Dolomiti, love at first sight – ziua 3 (II): traditii dolomitiene

Munţii Dolomiţi, ziua 3: 11 septembrie 2011 (partea 2)
Pentru partea 1, mergeţi aici.

Cu maşina: Passo Sella – Pozza di Fassa – Malga Frommer Alm: 40 km
Traseu in Masivul Rosengarten (Catinaccio)
Cu maşina: Malga Frommer Alm – Pozza di Fassa: 15 km
Cazare la Hotelul Monzoni din Pozza di Fassa

Ok… sooo… unde ramasesem… ah, da! Suntem coborati din telescaun, morti de foame, dupa o zi intreaga de trekking si via ferrata prin Dolomiti, mai exact in Masivul Rosengarten (Catinaccio).


Am ajuns la restaurantul Frommer Alm de jos, am studiat putin meniul si aici, dar… din nou, dintr-un motiv total necunoscut, am plecat si de aici si ne-am urcat in masina, cu gandul sa mergem direct la urmatoarea cazare, si sa mancam acolo.

Nu conduc eu mult si observ ca sunt extrem de multe masini parcate pe strada, ocupand aproape jumatate de banda, asta in conditiile in care oricum drumurile prin Dolomiti sunt foarte inguste. Ziceai ca e balci nu alta! Arata un pic ca Transfagarasanul in weekend si cum nu mai vazusem asa ceva acolo, ne-am dat seama imediat ca trebuie sa fie o ocazie speciala, fiind si duminica. Si cum trecem noi prin dreptului unei ferestre in sirul de brazi de pe marginea drumului, Cristi exclama: Ah, daaaa, uite! E un fel de festival sau ceva! Lumea bea, canta si danseaza! Haha, ia uite, chiar E balci! :))

Eu insa i-am dat inainte, ne-apucand sa vad ce a vazut el pe geam, pentru ca fereastra nu fusese foarte mare. Atunci mi-am adus insa aminte ca dimineata vazusem niste oameni imbracati ciudat, cu niste pantaloni amuzanti, acum realizand ca era un port traditional probabil. Moment in care pun frana brusc si zic: Bai, eu intorc! Si vaaaaaj, am facut roata pe sosea cu Panduta noastra vanjoasa, am gasit repede un loc de parcare pe marginea drumului (ceea ce e chiar extraordinar avand in vedere ce multe erau deja oprite) si ne-am indreptat spre ce avea sa fie cea mai autentica si distractiva experienta pe care puteam sa o traim in Dolomiti.
Dupa ce trecem de cativa copaci de care nu puteam sa zaresc nimic, iiiin sfarsit vad si eu ce a vazut Cristi pe geam:
Ooooh boy, oh boy!!! Yupppyyyy! Mergem la baaaalci!

Initial habar nu aveam ce se petrecea acolo. Nu intelegeam nimic. Dar era al naibii de fun. Long story short, abia acasa am inteles pana la urma la ce am participat, si anume la a zecea Plimbare a Regelui Laurin.

In fiecare an, in a doua duminica din septembrie, are loc Plimbarea Regelui Laurin, din cabanuta in cabanuta, pe un traseu care le uneste pe cele 10 cabanute care participa, unde gasesti muzica, mancare si jocuri traditionale. Adica exact ce am gasit noi. Si ne-am dat seama ca sunt mai multe cabane care participa, dar in niciun caz nu ne-am dat seama ca ar fi asa multe si ca ideea era sa te plimbi toata ziua de la una la alta, pana cand le epuizezi :P

Acum, pentru ca deja am povestit toata intamplarea pe viajoa, nu are rost sa reiau tot. Va las mai jos cu pozele facute acolo, care sper sa va placa, iar la final veti gasi Legenda Regelui Laurin, daca vreti sa stiti cine era el si ce legatura are cu aceste meleaguri. Cum, necum, legenda este foarte frumoasa! :) Enjoy!

Iar daca vreti sa cititi toata povestea, intrati aici, pe viajoa, unde am povestit cu pofta toata experienta, la doar cateva zile de la intoarcerea din Italia.

Masivul Catinaccio luminat in ultimele ore de lumina

Prima cabanuta (mai degraba grajd), unde am mancat rapid un “wurst” :P

Specialitate, nu alta!

E mai greu decat credeam sa faci asta…

In departare se vede o alta cabanuta de pe traseu

Calutii au fost inca o surpriza deosebita!

Barbati costumati traditional care au pus-o si de o cantare

Vacuta dolomitiana :P

Foarte populare vacutele astea..

Branduse de toamna… I guess..

Lasam totusi prima cabanuta in urma, sa vedem ce bunatati gasim si la a doua :D

Prajiturele traditionale yummy!!

Foaaarte yummy!!! :)

Si dupa masa si un pic de tolaneala pe iarba…. aaaahhh… this is the life!

Ultima privire in urma inainte de plecare. Vacutele dolomitiene de la poalele Masivului Catinaccio, cu Masivul Latemar in fundal.

Pozza di Fassa vazuta seara de pe balconul hotelului. Noapte buna!

Legenda Regelui Laurin:

Se facea ca odata de mult, Regele Laurin era conducatorul unei rase de pitici care traiau pe aceste meleaguri si exploatau muntii pentru a gasi pietre pretioase. El traia intr-un palat subteran, care era facut din cuart sclipitor. Dar mandria si bucuria lui era gradina superba din fata intrarii in castelului lui de cristal subteran. Nenumarati trandafiri superbi infloreau in gradina lui, ai caror mireasma era incantatoare. Dar vai s-amar de cei ce ar fi incercat sa ia vreun trandafir din gradina sa! Laurin dadea imediat ordin sa i se taie mana stanga si piciorul drept!! Si aplica aceeasi pedeaspa oricarui nechibzuit care rupea firul de matase care inconjura toata gradina, in loc de gard.

Dar prin aceste meleaguri mai exista un rege, Regele Raului Etsch, care avea o preafrumoasa fata, pe numele ei Similde. Intr-o zi, Regele Raului Etsch a simtit ca e timpul sa-si marite fata, asa ca a invitat toata nobilimea din tinuturile invecinate sa i se alature intr-o plimbare cu calul intr-o zi de mai – dar nu l-a invitat si pe Laurin, Regele Piticilor.

Vazand asta, Laurin a decis sa poarte pelerina lui invizibila si sa se duca si el la eveniment fara sa il vada nimeni, fiind invizibil sub pelerina magica. Dar imediat ce a vazut-o pe Similde pentru prima data, s-a indragostit pe loc de ea, asa ca a insfacat-o, s-a urcat pe cal si a luat-o la fuga.

Desigur, Regele Raului Etsch si-a trimis cavalerii sa o gaseasca pe Similde si sa o aduca inapoi. King Laurin, care credea ca nu va fi descoperit niciodata, se plimba fudul prin Gradina sa de Trandafiri (Rosengarten). Dar cavalerii au vazut trandafirii cum se leganau si astfel au stiut unde se ascundea Laurin. Asa ca l-au putut prinde. Laurin s-a infuriat teribil ca a fost descoperit si s-a intors cu fata la Gradina de Trandafiri si a blestemat-o, fiindca aceasta l-a tradat: „Nici in zi, si nici in nopate, nimeni niciodata nu va mai putea sa vada aceasta priveliste minunata!!!”

Dar spunand asta, Laurin a uitat de momentele dintre zi si noapte: Amurgul. Si astfel se face ca stralucirea roz a Masivului Rosengarten poate fi vazuta doar in zori si la amurg.***
Rezumat chestii utile:

Telescaun Laurin II (Konig Laurin): 12 euro dus-întors/ persoană
Program: 8 – 12:15, 13:30 – 18

Vă puteţi închiria echipament via ferrata din Pozza di Fassa
Magazinul Gross Sport
Str. Madona da l’aint 2
Tel: 0039.338.954.72.08
Program: 8:30 – 12, 15:30 – 19
Preţ: 10 euro / persoană

Hartă schematică: www.fassa.com/EN/Folder–Hiking-Map

 

Ghid folosit pentru via ferrata: Via Ferratas in the Italian Dolomites Vol I – este foarte util, fără el nu văd cum se poate planifica o excursie de mai multe zile de via ferrata. Conţine o clasificare pe dificultăţi a via ferratelor, detalierea traseelor, şi detalii despre oraşele/staţiunile principale din zonă în ceea ce priveşte dotările (bănci, magazine sport, etc) şi cazare (mai scumpă, mai ieftină…)

Harta celor 4 zile:


Vizualizaţi Dolomiti, sept 2011 pe o hartă mai mare

Ziua 1 – roşu
Ziua 2 – verde
Ziua 3 – albastru
Ziua 4 – roz

(Daţi click pe linkul de sub hartă şi jucaţi-vă cu zoom-ul ca să înţelegeţi ceva)

Traseele sunt desenate schematic cu verde şi au în mijloc şi un brăduţ verde. Am desenat cu o linie şi acolo unde am folosit telegondole sau telescaune. Sper sa vă ajute, iar pentru întrebări nu ezitaţi să mă trageţi de mânecă.

Un comentariu:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *