Turul Romaniei ’11: Ziua 15 – Concediul nostru de o zi la Durau

Ziua 15, Sâmbătă, 30 iulie 2011: Durău, 0 km, :)

Utile:

Preţuri Pensiunea Ioana, Durău:
70 lei / camera / noapte
masa de pranz / cina (2 feluri): ~ 25 lei / persoană
mic dejun: ~ 10 lei / persoană

Cum vă ziceam în articolul anterior, am ajuns vineri seară în Durău şi după ce am întors prognoza meteo pe toate părţile, am concluzionat că sâmbătă vom sta pe tuşă. Aşadar, după 14 zile de umblat hai hui non stop, iată că am ajuns şi noi să avem concediul nostru de 1 zi, la Durău :P

Apropo de asta, foarte multă lume, când ne întoarcem din vacanţă şi le spun ce am făcut, mă întreabă dacă nu ne-am întors mai obosiţi decât am plecat. Şi sincer mă enervează întrebarea. De ce? Pentru că cine mă întreabă asta am senzaţia că ori e invidios, ori nu are capacitatea să înţeleagă ce facem noi.

Niciodată nu m-am întors dintr-o astfel de vacanţă obosită, şi asta pentru că deşi poate toată ziua suntem pe munte sau pe drum, etc., seara la 9-10 deja sforăim, iar dimineaţa ne trezim la 7-8. Deci cum ai putea fi obosit după 2 săptămâni de dormit 10 ore pe noapte? :)

Şi oricum, eu mă plictisesc de moarte dacă stau şi o zi degeaba, darmite mai multe!!!!! :) Aşa sunt eu, pentru mine vacanţă înseamnă să descopăr, să învăţ, să umblu, să mă caţăr :)

Dar iată că a venit şi ziua din această vacanţă în care a trebuit să stăm degeaba. Şi în vacanţele de vară din anii trecuţi am avut zile din astea, se pare că nu ai cum să scapi de ele, pentru că din 2 săptămâni, la un moment dat tot tre să prinzi o zi două cu ceva ploi.

Şi ce faci când plouă? Nimic. Absolut nimic.

Programul zilei a constat în:

Trezit pe la ora 9.
Coborât din cameră.
Mâncat micul dejun.
Urcat înapoi în cameră.
Uitat la televizor / film pe laptop.
Dormit un pic pe la prânz.
Coborât din cameră.
Mâncat masa de după-amiază.
Plimbat 15 minute prin zonă.

Urcat înapoi în cameră.
Uitat la televizor / film pe laptop.
Adormit pe la ora 21.

Un program foaaaarte încărcat. Mă mir cum de-am avut timp să le facem pe toate.

După a doua masă am tras concluzia că dacă nu mă plimb chiar şi câteva sute de metri şi nu fac măcar 2 poze o iau razna. Adevărul e că aici nu ploua. Ceea ce mă oftica un pic, dar îmi trecea repede când mă uitam spre munte şi nu prea vedeam mare lucru de norii gri.

Nu mai îmi părea rău că nu am găsit cazare în buricul Durăului şi că am venit aici, pentru că ăsta era tot farmecul. Pensiunea era într-un loc retras, era linişte, următoarea casă era la mai mult de 500 m depărtare şi nici că puteam găsi un loc mai potrivit pentru o zi de respiro.

Despre pensiune  ce să vă mai zic.. e administrată de o familie, un domn şi o doamnă de-ai locului, tare de treabă. Mai ales doamna, care s-a purtat cu noi extrem de frumos. Ne-a dat mâncare când ne tuna nouă să mâncăm, ne aducea de toate, era tare amabilă şi nu mai zic de faptul că preţurile pentru mâncare au fost mai mult decât ok. Chiar mi se părea că ne cere prea puţin pentru câte ne-a dat.

În rest, pensiunea e modestă, nu vă aşteptaţi la cine ştie ce. Mobilierul e în stil vechi, nu e renovată sau aşa ceva, dar din moment ce totul era curat şi aveam tot ce ne trebuia, chiar nu am avut de ce să ne plângem.

Cum ziceam, a fost locul ideal pentru aşa zisul “concediu de o zi” şi chiar recomand locul ăsta dacă sunteţi o zi două prin zonă.
_________
Dacă vrei să citești continuarea sau celelalte jurnale despre Turnul României 2011, le găsești aici.

3 comentarii:

  1. Nu m-am referit la somn; după o zi în care urci 9 ore pe munte se recomandă ca ziua următoare să fie una de relaxare, cu traseu mai lejer…Sunt persoane care se simt extenuate după un traseu de 2 zile…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *