In sfarsit in iunie in Ciucas

Data: 18 iunie 2011

Traseu: Cheia (900 m) – Cheile Cheiţei – Pasul Bratocea (1263 m) (  +  – 2h15)
Pasul Bratocea – Şaua Ţiglăilor (1745 m)  (  – 3h)
Şaua Ţiglăilor – Turnul Goliat – Vf. Ciucaş (1954 m)  (  – 45 min)
Vf. Ciucaş – Cabana Ciucaş (1600 m) (  – 1h30)
Cabana Ciucaş – Izvorul N. Ioan – Muntele Roşu / Cabana Silva (1280 m) (  – 1h30)

Durata totală: 9 h
Diferenta nivel: +1200 m, -850 m

Surse de apă: În Cheile Cheiţei şi la Izvorul Nicolae Ioan. Creasta este complet lipsită de apă.

Telefon Cabana Silva: 0722 610615; 0722 516084; 0244 294141

Tura asta cred că a fost cea mai amănată din istoria ultimilor ani :P De anul trecut mă tot chinui să ajung în iunie în Ciucaş, când e înflorit rhododendronul sau bujorul de munte. Deci trebuia făcută în iunie 2010 dar cum lucrurile nu s-au pupat atunci între ele, planetele nu s-au aliniat, am rămas cu buza umflată. Tare necăjită am fost, aşa că am zis că anul ăsta nu mă interesează cum necum, dar eu în iunie mă duc în Ciucaş. Şi să fie şi vreme bună, da??? Am zis! :)

Aşa că cu 2 săptămâni înainte de weekendul avut în vizor am făcut rezervare la Cabana Silva şi am aşteptat, fără nicio grijă, să văd cum vremea se va anunţa super cu câteva zile înainte. Şi chiar aşa a fost. Zic băi frate, cât noroc pe capul meu! Asta a fost!

Un mic detaliu însă: rămăsesem fără maşină, iar tura necesita implicarea clară a unei maşini, pentru că aveam intenţia de a face traseul din Pasul Bratocea până pe vârf şi înapoi. Dar ups, iată că nu toate planetele s-au aliniat (o fi rămas una mai proastă şi ameţită pe alături) şi mă găsesc nevoită să schimb planul. Mergem cu maxi taxi deci (pentru asta trebuie să fiţi la 6 în autogara IDM). Mă gândesc că poate îl conving pe şofer să ne ducă el în Pasul Bratocea sau găsim noi pe altcineva.

Dar de unde. Când am fost decartaţi în Cheia nenea şoferul mi-a zis şovăind că ne-ar duce el dar nu poate, că are număr fix de km pe care îi face în fiecare zi, cu alte cuvinte e sub strica supraveghere a vreunui şef vai steaua lui, dar s-a oferit foarte amabil să întrebe el pe cineva de acolo “din sat”. Din păcate n-am avut noroc nici aşa, şi având în vedere că nu ne permiteam să pierdem timpul să stăm la autostop, singura soluţie era..logic.. pe jos.. adică băi nene, vrei traseu? Îl faci ca lumea, de la cap la coadă! Adică din Cheia până pe vârf şi înapoi te întorci a doua zi!

Şi uite aşa am plecat noi, cei trei muschetari, Adi, Cristi şi cu mine, spre Cheile Cheiţei, prin care mai trecusem şi în noiembrie 2009, când nu avusesem o experienţă prea minunată, dar na, acuma mai puteam face mofturi???

Hai, bagă! :) Traseul începe de la Hotel Zăganu şi e marcat cu triunghi albastru.

 Cheia (900 m) – Cheile Cheiţei: 1h 45

 

Ca şi acum aproape 2 ani, în această zonă am avut probleme.
Eu către băieţi: băi eu nu pot să trec pe aici! Eu sigur cad!
Ei: Nu măăă, hai că poţi!
Eu: băăăăăi, nu pot! Ce nu înţelegeţi??

Ca să-mi pricepeţi îngrijorarea, eu am o mare problema cu trecerile pe buşteni. Nu ştiu de ce, pentru că atunci când eram mică eram cel mai tare pe bârnă, dar uite că acum îmi tremură picioarele ceva de groază.

Iar aici era “amenajată” o trecere cu un buştean şi nişte pietre dubioase… cea mai mare fericire pe capul meu, care numai cu fundul în apă mă vedeam.

Până la urmă cu chiu cu vai, cu galerie, am reuşit să trec, chiar fără contact cu apa :)

Parcă de pe partea cealaltă a răului se vede altfel treaba :)

După asta ne îndepărtăm uşor de firul apei şi se merge până într-un loc unde trebuie să vă uitaţi după banda albastră şi să o urmaţi. Nu e greu de depistat dar trebuie atenţie. Şi pe urmă se urcă.

 Cheile Cheiţei – Pasul Bratocea (1263 m): 45 min

Când am ajuns, dupa două ore şi ceva în Pasul Bratocea, deja eram cam rupţi. Urcasem ceva de la capătul cheilor până aici, plus că pe porţiunea de mers pe şosea ne-am pierdut câteva minute bune undeva unde credeam că se ocoleşte prin pădure şi m-am cam enervat un pic dar până la urmă am ajuns în pas, unde am făcut o binemeritată pauză  de masă. Şi pe urmă, hei rup mai departe băieţi, că mai avem o sută de ani!

 Pasul Bratocea – Şaua Ţiglăilor (1745 m) – Vf. Ciucaş (1954 m) – Cabana Ciucaş (1600 m): 5h 15

Le-am zis de la început că e mai lung traseul decât e de fapt, ca să fiu sigură că nu clachează înainte de vreme. De fapt nici eu nu prea ştiam de câte ore este, aşa că am pus în plus, ca să fiu sigură. Nu de alta dar era extreeem de cald şi pe Cristi îl văd că l-am pierdut deja. E morocănos şi  transpiră în continuu şi nu are chef de nimic. Îl întreb ceva şi nu zice decât “hai, hai să mergem”. Un fel de “hai mai repede dacă tot m-ai târât aici, hai să mergem ca să ajungem mai repede că nu mai pot!!!!”.

În scurt timp ne prindem că toată vremea aia bună care se anunţa a fost doar dimineaţă, adică fix cât am fost noi în pădure în Cheile Cheiţei, pentru că după ce mergem ceva timp pe creastă, norii se adună şi totul devine destul de mohorât.

Dar noi ce să facem… îi dăm mai departe pe potecă…

După ani şi ani iată că ajungem şi aproape de Şaua Ţiglăilor. Când am ajuns aici am rămas mască pentru că trăiam cu impresia că eram mult mai în spate pe hartă. Iată că totuşi ne-am mişcat foarte bine!

Peisajul este cu adevărat deosebit, cu formaţiunile ieşite din comun ale Ciucaşului, şi îmi pare un pic rău că nu e cerul aşa albastru cum mi-am dorit.

Ajungem în curând şi la Turnul Goliat, prima formaţiune cu nume propriu de pe aici :)

Ei, şi acum să vă zic ce m-a durut mai tare şi mai tare în tura asta. Deeeci, după ce că vremea s-a dovedit a fi mai mult naşpa decât frumoasă, rhododendronul meu după care am suspinat atâta era mai rar ca părul unei babe!!

Şi nu ştiu ce s-a întâmplat pentru că eu am monitorizat situaţia din aproape! Am primit veşti de la prieteni care fuseseră înaintea mea şi s-ar fi înţeles că atunci când aveam să mă duc eu, trebuia să fie maxim! Dar de unde! Era ca şi cum înflorirea abia ar fi început dar în acelaşi timp florile erau cam ofilite, deci cum ar zice unii, erau trecute. Şi atunci de ce în Cheia am văzut la întoarcere că peste 2 săptămâni, adică de pe 1 iulie, urma să fie Festivalul Rhododendronului? Băi frate, eu una nu am înţeles nimic! Dar în fine, m-am mulţumit şi eu cu ce am primit!

Şi am încercat să mă bucur la maxim când prindeam câte un pâlc mai mare! :)

Dar totuşi… nu am putut să nu bănuiesc că cel mai probabil au fost mai mult de o singura planeta mai proastă şi ameţită care nu s-a aliniat în acest weekend :)

Au rămas probabil multe în urmă când s-a strigat alinierea în careu :P aşa cum rămâneam şi eu în urmă ca să mai fac poze, nu de alta dar eram singura care avea chef…

Pe vârf am ajuns la ora 15, cam la 6 ore de la plecarea din Cheia, ceea ce înseamnă mai repede decât preconizasem. Aici nu există nicio plăcuţă de vârf, doar un stâlp sau doi cu nişte indicatoare, care din păcate sunt rupte şi vai de ele. Motiv pentru care nu vă puteţi baza deloc pe indicatoarele din Ciucaş, pentru că peste tot le-am găsit rupte. Hartă musai! Deşi nici dacă ar fi fost întregi nu ar fi fost bine să nu aveţi hartă la voi.

Pe vârf ce găsim… un cort! Cert e că s-au chinuit probabil un pic, dar au găsit loc pentru a-l pune! Bravo lor!

Speriaţi un pic de vremea cam urâţică, nu stăm mult de vârf, mai ales că era super frig, şi mergem mai departe spre Cabana Ciucaş, tot pe bandă roşie.

De pe vârf eu aveam în plan să mergem până la Mâna Dracului şi înapoi însă când am văzut cât de mult şi abrupt se coboară până la ea, m-am lăsat păgubaşă. După cât urcasem deja nu mai aveam putere să urc înapoi ce am fi coborât.

Dar ajungem însă la Babele la sfat, unde cei doi camarazi ai mei se duc să se bage între sfatul lor :)))) Le-am făcut poze ca la maimuţe şi am pornit mai departe.

În sfârşit am ajuns la punctul din care se văd Ţiglăile cel mai frumos, poză la care am visat mult. Din păcate, cer albastru nema, aşa că poza mea e un mare 0 barat faţă de ce ar fi putut fi. Acu am să rog pe oricine ştie, să-mi spună şi mie de unde denumirea asta de Tigăi? Că eu nu chiar nu ştiu. Ca să nu mai zic că am văzut în alte surse scris Ţiglăi, care presupun că e greşit… Deci dacă ştie cineva ceva, rog să mă lumineze şi pe mine.

În Şaua fără nume de sub Ţiglăi ne oprim puţin pentru că întâlnim cel mai frumos câine din lume! (Evident, la mine toţi sunt cei mai frumoşi câini din lume, aşa că nu vă simţiţi derutaţi dacă vedeţi că afirm asta de fiecare data :))))

Din păcate nu am reuşit să-i facem o poză de aproape pentru că se tot mişca pe acolo, dar era genial! Era de o curăţenie extraordinară, avea o blană super moale şi o chema Milka. Pentru că era o ea, bineînţeles. Şi avea rucsăcel, asta mi-a plăcut cel mai tare! :) Dacă aş avea şi eu un câine string din ăsta cred că aş încerca un pic să-l “rog” să-mi care şi mie câte o sticlă de apă de 0,5 pe fiecare parte :P Eh, glumesc, probabil că mi-ar fi milă să fac asta…

Înainte de a porni mai departe am mai tras o dată Ţiglăile în obiectiv, că parcă se vedeau un pic mai altfel :) Extrem de frumos aici, păcat evident că era înnorat :)

Apoi mi-am dat seama ce păcat că o cabană aşa gălăgioasă precum va deveni noua Cabana Ciucaş se găseşte într-o locaţie atât de frumoasă. De la cabană ajungi super repede în Şaua de sub Ţiglăi.

Iată deci cum arată noua cabană, care în weekendul acesta tocmai se deschisese. Nu intru în detalii gen “vai ce naşpa e că s-a făcut un mare hotel aici” sau alte chestii de acest tip. Spun doar că: o camera costă 110 lei, un preţ pe care majoritatea drumeţilor nu şi-l permit, că nu prea se potriveşte în peisaj şi că am auzit că deja e gălăgie mare pe acolo, dar că generatorul se stinge la 22, ceea ce e un lucru bun. Că nu ştiu dacă asta se întâmplă în fiecare seara, asta e alta treabă. Mai e şi problema cu tipul de oameni care se duc acolo, dar…asta e iarăşi alta treabă. Deocamdată însă drumul până acolo nu este însă asfaltat şi nici nu se poate parcurge cu maşina pentru că este extrem de abrupt, şi se aud zvonuri că nici nu se va putea asfalta vreodată, dar asta nu prea o cred.

Telefonul de contact de la Cabana Ciucaş este 0720 437 863, în caz că vă interesează. Eu una nu o să merg acolo prea curând, dar în caz de nevoie, evident că aş sta.

 Cabana Ciucaş (1600 m) – Izvorul N. Ioan – Muntele Roşu / Cabana Silva (1280 m): 1h 30

De aici până la Cabana Silva nu mai e mult. Teoretic. Mai întâi se merge pe acest drum groaznic până la Fântână şi apoi se continuă prin pădure. Zic drum groaznic pentru că este efectiv indecent de abrupt şi astfel extrem de greu de coborât. Cred că mai bine o iei la fugă, dar asta pentru cei experiementaţi. Şi eu cum nicidecum nu mă încadrez în elita maratoniştilor, pe coborârea asta am zis că pic sigur. N-am picat…dar mi-a alunecat piciorul de nenumărate ori…

În fine, din păcate eu ţineam minte că e pis ăv cheic traseul de aici şi până la Muntele Roşu, de când am făcut traseul ăsta în februarie. Din păcate impresia mea era distorsionată având în vedere că atunci îl făcusem în sens invers şi, evident, de faptul că eram rupţi şi aveam o dorinţă maximă de a ajunge cât mai repede, şi când eşti în situaţia asta uneori ai impresia că o să ajungi mai repede decât e cazul.

Aşa că am tras, şi am tras, şi pe ultima sută de metri, când deja mă durea spatele groaznic de parcă aş fi tras la jug o zi întreagă, culmea, traseul mai şi urcă. De parcă nu urcasem suficient. Incredibil cum acum, după aproape 2 luni de la tură, pot să mă transpun perfect în pielea mea din ziua aia şi să-mi aduc aminte senzaţia de “hai băi las-o dar mai urc mult? ajungem şi noi azi?”…

La ora memorabilă 18 am ajuns în sfârşit la cabană. Cabanierul chiar ne sunase cu ceva timp în urmă ca să fie sigur că venim, pentru că venise un grup de 3 persoane care vroiau să se cazeze şi nu mai avea nimic liber pentru ei.

Aici la Silva e de fapt un grup de căsuţe cu câte 2 paturi. Mai multe şi mai mici pe partea dreaptă şi câteva duplex pe partea stângă. Când am ajuns, am constatat cu stupoare că alea mici sunt ocupate de un grup mare de copiii şi ne uitam cu groază să nu cumva să ne dea şi nouă cabană lângă ei, cu ochii scurgându-ni-se la astea frumoase şi mai retrase de pe partea stângă.

Din fericire, norocul a fost de partea noastră şi exact la astea duplex ne-a dat. Ge-ni-al! Am primit chiar şi de mâncare de la cabanier, care este foarte de treabă by the way, şi am mâncat cât ai zice peşte, nu de alta dar muream de foame. Pe urmă ne-am relaxat puţin, cu gândul că a doua zi doar coborâm în Cheia şi mergem spre casă, adică o zi mai de pensionari aşa…

De relaxat ne-am relaxat în scurt timp de tot, pentru că eu după o zi întreagă de mers pe munte şi după o masă bună, sunt în stare să adorm la orice oră. 19, 20, 21, nu contează! Eu îţi adorm la comandă! Doar să mă laşi! :)))

Aşa că de data asta am adormit cred că pe la ora 21. Astfel că dormeam de ceva timp când, pe la 1-2 noaptea m-am trezit pentru că grupul de elevi de vis-a-vis se gândiseră să vină la o bârfă undeva foarte aproape de cabana noastră şi mă treziseră. Nu mai puteam adormi pentru că aveau şi muzica destul de tare (of, tinereţea asta, ce înseamnă să devii pensionar :)))) aşa că am ieşit ca o babă din aia ciufulită şi i-am bodogănit un pic până au dat muzica încet şi au plecat de lângă noi şi m-am putut duce liniştită să mă culc la loc.

Mă aşteptam sincer să dea muzica tare din nou, dar se pare că au fost cu bun simţ şi asta nu s-a întâmplat, mai ales că aveau şi profesor cu ei.

Şi uite aşa s-a încheiat marele traseu în Ciucaş. A doua zi urma, cum vă ziceam, să coborâm doar până în Cheia, dar…. socoteala de acasă nu se potriveşte mereu cu aia din târg, nu? ;)

So.. va urma :)

Citeşte aici continuarea.

27 comentarii:

  1. superb chiar daca cerul nu era albastru cum ti l-ai dorit…..daca nu aveam programate alte 3 trasee pana la sfarsitul lui septembrie poate mergeam acolo, dar asa ramane pt anul viitor, sau cine stie? daca va fi frumos si in octombre poate dam o fuga ;)

  2. Ah, pai daaa… merge si in octombrie, si chiar o sa fie super frumos peisajul, mai ales la jumatatea lunii. Sigur o sa fie vreme buna, noi am prins si in noiembrie…

  3. Desi am citit jurnalul tau mai de mult, abia azi am apucat sa scriu un mic comentariu (nebunie mare la munca). Am ajuns la Vf. Ciucas in aceeasi zi (noi am urcat de la Muntele Rosu). Poate chiar ne-am vazut, dar nu am stiut. Ce coincidenta.

  4. Am coborat tot la Muntele Rosu pentru ca parcasem masina acolo. Poate ne-am vazut pe varf, desi m-am uitat pe pozele tale si nu m-am vazut.

  5. Nu, pai nu mai era nimeni pe varf cand am ajuns noi, plus ca noi am ajuns destul de tarziu pe varf plecand tocmai din Cheia, pe cand voi sigur ati facut mai putin de la Muntele Rosu.

  6. Noi am ajuns undeva pe la 12 – 13 si era o nebunie pe varf. De la Muntele Rosu dus – intors am facut cam 4 ore – 4 ore si jumatate.

  7. Foarte frumos :) Acelasi traseu ca tine l-am facut si eu, dar acum iarna. Am avut noroc ca am prins o super vreme si deloc ceata.
    Anul viitor sper sa ajung sa vad si “ciucasul roz”

  8. Ce misto! As vrea si eu iarna! Nu ai prins vant puternic?

    E tare frumos daca ai noroc sa prinzi rododendronul ca lumea. Ma gandesc ca mai potrivit ar fi primul w-e din iulie dar difera de la an la an cred..

  9. Buna,

    Denumirea corecta este Ţiglaile si nu Tigaile. Ţiglaie = claie de fân (popular). În timp, litera l a fost parasita si s-a ajuns la Tigai, care nu au nici in clin nici in maneca cu forma stancilor, care într-adevăr se aseamănă cu nişte clăi de fân.

  10. Revin: in principiu smardarul are faza de maxima inflorire in jurul datei de 1 iunie, plus minus cateva zile in functie de temperatura medie din luna mai. Am fost de multe ori in Ciucas la inceput de iunie, uneori am gasit versanti intregi infloriti, alteori nu….depinde de niste factori misteriosi se pare. Denumirea Muntele Rosu vine de la aceasta perioada a anului in care inforeste smardarul si tot muntele este …Rosu.
    Uite aici o poza facuta intr-un an in care am avut noroc:
    https://picasaweb.google.com/116889302635076624500/CiucasMountain#5347222330099114946

  11. Da, am auzit si eu explicatia cu Tiglaile…

    Cat despre smardan, tare mi-a dat de furca.. Sa vedem ce noroc am de acum incolo cu nimeritul :)

    Foarte frumoasa poza pe care ai facut-o la Muntele Rosu! Multumim!

  12. Buna Alexandra,

    Foarte frumos traseul, insa as avea o indoiala; cativa prieteni vor pleca in viitorul apropiat pe Ciucas (exact exact nu stiu inca traseul, dar stiu ca e de urcat vreo 4 ore in prima zi pana la cabana si apoi vreo 5 de coborat in a doua) si as avea o strangere de inima legata de dificultatea traseului, mai ales ca ei au cat de cat experienta (nu sunt experti, dar orisicat) si mai si mai ales ca eu nu prea am nicio experienta pe munte, daca nu se pune o excursie prin liceu la cascada urlatoarea, si conditie fizica cam tot pe acolo. as aprecia foarte mult un sfat legat de cat de dificil e traseul. :)

  13. Buna Cosmina!
    Traseul nu este dificil, insa daca tu nu ai deloc experienta si conditie fizica si ei vor merge mai repede, s-ar putea sa ai o problema… Daca ei stiu deja asta si sunt dispusi sa nu te faca sa gafai pe acolo, atunci o sa te poti bucura si tu de ce vedeti si o sa fie perfect :)

    Vreme excelenta va doresc!

  14. Salut!
    Pentru excursia de weekendul viitor am ales Ciucasul, m-ai convins cu pozele:) desi e foarte departe de noi, probabil vom face vreo 6 ore cu masina pana acolo. O intrebare as avea, ce recomanzi ca si cazare? Initial as fi vrut la cabana Ciucas, dar din ce am citit pe net, nu e deloc genul de cabana unde ne-am simti bine, m-am ingrozit ca s-a construit asa ceva in zona respectiva. Am tot cautat alternative, dar cum nu cunosc zona e un pic cam greu. Am sta 2-3 nopti, si am dori sa facem un traseu in fiecare zi. As aprecia foarte mult, daca m-ai putea ajuta un pic! :)

    • Buna Irina!
      In perioada asta Ciucasul nu va arata asa ca in pozele din articolul de fata, dar are si perioada asta farmecul ei :)
      Ca si cazare eu ti-as recomanda ori Cabana Ciucas (eu am stat anul trecut acolo si chiar a fost ok) sau Cabana Silva de la Muntele Rosu.
      Succes!

  15. buna alexandra,

    stiu ca e vechi tare articolul dar presupun ca nu ti-a devenit strain ciucasul de atunci de asta daca poti sa imi spui si mie niste chestii.

    am un servici destul de solicitant si de asta trebuie sa imi gandesc la perfectie fiecare zi libera in asa fel incat sa pot merge pe munte cat mai mult, astfel ca ciucasul il am planuit pentru pasti (daca am 4 zile libere…da-o incolo de masa festiva si sarbatoare, trebuie scos cortul din dulap), si de nerabdare planuiesc tot anul de pe acum. crezi ca e ok pentru acea perioada? posibilitate mare de zapada la 1 mai? si cum e de stat cu cortul sus? vremea rea tare noaptea? (am cort relativ bun), este permis? ursi multi prin zona? daca as sta o zi intreaba sus pe munte, as avea vreun traseu pentru plimbare o zi intreaga sau e mai mult…un munte pentru urcat si coborat in aceeasi zi. poate nu oi sti eu sa caut..dar chiar nu gasesc multe detalii despre trasee si locuri de vazut in ciucas dar din poze mi se pare mirific.

    • Buna Liviu!
      In principiu la 1 mai s-ar putea sa nu mai fie zapada, dar depinde mult cata va cadea iarna asta.
      Daca nu vrei neaparat cu cortul, iti recomand sa stai peste noapte la Cabana Ciucas sau Silva.
      Daca nu o sa fie zapada, frig oricum va fi in perioada aceea la altitudine.
      Ursi sunt in Ciucas… nu pot sa zic ca nu :)
      Uite aici poti vedea ce trasee am facut eu de 1 zi sau 2 in Ciucas: http://bloguldecalatorii.ro/idei-de-ture-pe-munte-clasificate-pe-munti

      Daca mai intrebari, let me know :)
      Multa bafta si carari cu soare! :)

  16. Buna Alexandra!

    Doresc si eu sa fac excursia aceasta (intr-o singura zi) si problema pe care o intampin este transportul: Stii cu ce se ajunge pana la Pasul Bratocea/ Cheia? Am vazut ca in text ai mentionat ceva de un maxi-taxi, dar te intreb pentru ca de atunci se poate ca multe sa se fii schimbat si poate ai idee cum se ajune acum…

    Multumesc!

  17. Salutari, am de gand sa fac maine o tura fulger pe Ciucas – plecat dimineata devreme din Bucuresti si lasat masina la curba de langa fabrica de apa, apoi urcat batraneste pana la cabana Ciucas. Scopul turei este de a atinge varful pe traseul cabana Ciucas – Varful Ciucas – Saua Tigailor – cabana Ciucas si intors acasa pana la miezul noptii. Iti multumesc pentru ca impartasesti si cu noi, sedentarii de rand avizi de plimbari montane, ideile de calatorie dar si propriile peripetii! Numai bine

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *