Valea Cernei I : Cheile Corcoaiei

11 iunie 2011Weekendul prelungit cu ocazia Rusaliilor era rezervat cu 2 săptămâni înainte pentru Valea Sâmbetei. Aveam rezervări făcute la Cabana Sâmbăta, totul bine planificat până la ultimul detaliu şi… hop vine joi, 9 iunie, cu veşti minunate: ploi în aproape toată ţara. Minunat! Grrr…

Zic, no, bine, atunci să căutăm acum unde NU plouă, că nici prin cap nu-mi trece să nu profit de cele 3 zile libere :D

Şi uite aşa, singura zonă pe hartă unde nu ploua non stop era partea vestică, şi cum Apusenii parcă-s un pic cam departe, hmm… ce-ar fi să mergem în Mehedinţi, Valea Cernei alea, alea… ?! Zicea aşa: că sâmbătă e înnorat, duminică plouă doar un pic pe la prânz şi luni deja e soare. Good enough for me!

Mi-am adus aminte rapid că nu demult salivasem îndelung la nişte fotografii cu unicele crovuri din Mehedinţi, aşa că nu m-am gândit de multe ori şi am şi căutat nişte hărţi , ceva, să vază şi ochiul meu care e situaţiunea pe acolo, ca să n-ajung să mă uit ca mâţa-n calendar când ajung.

Ei şi m-am surescitat aşa de tare că aveam să merg într-un loc aşa frumos, pe neaşteptate şi fără niciun plan dinainte încât nu mi-a dat deloc prin cap să caut nişte jurnale şi uitasem complet de revista România natura, care culmea, avea o hartă care mi-ar fi prins numai bine pentru trasee .. dar de… asta e. Cert e că nici nu prea am avut aşa mult timp la dispoziţie, având în vedere că abia vineri dimineaţă am hotărât clar că mergem, şi sâmbătă dimineaţă la ora 8 eram deja la Auchan ca să ne facem proviziile.

Cred că e de prisos să spun că am făcut o mie de ani până acolo (vreo 6 ore şi ceva din Bucureşti  pana la punctul de pe Valea Cernei unde se ramifică un pseudo drum spre Cerna Sat şi Cheile Corcoaiei).Pe drum însă ne-am distrat în nerepetate rânduri. Ba cu nişte întreprinzători cu un ATV în maşină…

Ba cu o depăşire periculoasă între două maşini de gunoi :))))

Dar când am ajuns la ramificaţia spre Cerna sat, ne-a pierit zâmbetul de pe buze. Nu că nu ştiam că drumul nu mai este asfaltat, ba chiar mă aşteptam la cel mai rău cu putinţă.

Era ora 16. Am analizat un pic harta şi indicatorul care arăta 18 km până la Cerna sat, am văzut câţi km am pe bord ca să ştiu cam pe unde vom fi peste 18 km şi am pornit. Cam o oră după calculele mele trebuia să facem.

Vaca Mu

Drumul părea chiar ok având în vedere cu ce spaimă venisem. Erau gropi ce-i drept, dar mai mult de o hurducăială în maşină, nu provocau, evident, dacă mergeam încet şi făceam slalom cât de bine puteam eu.

Stăteam cu ochii pe kilometraj, ca nu care cumva să nu îmi dau seama când ajung în Cerna Sat, deşi mă aşteptam să fie totuşi evident, fiind un sat. După ceva timp ajungem la nişte case, vedem pe dreapta un complex turistic cu căsuţe, şi o vagă impresie de civilizaţie, însă se termină aşa repede, încât îi dau înainte mai departe. Am stat eu puţin să mă întreb dacă nu cumva ăla era Cerna Sat dar cum nu a apărut niciun indicator de sat şi nici kilometrajul nu numărase cei 18 km am alungat gândul numaidecât.

De asemenea am avut un mic sentiment când Cristi a zis “oare ce o fi acolo” când a văzut printre crengi în depărtare o pancartă pe partea dreaptă, dar am zis “Ei, vedem la întoarcere“, alungând imediat gândul că ar putea fi intrarea în Cheile Corcoaiei, având în vedere că nici în Cerna Sat nu am ajuns şi nici n-am văzut indicatorul de drum interzis, care ştiam că tre să apară undeva după Cerna Sat.

În foarte scurt timp după asta drumul a devenit cu adevărat infect, şi mi-am zis eu în sinea mea: “aha, deci uite şi drumul înspăimântător despre care citisem”. Chiar aveam sentimentul că suntem pe drumul cel bun. Şi nici nu mai era mult, aşa zicea kilometrajul.

Câteva mostre de drum:

Oricât de ok ar părea în poză, în scurt timp crăpăturile s-au căscat şi au dat naştere la nişte şanţuri de m-am ţinut cu mâna de inimă când am trecut printre ele. Situaţia devenea clar critică şi mintea mea a intrat din nou în starea de avarie pe care a mai simţit-o şi în alte rânduri, pe drumuri aflate într-o stare asemănătoare.

Uneori îţi dădea impresia că gata, s-a terminat partea nasoală, ca după colţ să-ţi dea iar în cap cu nişte cratere care nu mă făceau decât să gândesc, ca în alte nenumărate rânduri, “ce naiba caut eu pe aici“.

La un moment dat ba am şi văzut un baraj imens înălţându-se în faţa mea în depărtare, şi tot nu mi-a picat nicio fisa, nimic. Am zis: ei, ce ştiu eu cum coteşte drumul ăsta.

Dacă doar doar aş fi oprit un pic (oricum nu cred că mai venea nici naiba după mine) să pun iar mâna pe hartă. De ce? Pentru că atunci când am ajuns realmente la baraj şi am văzut lacul, am ştiut clar că am trecut de muuuult de Cheile Corcoaiei şi de mama satului Cerna. Pentru că ajunsesem la Lacul Valea lui Iovan.

Lac la care ştiam că se ajunge pe un drum infect, un drum pe care nici într-o mie de ani nu aş fi vrut să ajung, dar iată că totuşi tocmai îl parcursesem.

Am întors într-un loc extrem de nesimţit de strâmt pentru aşa o manevră şi am oprit să facem câteva poze. Dacă tot am ajuns la lacul de la cucuieţii din deal….

Muream de ciudă că am mers tot drumul ăsta oribil degeaba, şi mai trebuia şi să mă întorc pe el, că am pierdut timpul şi aşa scurt… dar m-am bucurat un pic că nu i-am dat şi mai înainte. Arăta de parcă m-aş fi afundat în cel mai adânc loc de pe planeta asta, din care nu aş mai fi putut să mă întorc.

:P Ei, glumesc, doar că chiar arăta super naşpa continuarea, atât din ce am văzut la faţa locului, cât şi pe hartă, unde apăreau nişte serpentine şi nişte coclauri pe care jur că n-aş vrea să trec în viaţa mea. Lasă-le! Să stea bine mersi acolo, că mă simt foarte bine aşa, fără să le cunosc!

După ce mi-am luat inima în dinţi şi am parcurs drumul infect înapoi, am oprit, desigur, în locul pe care îl văzuse Cristi de pe geam. Ca să nu mai fie nicio îndoială, aici, unde e peretele ăsta mare de beton, trebuie să opriţi pentru Cheile Corcoaiei. Am ajuns un pic după ora 17:30, deci la aprox. 1 oră jumătate de la părăsirea drumului asfaltat. Dar având în vedere că am parcurs şi porţiunea de drum între  Cheile Corcoaiei şi baraj dus întors, timpul aş zice că ar fi trebuit să fie cam 1 oră, cum am bănuit de la început.

De aici şi până la intrarea în Cheile spectaculoase ale Corcoaiei (sau Cheile Corcoaia, cum sunt denumite pe pancartă şi în alte surse) mai sunt doar câţiva paşi.

Pare destul de incredibilă înfăţişarea acestor chei chiar şi după ce ai apucat să caşti bine ochii, să-i freci bine şi să concluzionezi că sunt reale, nu e vreo închipuire.

Şantul extrem de adânc şi pronunţat care apare în special pe partea dreaptă, având în vedere sensul de înaintare în chei, este şi subiectul unei frumoase legende care implică un balaur şi pe viteazul şi curajosul Iovan, pe care vă invit să o descoperiţi în articolul scris de colega mea Adriana pe viajoa.ro, care a ajuns şi ea în zonă anul trecut.

Pe cât de frumoase sunt aceste chei, pe atât de scurte. Balustrada montată pe partea stângă pentru a facilita accesul în chei pentru turişti se termină extrem de repede şi când am ajuns la capăt nu am putut spune decât: “atââât? da mai vreaaaau!“.

Dar ce era să facem… am făcut cale întoarsă, ne-am mai minunat un pic de unicitatea acestui loc deosebit şi eu personal m-am înhămat la încă o oră de condus maşinuţa până înapoi la drumul asfaltat, care făcea ca barca pe valuri.

Atât de obosită eram după atâtea ore de condus de la Bucureşti, atâţi kilometri şi atâtea emoţii cu drumurile astea, încât efectiv îmi era foarte greu să mă concentrez şi să fac în aşa fel încât să nu buşesc maşina pe dedesubt.

Atenţie mare, atâta vreme cât se merge încet (foarte încet uneori) şi cu grijă, nu sunt probleme cu o maşina cu gardă normală. Se bălăngănea un pic maşina, ca să zic aşa… popular :) dar e ok. Doar să nu faceţi prostia pe care am făcut-o eu să rataţi locul, dar de aceea am şi pus poza cu peretele ăla de beton de scrie loc de campare pe el şi multe alte mâzgălituri :)

Alte ajutoare pe care aş putea să vi le dau ar fi:

Locaţia Cheilor Corcoaiei pe Google maps, să vedeţi cam pe unde vin.

Harta cu Valea Cernei de pe site-ul Parcului Naţional Domogled – Valea Cernei.

Drumul parcurs de noi de la Bucureşti la Cheile Corcoaiei, care e practic cel mai scurt, adică mai scurt decât dacă aţi alege varianta prin Craiova si Băle Herculane. Acum desigur, contează şi care vă e tot traseul şi unde dormiţi, că doar n-o să mergeţi de la Bucureşti până acolo doar ca să vedeţi Cheile Corcoaiei şi să vă întoarceţi :P

Noi după aceasta am continuat pe drumul care duce la Băile Herculane, şi am oprit la Motelul Dumbrava, unde ne-am cazat. Dacă daţi suficient zoom pe google maps, o să-l găsiţi marcat pe hartă, undeva înainte de Lacul Prisaca. Condiţiile în acest motel sunt de 2 stele, adică nu ceva extraordinar, dar suficient. Masa a fost foarte ok, au şi mic dejun, şi este şi un loc foarte bun de plecare în trasee. De exemplu traseul spre Cheile Tăşnei (Ţăsnei? nu ştiu încă denumirea corectă.. poate o ştie cineva…încep chiar de la Motel. Acolo însă nu exista semnal şi nici la campingurile din zona lacului Prisaca. Ceea ce face din acest loc unul ideal pentru deconectare. La propriu :) În plus, lângă Motel există o poiană unde se poate campa foarte bine. Dacă ştiam, nu mai dădeam banii pe cazare…

21 comentarii:

  1. Acum l-am citit! Mersi mult de tot! Foarte bine de stiut!

    Pe drumul spre Cheile Corcoaiei am fost cu un renault clio.

    Da, stiu poiana aia privata, am dat de ea cand am trecut podul si ne-am bagat nasul un pic pe acolo. Misto ca se poate campa si acolo!

  2. o sa ajungem si noi pe Valea Cernei saptamana viitoare, dupa ce iesim din Retezat… Ai mai vazut vreo masina pe drum ori caruta/masina de lemne, ceva pe toata Valea? Nu de alta, da’ noi suntem 4 fete cucuiete, fara masina….

  3. O, mistoo, deci aventura :)
    Super!
    Da, sigur ca am vazut masini pe drum, iar spre drumul spre Cheile Corcoaiei am vazut si o masina cu lemne cand intram noi..

    Cu putin noroc sigur gasiti cine sa va transporte :)

    Mult succes si vreme buna va doresc!

    Ce anume vreti sa vedeti pe acolo?

  4. super, merci mult; din 4, macar una sa fie norocoasa si sa ne iasa in drum vreo masina; in functie de vreme si de cand terminam traseele in Retezat, sunt multe de vazut de la izbucul Cernei pana in Herculane iar Cheile Corcoaiei sunt un must… Ar mai fi ceva pesteri (grota cu aburi, poate), La 7 izvoare reci, La 7 izvoare calde, La cloaca, Valea lui Iovan. Avem cu noi harti asa ca daca vremea e buna si ne miscam repede vom vedea cat mai multe. Daca nu, ne ducem direct la Cazane ;))

  5. Eu am fost de unul singur in 2003 pe cateba trasee in Valea Cerni: am urcat la Crucea Alba , de unde am coborat in vmax, avand in vedere ca era sa calc inocent pe ditamai vipera care se sorea in zona, apoi am ales un traseu balaureala la maxim dar la capat era o minunatie: cascada Cociu sau Roset, cea mai inalta din Romania, 12o de m; la Vanturatoarea am incercat, dar marcajul era aiurea, apoi am incercat sa urc in creasta muntilor Cernei, dar, din nou, marcajele erau aiurea si am ajuns inapoi in Herculane. Apoi s-a stricat vremea…
    O intalnire de gradul 3 prin padurea de deasupra statiunii: o broasca testoasa; m-a sasait super creepy, probabil vreun mascul!!!:)).
    Zona este superba dar atentie la vipere, sunt specii cu corn al caror venin te pot omori lejer!
    Prin Gurghiu ati fost? Eu am vrut sa urc din Sovata in 2009 si nu ne-au lasat Salvamontul ca bantuia un urs care atacase oameni…niste idioti care umblasera beti pe munte; am constatat de multe ori ca a te duce pilit pe munte sau a te imbata dupa ce ajungi la cabana este sport des practicat…inconstienta ucide deseori pe muntii nostri.

  6. Cazare gaseati si in Cerna sat la ” Nea Ionita “. Casute cu doua paturi si baie proprie, pe malul lacului unde se poate si pescui ( cu acordul proprietarului ). Am fost acolo in 2014. Zona e de basm……..

    • Mersi mult de pont! Nu stiam de Nea Ionita, e bine de stiut pe viitor. Atunci n-am cautat acolo, pentru ca nu voiam sa fim asa departe de zona noastra de interes pentru drumetii.

  7. Cazare gaseati si in Cerna sat la ” Nea Ionita “. Casute cu doua paturi si baie proprie, pe malul lacului unde se poate si pescui ( cu acordul proprietarului ). Am fost acolo in 2014. Zona e de basm. Nu exista insa punct de aprovizionare, asa ca daca stati mai mult luati-va provizii

  8. Iar am găsit ceva frumos de vizitat ,pe unde umbli tu .Foarte frumos mai povestești. Nu scrii o carte de drumeții ????

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *