Pe unde am cutreierat in 2011

Anul trecut pe vremea asta aveam deja publicată recapitularea anului 2010 pe care mă tot trăgea lumea de mânecă să o public, şi tot era târziu. Ceea ce înseamnă că anul ăsta am fost mai leneşă?! Sau poate doar am avut un 2011 mai plin decât 2010 :P
Ei, mai puţin important, contează doar că am reuşit până la urmă să adun într-un singur articol un an maaare, mare ca 2011.
Aşadar, să purcedem:
Ianuarie m-a prins, ca în multe alte rânduri, în Sinaia. Nu am hălăduit pe nicăieri altundeva luna asta, probabil fiindcă ne odihneam pentru ce avea să urmeze mai departe, deşi nici nu-mi imaginam încă. Dar nu m-am plâns foarte tare, având în vedere că de pe balconul meu din Sinaia cam asta văd:
În Februarie mi-am dorit foarte mult să merg pentru prima dată iarna la Bâlea Lac. Din păcate nu am prins cerul acela albastru la care visam eu, dar a fost super frumos şi aşa, mai ales că am trecut în partea cealaltă pe jos prin tunel, la frontale, unde am găsit împărăţia Făgăraşilor:
Desigur, nu am ratat nici Biserica şi Hotelul de gheaţă, însă cel mai mult ne-am bucurat că eram pur şi simplu acolo. Thanks to Andrei.
În Martie ne-am gândit să ne dăm o restanţă din iulie 2010, şi anume Vf. Piatra Mare. Era să nu mai ajungem, că n-a sunat ceasul (şi prin ceas se înţelege desigur telefonul) dar din fericire am reuşit. Nu de alta dar chiar ne făceam de ruşine că ne aştepta Larisa la staţia de microbuz… şi aşa ne-am cam făcut de cacao… :P
În apropiere de Vf. Piatra Mare
În Aprilie am ajuns inevitabil iar în Buşteni, la ziua unui prieten foarte drag, Răzvan. A fost pentru prima dată când m-am cazat în Buşteni din anul 1999 încoace, şi prima dată (cred) pe partea cealaltă a căii ferate. Duminică dimineaţă când m-am trezit şi am aruncat cu ochii mijiţi pe geamul de la capul patului, am rămas paf. Parcă nu-ar rău să văd asta în fiecare dimineaţă:
Dat fiind că era o ocazie specială, am făcut doar o plimbare până la cascada Urlătoarea, la care am mai fost de multe ori dar niciodată iarna, şi ne-am bucurat alături de câţiva amici întâlniţi prin alte ture anul trecut.

Tot în Aprilie, dar la sfârşitul lunii, am plecat în Franţa, unde aşa cum v-am povestit deja, ne-am plimbat în principal prin Normandia şi Valea Loarei, unde am descoperit 2 locuri care au devenit pe departe preferatele noastre Etretat şi Mont Saint Michel.

Etretat, Mont Saint Michel, Castelul Chambord şi Paris văzut din Turnul Montparnasse
Chiar înainte de a trece în luna mai, am ajuns şi în Paris, şi am mai stat vreo 3 zile, lenevind alături de parizieni prin parcuri de 1 mai.
La final de mai, când deja venise primăvara în Baiului, am trecut la fapte şi am parcurs drumul de creastă, din Azuga până în Sinaia. Piciorul Câinelui a devenit unul dintre traseele mele preferate.
Copacul perfect, abia aştept să-l văd şi iarna
Cum a venit vara, deja ne-am luat-o în cap rău de tot şi am plecat aproape în fiecare weekend pe munte. În iunie am profitat de weekendul prelungit cu Rusaliile pentru a merge tocmai în Mehedinţi, pe Valea Cernei,  unde noroc că se anunţa ploaie peste tot prin ţară mai puţin aici, că altfel nu ajungeam, apoi am căutat rododendronul în Ciucaş şi la finalul lunii am făcut prima excursie Viajoa cu “fanii”, la Sfânta Ana şi Muntele Puturosu, unde mersesem anul trecut în septembrie cu colegele.
Valea Cernei, unul din Crovurile din Mehedinţi, Munţii Ciucaş şi Lacul Sf. Ana
Luna Iulie am început-o în forţă cu o tură buclucaşă în Bucegi, unde m-am îndrăgostit de Valea Mălăieşti, dar şi de Valea Ţigăneşti… m-am reîndrăgostit de Valea Gaura şi de Vf. Omu… oare e prea multa dragoste în propoziţia asta?? :P
Valea Mălăieşti
Ultimele două săptămâni din iulie au fost ocupate complet cu concediul care a însemnat, conform tradiţiei, un Road trip prin ţărişoara noastră, prin Munţii Parâng, zona Padiş din Munţii Bihor, Munţii Trascăului, Cluj, Munţii Gutâi, Maramureş  (unde ne-am dat şi cu Mocăniţa), Munţii Rodnei, Munţii Ceahlău şi Moldova.

N-am văzut crecă niciodată atâtea locuri minunată într-un timp aşa de scurt..

Lacul Mija din M. Parâng, Gheţarul Focul Viu din Padiş, Cheile Râmeţului şi Piatra Secuiului
Creasta Cocoşului din Munţii Gutâi, Lacul Iezer din Munţii Rodnei, Mânăstirea Suceviţa, Munţii Ceahlău şi Lacul Bicaz
În August, luna mea (căci de, pe la mijloc e ziua mea, deci pot să-mi iau toată luna, îmi permit) am primit o grămadă de cadouri, care mai de care mai palpitante. În primul weekend, după ce nici nu despachetasem bine bagajele din concediu, am fugit pe Valea lui Stan, unde am făcut o mică bubă, dar a trecut. Cu 2 zile înainte de ziua mea am ajuns pe cel mai înalt vârf din Bulgaria, weekendul următor ne-am cocoţat pe Creasta Nordică a Pietrei Craiului, şi am încheiat luna legendar, cu a doua excursie Viajoa cu “fanii”, asezonată cu un rafting de zile mari ce nici nu visam că o să-mi placă aşa mult, nişte vulcani noroioşi şi nişte vestigii rupestre.
Pe Valea lui Stan, în Munţii Rila, pe Creasta Nordică, pe Buzău în barcă
Septembrie… mama mia! Vremea nesperat de bună pe care am prins-o pe Transalpina şi când am mers la lacul Gâlcescu în primul weekend din lună au prevestit o mini-vacanţă de nota 20 în Dolomiţi, la care visam din martie, când pe nepusă masă am cumpărat biletele de avion. Ce-am văzut acolo… e din alt film. Şi o să vi-l povestesc în curând.
Stânga sus Lacul Vidal dinainte de Gâlcescu, după care imaginile sunt din Dolomiţi
Octombrie este declarata luna beţiei de culori pe munte, aşa că, după ce vremea a fost cam rea la mijlocul lunii, când beţia e maximă, am reuşit totuşi să ajungem şi noi să vedem cum îşi face natura de cap în satele Peştera şi Măgura de la poalele Pietrei Craiului la sfârşitul lunii.
În Satul Magura
În Noiembrie am dat într-o sâmbătă o fugă până în Cheile Dobrogei, unde nu mai fusesem niciodată, mai degrabă pentru că am fost reticentă în privinţa vremii care se anunţa pe munte.
În Cheile Dobrogei
Dar cum ne-am întors mi-am dat seama că nu rezist dacă nu mergem la munte luna asta, aşa că următorul weekend ne-am dus ţintă în Munţii Iezer-Păpuşa, unde am avut o mega baftă cu vremea când am urcat pe Vf. Papuşa. Şi cu asta mi-am liniştit un pic pofta de noiembrie.
Iar la final de an, în Decembrie, pesemne pentru că am fost foarte cuminte tot anul (deşi eu n-aş băga mâna în foc pentru asta) Moşul mi-a adus cadoul la care i-am spus că visez, şi astfel am ajuns iarăşi pe platoul Bucegi, pe o vreme bună, dar cu surprize. Mai multe vă povestesc la momentul potrivit.

Şi uite, aşa, am terminat Recapitulaţia. Anul ăsta nu mă mai întreb dacă am văzut multe, că aş fi chiar necioplită :))) Totuşi, un lucru e comun cu anul trecut: tot au rămas restanţe pe care trebuie neapărat să le dau anul ăsta. Era clar că la ceva în viaţă tot o să am eu restanţe de pe un an pe altul, dacă în facultate am reuşit să fug de ele ca dracu de tămâie.

Acu nu-mi rămâne decât să vă urez un 2012 de 10 ori mai bun decât vă doriţi voi şi multă sănătate! Pe mine, dacă mă ajută îngeraşii mei şi au grijă de mine ca până acum, cu siguranţă o să am un an şi mai bun ca 2011. Nu că mi-am propus în mod special, dar vorba aia, o dată se mărita fata şi o dată merge în luna de miere! :)

8 comentarii:

  1. Eu sunt curioasa de planurile pe 2012:))!!! Sunt convinsa ca este bine pus la punct planul de calatorii :p! Si luna de miere….

    Felicitari inca odata pt ture si mai ales ca le impartasesti cu noi!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *