La pas printre vestigiile rupestre din Tara Luanei

A doua zi din a doua excursie Viajoa (vezi aici prima zi dacă ai ratat articolul) era rezervată pentru Ţara Luanei, o tărâm magic despre care citisem multe chestii interesante şi care îmi stârnise foarte tare curiozitatea. Însă este un loc ceva mai greu accesibil, şi pentru că eram şi un grup foarte mare cu mulţi oameni cu mai puţină experienţă de trasee mai lunguţe, şi eram şi cam strâmtoraţi cu timpul, ne-am combinat iar cu echipa de la Outdoor events şi ne-au ajutat ei cu logistica.

Astfel că duminică dimineaţă am plecat de la Pensiunea Vulcanii Noroioşi de lângă Pâclele mici, cu gândul să revenim mai pe seara la Pâclele mari, şi ne-am înfiinţat la locul de întâlnire, în Bozioru.


Avertisment: dacă vreţi să ajungeţi în Bozioru, nu vă bazaţi pe google maps!!! Arată că porţiunea de drum  DJ 203L chiar există între Berca şi Robeşti, ceea ce o fi existând, dar nu e practicabil cu maşina. De asemenea, nici hărţile rutiere nu vă vor ajuta. Singurul pe care vă puteţi baza este un Atlas Rutier. Chiar şi aşa, a trebuit să întrebăm la un moment dat un localnic dacă suntem pe drumul cel bun, căci diferea un pic realitatea cu ce arăta în atlas, dar important e că am nimerit pe baza lui.

Deci, drumul corect este: Mergeţi să zicem dinspre Buzău înspre Braşov pe DN10. După ce treceţi de Sătic, mai mergeţi un pic să treceţi şi de Unguriu, şi abia apoi faceţi pe prima stradă mai acătării la dreapta. După aceea pur şi simplu urmaţi drumul asfaltat şi eventual mai întrebaţi pe cineva dacă sunteţi bine şi o să ajungeţi la Bozioru. Drumul este bun, exceptând o ultimă porţiune de câţiva km, pe care asfaltul e cam varză, dar e ok, nu sunt probleme grave.

Noi, ajunşi în Bozioru, am lăsam maşinile chiar la intersecţia cu drumul neasfaltat spre stânga, ce merge spre Nucu. Aici este amplasat la vedere şi acest panou:

10 km sunt cam până la Poiana Cozanei, unde se află primul şi cel mai important vestigiu, Chilia lui Dionisie Torcătorul. Noi am fost însă trasportaţi cu 2 maşini 4 x 4 în care cu greu am încăput toţi. Dar nicio problemă, a fost mai fun aşa :P mai ales că eu eram cu picioarele mai mult pe tavan, căci nu mai încăpeau prin altă parte :)))

Drumul a fost… extrem. Puţin spus. Nu am condus eu, ca să pot face comparaţie cu alte drumuri extreme pe care am avut curaj să conduc, dar sunt aproape sigură că ăsta îl întrecea pe toate. Pe măsură ce maşina 4 x 4 se zgâlţâia din toate balamalele, eram convinsă că nu are cum să meargă pe aici o maşină normală.

Aşadar am fost complet şocată să observ maşini cât se poate de normale când am ajuns în Nucu, un sat parcă uitat de lume. Şi nu erau maşini cu gardă foarte înaltă…

Noi din Nucu am mai mers un pic, până în Poiana Cozanei adică, de unde am început traseul.

Dar înainte de asta am făcut cunoştinţă cu 2 căluţi frumoşi, dintre care unul era mânz.

După o mică poveste de introducere în aceste tărâmuri cu adevărat magice de la Mihai, ghidul nostru, am pornit în sus pe potecă. Potecă e mult spus, pentru că fără Mihai nu cred că nimeream…

Mai întâi am ajuns la Bisericuţa lui Iosif, atestata documentar din anul 1587, o chilie extrem de interesantă, sculptată într-un perete oblic, cu suprafaţa extrem de dreaptă.

Înăuntru era la fel de intersant, şi toată lumea a scos aparatele care mai de care mai profi din dotare, ca să încerce să captureze cât mai bine minunăţia.

Următoarele vestigii rupestre au fost Agatonul vechi şi Agatonul nou, de la care am urcat apoi şi la Crucea Spătarului, o cruce foarte mare de piatra care a fost sculptata la baza muntelui şi cărată până aici în creastă.

Chilia lui Dionisie Torcătorul, cea mai interesanta dintre chilii, a rămas la urmă. În ea se urcă pe o scară din lemn, care trebuie să recunosc că mi-a dat ceva emoţii pentru că nu era fixată şi nu oferea deloc un sentiment de siguranţă.

Se spune că în timpul atacurilor tătarilor sau ale altor cotropitori, toată populaţia satului se refugia în această chilie şi trăgeau scara după ei. La cât era de mic spaţiul înăuntru, trebuie sa fi fost mare înghesuială aici…

După ce am terminat cu vestigiile rupestre ne-am îndreptat înapoi spre maşini şi, chiar dacă era cam târziu, eu am zis clar că vreau să văd şi Pâclele Mari, aşadar ne-am încolonat înapoi spre Berca, şi apoi pe acelaşi drum până la Pâclele Mici, dar n-am ajuns până la ele, căci drumul spre Pâclele marise desprinde cu 2 km înainte de alea mari.

Indicaţiile exacte ar fi acestea:

ca sa ajungeţi la Vulcanii Noroişsi în primul rând trebuie să vă aflaţi pe drumul DN10 intre Buzău şi Nehoiu / lacul Siriu / Braşov. În localitatea Sătuc faceţi dreapta (daca veniţi dinspre Buzău) sau stânga (daca veniţi dintre Braşov) aşa cum va arata indicatorul spre Vulcanii Noroioşi. După aceasta urmăriţi indicatoarele, majoritatea noi, care arata mereu direcţia spre Vulcanii Noroioşi. Nu aveţi cum să vă pierdeţi. In total sunt aproximativ 14 km. Mai întâi se face stânga şi apoi dreapta de 2 ori dacă nu mă înşel, si se trece prin localităţile Joseni şi Policiori. La un moment dat apare drept in fata un panou mare cu Vulcanii Noroioşi, unde exista şi o bifurcaţie. Drumul asfaltat de pe care venim continua de fapt spre stânga, ajungând după 2 km la Pâclele mici, iar pentru a ajunge la Pâclele mari, trebuie mers direct înainte, pe un drum pietruit, dar care imediat după colt este din nou asfaltat. De aici se merge cam 1,5 km pana se ajunge la un fel de staţie cu rezervoare, pe partea stânga. Se lasă maşinile aici si se urca 5 minute pe un drum care se vede pe dreapta, chiar vis-a-vis de unde am lăsat maşina. Atenţie! Nu opriţi înainte de rezervoare, la o parcare cu plată de pe partea dreapta, unde scrie „Vulcanii Noroioşi 500 m” pentru ca se merge si se urca mai mult.

Aşa cum auzisem, Pâclele Mari sunt cu adevărat mai interesante decât Pâclele Mici, şi a meritat din plin să mai batem drumul o dată ca să venim şi aici.

Sunt foarte mulţi vulcani mult mai activi, atât de activi că uneori, dacă ne apropiam prea tare, ne cam stropeau :)

Mult l-am pândit pe ăsta …

În afară de cei foarte activi, mai sunt cei foarte artistici :)

Hmm… acum înţeleg de ce spune lumea că am picioare lungi :P :P

Hmmm… o fi ajuns Bigfoot şi pe aici???

Şi a aterizat cu un OZN???

Aşadar, pe lângă vulcanii mici şi ţuguiaţi, aici avem şi vulcani mari şi supăraţi :P

Aici m-am simţit cu adevărat un pic pe altă lume. Bine, era şi seară şi nu mai erau decât vreo 2 persoane care nu erau în grupul nostru, însă chiar e altceva…

Small foot? :P

Eu mă gândesc că nu prea ai cum să vii aici şi să nu-ţi placă. Atâta doar, atenţie mare să nu călcaţi în nămol că e de rău. Dacă vă murdăriţi totuşi destul de mult pe încălţăminte sau pe haine, nu le spălaţi acasă în cadă/chiuvetă sau în maşina de spălat că o să aveţi necazuri. Încercaţi să le clătiţi un pic acolo, la un râu sau ceva. Dar decât să vă doară capul, nu mai bine nu călcaţi deloc? Zic şi eu… :)

Nu mai zic nimic de cei ce intră în nămol intenţionat, că eu una nu pot înţelege ce oare te-ar putea poseda să faci asemenea imbecilitate, însă nu mă impacientez, sper că printre cititorii mei nu se află astfel de specimene…

Cu asta am încheiat povestioara cu a doua excursie Viajoa, despre care puteţi citi şi aici. Am descoperit nişte locuri foarte frumoase, am trăit nişte experienţe geniale (chiar nu credeam că o să-mi placă raftingul aşa de tare) şi ne-am făcut încă o mână de prieteni cu care sperăm să ne mai întâlnim în excursiile Viajoa şi pe viitor. Aşadar, stay tunned, în februarie voi anunţa pe Viajoa toate excursiile pe care le vom face anul ăsta, aşa că vă aştept la înscrieri! :)

9 comentarii:

  1. @Moni: Da, si pe mine ma atrag chestiile aste :)

    @Catalin: Putina atentie, te rog. Nu am zis nicaieri ca am ajuns eu la Bozioru cu google maps prin Berca.

    In primul rand, am explicat clar ca nu e o idee buna sa te uiti pe google maps pentru ca figureaza un drum gresit. Nu am stat sa fac rutarea sa vad pe unde iti arata sa o iei. Daca doar se uita de acasa, si nu face rutarea, omul retine ca tre sa o ia prin Berca spre Robesti, pe drumul galben, nu pe un drum care nici macar nu se vede, fiind foarte slab figurat cu alb. La asta ma refeream eu.

    Iar in al doilea rand, EU personal nu merg niciodata la drum bazandu-ma pe google maps, ci doar pe Atlas. Pe google maps ma uit pe urma, acasa, ca sa pot da indicatii pe blog, pentru ca nu toata lumea are atlas rutier.

  2. Alexandra, apropo de Google Maps… stii ca poti edita pe harta? Mergi pe http://www.google.com/mapmaker si te loghezi cu profilul Google si poti adauga/adauga date pe Google Maps.

    Toata harta Romaniei de pe Google Maps a fost editata de voluntari romani. Comunitarea romanilor ce editeaza pe Google Maps poate fi gasita pe forumul oficial in limba romana Google Map Maker, link: http://goo.gl/Toiwm. Acolo poti/puteti gasi ajutor pentru nelamuriri si cum sa editati, moderare etc. Te invit Alexandra pe forum si pe Google Map Maker. Oricine poate veni si edita dupa cunostiintele locale.

    Imbunatatirea hartii cu cunostiintele locale va ajuta utilizatorii Goole Maps ca mine, tine si toti ceilalti si va imbunatati vizibilitatea Romaniei pe Google Maps.

    Te/va asteptam pe http://www.google.com/mapmaker si pe forum (http://goo.gl/Toiwm) si sper ca invitatia sa aiba un raspuns positiv.

    Multumesc,
    Andrei.

  3. Multumesc de informatii este foarte interesant , eu sunt la doi pasi si nu am ajuns acum im-i doresc mai mult ca oricand sa ajung!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *