Nordica Pietrei Craiului. Partea 2: creasta si coborarea spre Curmatura

Data: august 2011

Traseu: Şaua Grindului (2206 m) – Vf. la Om (2238 m) – Vf. Ascuţit (2150 m) ( – 3 h 30)
Vf. Ascuţit – Cabana Curmătura (1470 m) ( – 1 h 30)

Diferenţă nivel: +200 m, – 950 m

Surse de apă: la Cabana Curmătura. Pe Creastă nu se găseşte apă!

Telefon Cabana Curmătura: 0745 454184

Continuarea turei pe care cam început-o aici.

 Şaua Grindului (2206 m) – Vf. la Om (2238 m) – Vf. Ascuţit (2150 m):  3 h 30

Aşadar pornit-am cu inima cât un purice pe mult râvnita Creasta Nordica a masivului Piatra Craiului. Mă rog, eu, că bărbaţii e bărbaţi domle şi nu se iemoţionează aşa cu una cu două :P

Eu am luat-o înainte de nerăbdare şi uite-i cum se câcâiau să plece de la Refugiul Grind 2.

În foarte scurt timp am ajuns pe Vf. la Om, care îi zice şi Vf. Piscul Baciului, cel mai înalt vârf din Piatra Craiului.

Aici sunt strânşi mulţi oameni la o pauză de un senviş, dar mai ales de căscat gura cât vezi cu ochii.

În urmă am lăsat Creasta Sudică, care a rămas pentru altă dată, căci am auzit că e tare interesantă şi ea.

Toată lumea însă se poziţionase strategic cu faţa spre vedeta nr. 1: Bucegii. Nu ştiu dacă îi mai văzusem aşa frumoşi vreodată. Păcat că nu am un obiectiv care să-mi permită să fac un zoom mai mare.

Cam greu să plecăm de aici, dar vântul de creastă ne-a purtat mai departe. De aici a început distracţia. Eu în sinea mea, punând cap la cap unele poveşti auzite despre Creasta Pietrei Craiului, am crezut că pe creastă e o potecă aşa înguuuustă îngustă, cam aşa:

Dar de unde. E aşa foaaarte puţin timp, căci pe urmă începe căţărarea şi descăţărarea pe stânci care mai de care mai nebunatice! O să vedeţi mai jos despre ce vorbesc…

Nu prea aş vrea să mă duc în jos pe aici… Pare un pic… abrupt… Doar un pic…

Poteca şi-a croit şi ea loc prin singurul loc pe unde a putut…

Aşa creastă ascuţită n-am mai văzut de când sunt! Nici nu mai ştiu pe unde am ajuns de colo sus aici.

De cele mai multe ori nu se poate urmări creasta matematică… probabil ne-am tăia :P

Însă uneori, există chiar mai multe căi: una care urmăreşte cât mai îndeaproape creasta, şi una pt cei care au obosit deja sau trişează :P Aici băieţii m-au lăsat singură pe poteca de sus şi ei au mers pe cea de jos, ca nişte trişori ce sunt! :))

Încă o pauză de privit Bucegii….

Sunt mic… foarte mic…

..cât un pitic…

Ăsta a fost unul dintre pasajele mele preferate, drept pentru care vi l-am explicitat mai bine :) Când vezi de mai departe fisura aia marcata cu punctul roşu pe care ştii că tre să îl urmezi… ţi se pare imposibil. De fapt e destul de simplu…

Mai greu era la coborâri din astea :P Şi nu pentru că era dificil tehnic, ci mai degrabă pentru că ştiam că iar aveam de căţărat pe urmă…

Ce vă ziceam? :P

O altă fisură marcată de cea mai mare frumuseţe!

După fisură ne strecurăm pe lângă pereţi…

şi ne minunăm de colosul din faţa noastră!! (nu sunt sigură, dar cred că e vf. Ţimbalul Mare! Vă rog cei care ştiţi mai multe decât mine să îmi spuneţi dacă greşesc! Mulţumesc!)

Dar brusc ne captează privirea şi colosul din partea dreaptă… Se vede şi cabana Omu şi Coştila!! E absolut incredibil!!

La fel ca şi lumea asta de calcar prin care păşim. E clar, Piatra Craiului sunt Dolomiţii României! :)

Uf, lung a mai fost drumul pe creastă până la Refugiul Ascuţit. Aici am mai făcut o pauză de jumate de oră ca să ne odihnim picioarele înainte de coborârea spre Cabana Curmătura, apoi am lăsat şi aici scrisorica mea şi am pornit la drum pe triunghi albastru spre Curmatura.

 Vf. Ascuţit (2150 m) – Cabana Curmătura (1470 m): 1 h 30

Traseul este în prima parte cu grohotiş, pe care trebuie atenţie maximă la fiecare pas, 1 ca să nu ne ducem la vale şi 2 ca să nu antrenăm pietre care să-i lovească pe cei din faţă! A doua parte a traseului este prin pădure şi nu prezintă niciun fel de dificultăţi, mai puţin pentru neatenţi ca mine care toată ziua se caţără pe lanţuri şi pe creastă şi pe ultima sută de metri se îneacă precum ţiganul la mal şi intră cu piciorul într-un ciot. Eh, avariile sunt limitate. Mergem mai departe.

Deşi pe indicatorul de la Refugiul Ascuţit scria 2 – 2,5 ore până la cabană, noi am ajuns într-o oră jumătate. Şi nici nu ne-am grăbit cine ştie ce. Nu mai fusesem niciodată la Curmătura şi din prima mi-a plăcut foarte foarte mult! Am găsit acolo nişte oameni minunaţi şi atmosfera din sala de mese a fost tare faină. Am cunoscut chiar şi nişte oameni foarte interesanţi: un olandez îndrăgostit până peste cap de România care era pentru a treia oară în România, venind aici în vacanţe de câte şi o lună chiar. Îi place aşa de mult aici că o cutreieră peste tot şi … când a început să şi vorbească în româneşte am rămas toţi paf! Nu ştia foarte bine dar omul putea să facă conversaţie! Mi s-a părut extraordinar. Tot la aceeaşi masă am cunoscut şi un român stabilit în Franţa, care venise tot singur aici, Curmătura fiind un loc drag pentru el. Arăta foarte french că puteam să jur că nu e român înainte să vorbim cu el.

Per total a fost o seara minunată, care a urmat după o zi extraordinară, pe cele mai frumoase trasee marcate din Piatra Craiului, şi pe care am încheiat-o cu somnic de recuperare în camera de 3 locuri de la Curmătura, care la cât de genial arăta, n-am putut să nu vă fac o poză să vă arăt. Extrem de curată şi de frumos amenajată! Mai că uitai că eşti la o cabană, unde totul se face foarte greu! Jos pălăria!

Aaaaa, daaaaa, am uitat să vă zic de personajul principal pe care l-am cunoscut la Curmătura, cu care ne-am petrecut seara: motanul… să-i zicem Alintăciosul. Pentru că habar nu am cum îl cheamă.. sau o cheamă, pentru că nici sexul nu l-am putut afla de la fata de la recepţie, şi am uitat să îl determin pe calea cea mai simplă. :P :P I-am zis totuşi motan pentru că aşa am înţeles ulterior dintr-o sursă, şi de asemenea se pare că ar fi şi cam bătrânel şi bolnăvior. Sper totuşi să-l mai găsesc mulţi ani de acum încolo când mai trec pe la Curmătura, e o pisică extrem de frumoasă!

Dimineaţa următoare am întârziat plecarea cu vreo 30 de minute din cauza ei, dar vă zic mai multe în următorul articol ;)

Va urma.

Ca bonus aş vrea să vă arăt o hartă desenată foarte utilă pe care am găsit-o nu mai ştiu pe unde… Sunt figurate traseul de creastă şi traseele de acces în Creasta Nordică de pe versantul estic.

Desfăşurător:

14:35 Plecare din Şaua Grindului
14:45 Vf. la Om (Piscu Baciului)
18:00 Vf. Ascuţit
pauză
18:30 Plecare de la Vf. Ascuţit
20:00 Cabana Curmătura

PS. în acest articol am vrut să vă arăt cu precădere pozele cu peisajele minunate din Piatra Craiului, aşadar mă scuzaţi pentru cuvintele puţine. Am rămas şi eu cam în pană când peisajele spun atât de multe… :)

9 comentarii:

  1. Este un munte foarte deosebit, intr-adevar! Si mie mi-a placut foarte mult! Stiu ca ai urcat de la Ref. Grind pana pe Vf. la Om… Trebuie sa faci neaparat si lanturile si creasta. La vara poate ai timp! ;)

  2. hello, nu stiu exact cum am ajuns la blogul asta dar mi-a placut ideea si m-a facut sa-mi reamintesc de turul meu de o zi in Piatra Craiului. 30 septembrie, tren Brasov-Zarnesti (linie privata, nu stiam), pe la ora 8 (tarziiiu), am luat-o la pas de-a lungul vaii spre refugiul Diana. Schitul Coltii Chiliei intâi (nici de el nu stiam), prin Brâna Caprelor urcus spre Padina Popii, apoi Vf. Ascutit doar pentru priveliste si vânt, intors la PP si coborât spre Curmatura unde in sfarsit am dat de cativa drumeti care mancau ceva banal si bun, foarte bun si pentru mine :). Nu era apa la izvor din cauza secetei (nemaivazut!) am baut pe saturate doar la Fantâna lui Botorog in vale si inca un pic la cabana Gura Râului. Ajuns inapoi in Zarnesti am asteptat o bucata autobuzul, am renuntat, am cumparat mere si am conversat cu vanzatoarea si zdup in tren, se intuneca dar am ajuns la ora 21 inapoi la Bv. Lung drum, dar ce placere; si noroc de timp senin.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *