta sau cum e acum drumul ala, nefiind asfaltat. E destul de complicat sa cureti de zapada un drum neasfaltat…

  3. Niciodata nu-i prea tarziu sa ne aduci asemenea imagini, care stim toti cat valoreza, mai ales pt noi, cei care nu avem timp pt asa ceva, dar stim ce inseamna NATURA.
    Am observat ca nici drumurile nu sunt chiar dezastru.

    P.S. Este obositor codul, cred ca merita renuntat la el.

  4. Sunt câţiva ani de când vreau să prind apogeul de culori. L-am identificat ca fiind al treilea weekend de octombrie, unul mai devreme nu-s culorile încă atât de intense, iar unul mai târziu deja copacii-s goi. În al treilea weekend e doar perfect, singura problemă e identificarea unei zone montane însorite.

  5. Apogeul culorilor depinde foarte mult si de altitudine. De aceea in unele cazuri e mai potrivit al doilea weekend, in altele al treilea… etc..

    Plus ca depinde si daca da o ninsoare de octombrie, asa cum a fost anul trecut. Asta cam da peste cap anumite planuri :)

  6. Am fost si noi astazi pe straseul descris de tine, superb intradevar, chiar daca toamna a cam trecut de acum … oricum una dintre zonele mele preferate din Romania

  7. Drumul din Moeciu pana in Pestera?
    Am scris si in articol, a fost bun, pregatit pentru asfaltare. Pana acum inca nu l-au asfaltat dar e inca bun. E un drum in serpentine, in panta pe alocuri destul de mare, dar n-ai nicio problema.

    Doar cand o sa ninga, cred ca e ideal sa ai niste lanturi daca urci pe acolo.

  8. Pingback: 10 idei de trasee pe munte pentru parinti cu copii - miniCalatorii in trei

  9. Salutare, in satul Pestera se gaseste vreun magazin alimentar? Cand am mers in Paltinis ne-a fost de mare ajutor ca ne-ai impartasit fapul ca nu exista magazin :)

    • Hey! :)
      Mai…. eu asa vag parca-mi amintesc ca este unu.
      Dar nu prea m-as baza foarte tare pe el. Nu de alta dar fiind destul de izolat satul, nu e exclus sa il gasiti inchis…

  10. Buna, Alexandra! Am descoperit blogul tau si a devenit numarul 1 in lista mea. Bravo pentru tot, pentru poze, pentru felul in care gandesti, pentru scris.
    Citind blogul tau mi-a reamintit ce frumos e sa mergi pe munte si acest traseu din Piatra Craiului a fost primul pe care ti l-am “copiat” :) A fost f frumos!
    In week-end sper sa mai “copiez” unul.
    O seara frumoasa!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *