Franța: Paris – Pont des Arts & more

Ei, şi iată că a venit şi ultima zi de Paris. Dimineaţă ne-am luat frumos bocceluţele în spate şi am plecat în ultima plimbare. Din păcate dacă ne lăsam bagajele la o gară sau la hotel pierdeam foarte mult timp cu recuperarea lor aşa că ne-am cărat cu ele peste tot, motiv pentru care „peste tot” n-au fost aşa multe locuri, pentru că pot să zic că e super enervant sa tragi un troller după tine în timp ce încerci să te plimbi.

Aşa că de acum o să fiu foarte atentă să-mi rezerv biletele de avion sau să fac în aşa fel încât să nu mai trebuiască să fac asta.

Primul loc în care a mers a fost Hotel de Sens, pentru că după ce umblasem atâta cu o zi înainte după el, trebuia neapărat să-l văd. Pare un mini castel medieval în mijlocul Parisului.

Hotel de Sens

Înainte însă de a ne urca în metrou a trebuit să ne cumpărăm un pachet de 10 călătorii (12 euro) pentru că nu mai aveam  Paris Visite şi pentru ultima zi.

După Hotel de Sens am pornit frumos pe jos pe malul Senei spre Pont des Arts. Asta pentru că de, trebuia să agăţăm şi noi un lăcăţel acolo, ca să fim în rând cu lumea, şi ca să fim mai cu moţ, am agăţat chiar două :P

Evident, această activitate extrem de importantă nu era în plan în ultima zi, dar pentru că lăcăţelele erau în geanta pierdută şi recuperată doar cu o zi în urmă.. nu prea am mai avut de ales. De ce nu am cumpărat altul? Păi aveam unul inscripţionat de acasă, doooh! :)))

Gândindu-mă la articolul lui Andrei cu lacăte de anul trecut, mi-am dat şi eu seama la faţa locului că efectiv nu te poţi abţine să fotografiezi diverse lacăte agăţate de gard, nu de alta dar sunt foarte diferite şi unele foarte interesante sau chiar amuzante. Evident, pozele mele nu se compară cu cele ale lui Andrei, dar astea sunt detalii… :P

Lacătul lui Florian şi Ioana. Cam din topor, aşa, şi scrijelit cu 0 buget. Ei, merge şi aşa, gestul contează :))

Un lacat foarte romanticos dar delco tratat împotriva coroziunii. Ntz! Ntz!

Originalitate la puterea a doua

Lacătele lui Cristi şi Alexandra :P Cum de unde ştiu? :)))) Poate dacă treceţi pe acolo îmi spuneţi dacă mai sunt încă agăţate :)

După ce am făcut-o şi pe asta am pornit mai departe pe celălalt mal al Senei ca să schimbăm peisajul. În prim plan avem Square du Vert Galant. Aici doresc să-mi odihnesc oscioarele un pic.

Dar de unde? Square du Vert Galant nu mai e ce era pe vremuri domle :))

Nu ştiu care e faza dar eu când am fost aici acum 10 ani erau o grămadă de oameni întinşi pe iarbă care se relaxau, de abia mai aveai loc să te aşezi şi tu. Acum nu era nici naiba pe iarbă, lumea stătea cuminte doar pe băncuţe şi era total altă atmosferă faţă de cea cu care rămăsesem eu în minte. Nu am văzut sincer vreun semn să nu stai pe iarbă dar… când nu vezi pe nimeni parcă nu-ţi vine să te aşezi tu ca ţăranu…

Aşa că n-am stat decât un pic pe bancă şi apoi am plecat mai departe, mai ales că micul părculeţ aflat în „vârful” insulei a fost asaltat de o droaie de copii care mi-au tulburat complet ideea mea de relaxare de prânz.

Next and last stop: Pont Alexadnre III si Esplanade des Invalides.

Înainte de a ajunge a trebuit să schimbăm trenul şi atunci am constat pentru prima dată că atunci când schimbi trenul trebuie să compostezi un bilet nou, nu e ca atunci când schimbi metroul şi e valabil un singur bilet. Fapt pe care evident nu îl luasem în calcul, aşa că a trebuit să mai cumpărăm nişte bilete.

Aşa că nu ne-a rămas decât să ne aruncăm bagajele în mijlocul esplanadei şi să ne bucurăm de ultimele momente petrecute în Paris, cum altfel decât tolăniţi pe iarbă, french style :)

Şi uite aşa cum stăteam eu şi mă relaxam, mi-am adus aminte că am uitat să fac ceva. Nu-mi venea să cred! Vroiam neapărat să ajung la Cite des Sciences, şi chiar să vedem un filmuleţ la Geode, şi am zis să mergem în ultima zi eventual. Dar cu toată nebunia cu geanta, cu toate locaţiile la care a trebuit să renunţ, am uitat cu desăvârşire. Nu că am fi avut timp, dar dacă nu-mi zbura complet din cap cu o zi înainte, poate făceam cumva altfel planul. M-am ofticat o grămadă dar.. ce era să mai facem… era timpul să plecăm spre autocar..

Avionul îl aveam la ora 16:30 şi pe site-ul aeroportului Beauvais scrie clar să ajungi la Porte Maillot (vezi pe hartă de unde se ia autocarul) cu 3 ore şi un sfert înainte de zbor, ceea ce pentru noi însemna ora 13:15.

M-am gândit eu că o fi un autocar la 13:30 dar nu ştiu ce-am făcut că nu prea m-am grăbit. Am ajuns la ghişeul de bilete la 13:30 fix şi cu ochii mari cât cepele am citit în fugă pe o tabelă că pentru zborul către România la 13:30 era autocarul, exact cum bănuiam. Am luat repede biletele şi am găsit autocarul pe picior de plecare. După ce ne-am urcat noi a şi plecat. Pfiu! That was close!

Eh, acuma nu ştiu dacă nu am fi putut totuşi să ne urcăm şi într-un alt autocar, să zicem la ora 14, care era practic pentru altă destinaţie, că na.. tot la Beauvais ajungea..

În fine, cert e că am prins la mustaţă autocarul şi iată-ne din nou, printre români. La Aeroport acolo nu trebuie să te prezinţi decât cu buletinul / paşaportul, pentru că nu se face check-in online, aşa că a trebuit să stăm la coadă. Bine, de data asta am şi lăsat ambele bagaje la cală, ca să nu cumva să avem probleme. Cu ăştia nu prea cred că era de glumit.

În rest, nu-mi aduc aminte alte incidente, aşa că mă voi opri aici.

View Paris ziua 4 in a larger map