Turul Romaniei ’11: Ziua 8 – Plimbare prin Cluj si Creasta Cocosului

Ziua 8, sâmbătă, 23 iulie 2011: Plimbare în Cluj şi Traseu în Munţii Gutâi: Pasul Gutâi – Creasta Cocoşului. Cu maşina: Cluj – Dej – Gherla – Baia Mare – Pasul Gutâi (Traseu Creasta Cocoşului) – Ocna Şugatag: 200 km

În seara dinainte se anunţa ploaie pentru ziua în care îmi propusesem să mă plimb măcar 2 ore prin Cluj. În acelaşi timp în ziua asta vroiam să facem şi mai multe. Adică să dăm o tură şi până la Creasta Cocoşului şi eventual să ajungem pe seară şi la Mânăstirea Bârsana. Ştiam de la bun început că planul din ziua de azi era şubred, dar am zis… hai că vedem noi pe parcurs.

Din fericire când ne-am trezit afară era super senin. Dar hai să nu ne impacientăm, experienţa îmi spune să nu mă grăbesc să mă bucur pentru că vremea se poate strica imediat. Ne-am pregătit frumos băgăjelele, am mâncat frumos micul dejun şi apoi am luat direcţia centru. Mami îmi spusese cu o seară înainte că e foarte frumoasă Grădina Botanică din Cluj, dar… cine are timp de asta? Rămâne pe data viitoare…

Am pus pe GPS Piata Unirii si am avut noroc sa găsim un loc de parcare chiar pe lateral. De aici a început plimbarea per pedes. Primul “obiectiv” desigur, Biserica Sfântul Mihail si Statuia lui Matei Corvin.

 

Fiind sămbăta şi o zi aşa frumoasă probabil, era multă lume aici, de abia reuşeai să faci o poză ca lumea.

Ştiam că e frumos în Cluj dar am rămas mai impresionată decât mă aşteptam. Mai ales la finalul plimbării, chiar dacă a fost una scurtă, dar am ajuns imediat să îndrăgesc Clujul :)

Plimbarea a trecut, după cum veţi vedea şi în harta de mai jos, pe la:

Catedrala Adormirii Maicii Domnului
Bastionul Croitorilor şi Statuia lui Baba 

Mai departe am trecut şi pe la Biserica Reformată, foarte frumoasă dar greu de prins în poză şi din cauza soarelui de dimineaţă (ceea ce se poate rezolva dacă vii după amiaza, evident) dar şi din cauza clădirilor adiacente.

Apoi am trecut şi prin faţa Universităţii Babeş-Bolyai, despre care auzisem şi citisem de multe ori, dar, spre ruşinea mea, a cărei denumire nu ştiam cum se scrie şi cum se pronunţa (partea cu Bolyai evident :P). Dar acum ştiu! :D

Pe urmă, după cum vedeţi şi pe hartă, am făcut dreapta ca să ne întoarcem la maşină, dar undeva în faţa Bisericii Piariştilor am întorc capul nu mai ştiu după ce, şi am văzut o clădire care m-a lăsat total gură cască.

Am mai făcut câţiva paşi în direcţia iniţială, dar până la urmă n-am rezistat. Am considerat că ne permitem să “pierdem” 10 minute în plus, aşa că ne-am întors din drum şi ne-am îndreptat spre clădirea care mă atrăgea ca un magnet.

Este vorba de clădirea care adăposteşte Facultatea de Drept şi Institutul de Gemologie. Cam multe cabluri pe sus dar… se pot ignora.

După ce mi-am făcut şi pofta asta am ajuns înapoi la maşină şi am mers la Hotel Belvedere, despre care auzisem că e cel mai mişto loc de văzut Clujul de sus.

Ne-am învârtit un pic pe străduţele de acolo, că nu era prea clar pe unde trebuia să o luăm dar am ajuns până la urmă. Acolo au o parcare mare, în care teoretic nu avem voie să parcăm, pentru că nu suntem clienţi, dar am prins curaj când am mai văzut un grup că făcea ce făceam şi noi :)

Ba noroc cu ei, că am fi găsit un pic mai greu calea sper locul de belvedere, pentru care trebuia ocolit hotelul, lucru care trebuie făcut cumva cu discreţie ca să nu te vadă nimeni dar, în caz că te vede cineva, să te dai de-al locului, ca să nu pară că eşti total pe dinafară, că intri pe proprietatea hotelului fraudulos şi habar nu ai pe unde naiba tre să o iei să vezi şi tu Clujul ăsta de sus :)

Toată stângăcia a meritat până la urmă. Am ajuns într-un loc foarte liniştit şi drăguţ, în care aş fi stat mai mult dacă aveam timp, chiar dacă aveam maşina parcată ilegal :P

După ce am ajuns şi aici m-am simţit cu adevărat împăcată că am reuşit să fac cunoştinţă şi cu minunatul oraş Cluj. Dar ce-i prea mult stică.. aşa că… pe cai!!! :)


Vizualizaţi Plimbare in Cluj pe o hartă mai mare

Din Cluj am pornit full speed ahead spre Maramureş. Prim oprire: Pasul Gutâi. Aici am lăsat maşina şi am pornit în plimbare spre Creasta Cocoşului. Mă intriga mult prea mult formaţiunea asta şi TREBUIA să o văd cu ochii mei. Din fericire când am ajuns în Pas încă mai era soare deci am decis să mergem, până atunci nefiind foarte hotărâţi.

Am plecat foarte relaxaţi în această plimbare, chiar dacă habar nu aveam unde dormim în seara asta. Eh,…. we’ll worry about that later…

Chiar în Pas există un mic panou unde scrie aşa:

Pasul Gutâi (Hanul Pintea) – Creasta Cocoşului: 1,5 – 2 h (  )

Pasul Gutâi (Hanul Pintea) – Vf. Ignis 3,5 – 4,5 h (  )

Prima parte a traseului este prin pădure, lejer şi foarte relaxant. A, nu, mint, primele 10 minute parcă se urcă un pic. Oricum, deloc greu.

După cam 20 de minute ieşim din pădure şi în curând ajungem să vedem prima dată cu ochii noştri Creasta Cocoşului, chiar dacă de la depărtare deocamdată.

Undeva în “mijlocul drumului”, mai bine zis în toată pustietatea aia (nu am întâlnit decât vreo 3 oameni abia în rezervaţie, în rest doar un cioban) am găsit un stâlp cu nişte indicatoare pe care nu se mai distingea nimic dar măcar lângă el era o hartă. Poate vă este utilă:

După asta, Creasta Cocoşului începea să pară din ce în ce mai aproape…

Deşi tot mergeaaaam şi mergeaaaam şi tot nu mai ajungeam la ea. :) Ca să treacă timpul, m-am împrietenit cu un fluturaş :)

A fost foarte simpatic, l-am plăcut din prima. Am stat ceva la taclale, şi-a fluturat genele la mine, m-a sedus… şi pe urmă m-a abandonat, luându-şi zborul :)

Şi uite aşa, pe neaşteptate, am ajuns şi în sfârşit mai aproape de Creasta Cocoşului.

Ups, era doar un zoom. Aoleu, tot departe e. Şi mai şi începem să urcăm :P

Deci Creasta Cocoşului e marea vedetă aici, asta nu înseamnă că nu aveam nimic altceva de admirat. Dimpotrivă. Şi deja mă săturasem să mă zgâiesc spre Creastă, care zău că nu dădea niciun semn că ar fi atât de ahtiată după noi precum eram noi după ea. Şi când iubirea nu e împărtăşită….

…începi să te uiţi şi tu stânga dreapta să vezi cu ce altceva te-ai putea alege :P

Şi oh boy, chiar aveam de unde alege! :) Era ceva la peisajul ăsta care mă liniştea foarte mult. Poate cocoaşele domoale, poate copacii singuratici, poate culoarea ierbii, poate liniile reliefului… nu ştiu exact ce dar mi-a plăcut enorm să mă plimb pe aici. O tolăneală de câteva ore n-ar fi stricat :P

În scurt timp de când am început să urcăm am intrat în rezervaţie, mai exact în pădure. Deja suntem la poalele Crestei Cocoşului, şi nu o mai vedem decât uneori printre copaci.

În pădure sunt multe panouri turistice, care mai de care explicând flora din această minunată rezervaţie şi care ne învaţă cum să o protejăm. Printre panouri, şi unul mare cu toate traseele:

Noi de la un anumit punct am decis să ne întoarcem. Urcasem o bucată destul de bună dar nu ajunsesem chiar sus, până unde mai aveam încă o bucată bună urcat, iar panta devenise destul de abruptă. Vremea însă nu prea mai era aşa bună şi ne-am gândit să nu cumva să ne prindă ploaia, având încă vreo oră jumate până înapoi la maşină.

Interesant a fost însă că atunci când am urcat până într-un punct din care se vedea creasta, am reperat oameni care mergeau chiar “pe muchie”. Mă rog, aşa se vedea de unde stăteam noi, dar acolo sus am înţeles că nu ar fi chiar muchie de cuţit.

Înapoi am făcut cam o oră şi un sfert, dat fiind că ne-am grăbit un pic, pentru că mai aveam de făcut următoarele: mâncat, decis unde dormim la noapte, condus până unde avea să dormim la noapte, de preferinţă în ordinea asta.

De mâncat am mâncat la Hanul Pintea, însă nu recomand decât dacă e musai. A fost ok mâncarea, dar se putea şi mai bine. Singurul lucru bun a fost totuşi că aici am aflat de pe un panou ce este de fapt Creasta Cocoşului, ceea ce mi s-a părut foarte interesant.

Creasta Cocoşului este o colină ascuţită, alcătuită din andezite, cristalizate dintr-o lavă ce s-a consolidat în urmă cu 5 milioane de ani, în timpul răcirii dezvoltându-se numeroase seturi de fisuri, mai frecvent verticale, dar şi orizontale.” Cool, nu?

În continuare am butonat bine netul pe telefon până am decis că o să dormim în noaptea asta la un camping din Ocna Şugatag de care mi-am amintit eu, dar care era pentru plan B şi cam uitasem de el. Iată însă că acum eram într-un plan B :)

Hanul Pintea Viteazul din Pasul Gutâi

Am pornit deci spre Ocna Şugatag. Când am ajuns, am găsit destul de multă zarvă, probabil pentru că era sâmbătă. Nici urmă însă de vreun camping sau indicator către vreun camping, aşa că am sunat. Mă rog, eu conduceam şi Cristi a sunat.

Doamna care i-a răspuns i-a dat câteva indicaţii dar tot a trebuit să mai sune o dată că ne învârtisem prin centrul ăla deja de 2 ori. Într-un final am depistat drumul pe care zicea să o luăm, bineînţeles un drum vai mama lui, neasfaltat, pe care în scurt timp m-am trezit că înjuram. Deja aveam senzaţia aia de “de ce naiba am luat-o pe aici, mai bine stăteam la pensiunea aia drăguţă de la şosea, ce-mi trebuie mie să mă bag prin toate coclaurile” dar din inerţie, i-am dat înainte.

Chiar dacă aveam cort, am zis că mai bine luăm o căsuţă, pentru că se anunţa ploaie serioasă şi totuşi eram în concediu, vroiam să mă adoarmă sunetul ploii, nu să mă trezească.

Eram destul de obosită când am ajuns, aşa că nu am acordat mare atenţie la detalii. Ne-a arătat căsuţa care, nu era cine ştie ce, dar ni s-a părut ok. I-am dat banii (50 lei) şi pe urmă abia am căscat ochii de jur împrejur.

Acest camping este de fapt un complex cu pensiune, căsuţe şi, probabil ceea ce atrage multă lume, bazin cu apă sărată specific zonei.

Deşi evident ploaia nu puneau lucrurile într-o lumină prea bună, dacă vreţi să vedeţi dincolo de asta, cam aşa arătă complexul:

Nu pun pozele la dimensiune mare pentru că nu se merită să stric aspectul articolului. Pentru a le vedea mai mari vă rog să daţi click pe ele.

După cum ziceam, căsuţele arată acceptabil…

Înăuntru nu pot să spun că era murdar dar totul părea făcut de mântuială, chiar şi zugrăveala… aspectul general era de neîngrijit, dar totuşi acceptabil.

Când m-am dus însă la baie…. am avut un şoc. Asemenea murdărie nu am mai văzut în viaţa mea.

Din păcate era mult prea târziu când am constatat chestiile astea şi nu am mai putut pleca. Eram mult prea rupţi să mai plecam undeva la ora aia, mai ales că deja plătisem… Big mistake! Asta pentru că fiind aşa obosiţi., dar mai ales neobişnuiţi cu asemenea condiţii, nu ne-am gândit să cerem să ne arate şi baia înainte de a plăti…

Nu îmi face plăcere să stric un articol cu asemenea poze şi  impresii, însă nu puteam sta cu mâinile în sân. Nu vă recomand deloc acest loc, nici dacă e ultimul loc disponibil. Se numeşte Complex Ocna Şugatag Băile Vechi sau Pensiunea Margine, şi site-urile sunt acestea:
www.bailevechi.ro şi hanulmargine.ro. Nu mă întrebaţi de ce au 2 site-uri… că habar nu am …

Dacă vrei să citești continuarea sau celelalte jurnale despre Turnul României 2011, le găsești aici.

Traseul cu maşina în Ziua 8:


Vizualizare hartă mărită

Desfăşurător:
10:00 Piaţa Unirii din Cluj
11:10 Înapoi în Piaţa Unirii, după plimbare
11:40 Hotel Belvedere
15:45 Pasul Gutâi
17:00 Intrare în rezervaţia Creasta Cocoşului
18:30 Înapoi în Pasul Gutâi

14 comentarii:

  1. Ma bucur ca ti-a placut Clujul.
    Imi pare rau ca ai dat peste un asenemenea loc. Eu in viata mea nu am fost intr-un loc asa murdar. E nesimtire. Putea-ti sa le bateti putin obrazul. Si in plus scumppp! e camping, totusi.

  2. O casuta nu e chiar scumpa la 50 de lei. Cam asa e peste tot dar o casuta cu grup sanitar (mult spus) care arata in halul ala…da, foarte scumpa!

    N-am batut obrazul pt ca nici n-am mai vazut-o pe cucoana respectiva dupa aia si nu vroiam sa o caut special ca sa ma cert. Eram prea obosita si scarbita deja. Aveam de gand sa fac scandal daca ma intreba cineva ceva cand am facut poze dimineata. Dar asta nu s-a intamplat.

  3. Draga Anomim (macar puneai si tu Ghita sau ceva, ca tot aia era), nu stiu de unde stii tu cat post production e facut de fotografii, dar spre informarea publica a tuturor, mai mult de un auto tone in photoshop nu fac.

    Si le indrept pe cele strambe de obicei; imi pare rau ca de data asta n-am vazut ca imi cade vreo catedrala din vreo poza.

  4. 50 de lei se cere la hotel/pensiune! In Barsana la pensiune 2 margarete am platit 60, unde aveam un pat de 3 persoane, locatie 100 m de Manastire, curat, balana pe pat etccc
    50 lei pt camping e mult! Eu vad diferente intre camping/pensiune/hotel chiar daca toate sunt unitati de cazare!
    In alte tari un camping e multtt mai ieftin decat la hotel desi poate are servicii mai multe si mai bune, doar fiindca e camping. Numai la noi e asa :(((

  5. Da, ai dreptate.. si eu am stat in camere de pensiuni cu 60 de lei…

    Ideea e ca in majoritatea campingurilor care s-au facut la noi in ultimii ani pe model european s-au investit o gramada de bani, mai ales ca sa aiba grupuri sanitare cu toate conditiile, etc. Si fiindca sunt noi, inca nu si-au recuperat toti banii investiti. Am vorbit cu multi prorpietari de campinguri de la noi, care sunt straini, si ne-au spus chestia asta.

    Nu cred ca dupa ce isi vor recupera banii vor avea preturi mai mici, dar asta ar fi explicatia acuma. In orice caz, cum ziceam, sunt campinguri, ca acesta (care nici nu merita numele asta) care practica astfel de preturi care nu se justifica…

  6. Sigur e ,,biserica pianistilor” ? Eu n-am fost in Cluj ,dar stiu ca exista calugari piaristi…Poate e o greseala…

  7. Pentru cei care vor mai explora Maramuresul, va recomand cazare in Vadu Izei.

    Sunt cateva pensiuni foarte decente acolo (intr-adevar, un pic mai scumpe decat “casuta” de mai sus:) Ofera si demipensiune, si satul e exact unde trebuie pentru o explorare usoara a zonei.

  8. Multumim pentru sugestii Vlad! Am trecut prin Vadu Izei in drum spre Sighet. E chiar bine pozitionat si e un sat numai bun de gustat farmecul maramuresan, dupa parerea mea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *