Franta 2011 – Ziua 3 (partea 1 – Amboise si Chenonceau)

Ne-am cazat în a doua seară în Amboise pentru că pur şi simplu era în drum şi am calculat eu că pe acolo am fi seara pe la 19-20, şi am calculat bine :) Ştiam că nu avem timp să vedem castelul din Amboise dacă vroiam să vedem Chenonceau, Chaumont şi Chambord în aceeaşi zi, dar fiindcă mai fusesem aici şi în urmă cu 10 ani, m-am gândit că ar fi locul ideal să ne cazăm şi să facem o mică plimbare.

In seara anterioara am mers pe jos de la hotel până în zona castelului (10 minute pe jos) ca să ne plimbăm un pic, dar în principal ca să mâncăm, pentru că eram lihniţi. După ce am făcut vreo 50 de m de la hotel am constatat că am uitat aparatul în cameră dar nici că ne-am mai întors după el. A fost relaxant că nu mai trebuia să mă opresc la orice pas ca să fac o poză :P şi ne-am plimbat cu mâinile în buzunar. Ar fi fost şi mai relaxant dacă nu eram stresaţi să găsim mai repede un loc de mâncat.


Amboise este la fel de mort seara ca şi Mont Saint Michel, toate magazinele erau închise şi era foarte puţină lume pe străzi. Ne-am învârtit o grămadă dar nu prea erau multe locuri de mâncat din care să alegem, plus că ne lovise foamea rău de tot şi nu mai aveam răbdare să ne aşezăm la un restaurant, aşa că până la urmă am mâncat la un fel de spring time, dar mai mic. A fost drăguţ, dar nimic tradiţional, am mâncat un fel de kebap la farfurie.

Înainte de asta, chiar în faţa castelului, pe treptele unei case erau 2 pisici. Super drăgălaşe, erau ca nişte căţeluşi care-şi păzeau căsuţa. Muream de ciudă că uitasem aparatul foto acasă dar ceva îmi spunea că a doua zi le voi găsi tot aici.

Şi parţial, am avut dreptate. Dimineaţă când am venit să ne plimbăm un pic pe lângă castel înainte de a pleca spre Chenonceau am găsit una dintre ele, tot pe treptele casei. O alintată şi jumătate!

Se anunţa vreme cam rea în ziua asta, când aveam să mergem pe la Castelele de pe Valea Loarei, ceea ce mă supăra rău de tot, pentru că fără cer albastru, castelele alea parcă nu au acelaşi farmec. Dar nu ştiu cum de am făcut, că atunci când ne-am trezit era super frumos afară! Lucky us! :D

Mai întâi am mişunat un pic pe străduţa cu Turnul cu ceas, unde am căutat nu ştiu ce plăcuţă zicea mama, pe care scria că aici fusese decapitat nu ştiu cine dar nu am găsit-o. Am căutat şi un magazin cu bijuterii de unde am cumpărat ceva acum 10 ani, dar nici pe ăla nu l-am găsit :( În rest, totul era cam la fel :)

Aşa că am mai mers un pic să mai vedem o dată pisicuţa şi am continuat mai departe pe strada pe care trebuie sa  purcezi dacă eşti cu bicicleta şi vrei să ajungi la Chenonceau.

Nu ştiam unde duce strada respectivă, dar ştiam că încă nu sunt pregătită să mă urc în maşină şi să plec din Amboise.

După nici o sută – două de metri am aflat că… ştiam eu ce ştiam :) A apărut primul panou informativ care arăta stânga spre Punct de panoramă şi înainte spre Clos Luce. Puteam să jur că parcă aşa se numea muzeul de care îmi spusese mama că adăposteşte maşinării făcute de Leonardo da Vinci, dar de fapt nu prea m-aş fi aruncat în foc pentru asta, şi în plus… chiar nu aveam timp de aşa ceva, pentru că eram deja în întârziere.

Totuşi spre Vue panoramique nu puteam să nu mergem. Am urcat noi vreo nu ştiu câte trepte pe o scară care părea secretă, şi în final am ajuns deasupra Amboise-ului. Panorama nu era ciiine ştie ce, dar a fost drăguţ.

Tot cu ajutorul panourilor informative am aflat că pe aici sunt circuite pietonale, ceea ce e foaaarte mişto. Dacă ai timp. :( Noi… nema, aşa că ne-am întors repejor la maşină şi i-am dat bice spre Chenonceau.

Dar să vă zic mai întâi şi ce era cu Clos Luce ăla. Era, culmea, doar la încă vreo 200 – 300 de metri de mers pe jos, şi este într-adevăr un muzeu în care se găsesc 40 de modele de maşinării proiectate de Leonardo da Vinci. Cum a ajuns da Vinci aici?

Pai, Clos Luce a fost iniţial o casă construită la mijlocul sec. 15 şi folosită ulterior de diferiţi regi ai Franţei, printre care şi Francis I. Aista din urmă l-a invitat pe Leonardo da Vinci în Amboise, ca să locuiască în această casă şi el a venit, dar nu singur, ci cu tot cu Mona Lisa şi încă 2 tablouri. A trăit aici ultimii trei ani din viaţă şi aici a şi murit în 1519.

Ce mi se pare şi mai mişto e că această casă este conectată cu Castelul Amboise printr-un pasaj subteran. Cool, nu? :) Dacă vă tentează, aici găsiţi toate informaţiile necesare. Mie acum îmi pare rău că nu am mers pentru că pare un loc chiar super interesant!

Pe drum spre Chenonceau am încercat să facem câteva poze pentru că drumurile lor înguste m-au fascinat pur şi simplu.

Dar şi mai fascinat eşti când ajungi pe domeniul Chenonceau. Ai impresia că te-ai teleportat pur şi simplu. E altă lume acolo. În principiu, ca să înţelegeţi, multe din castelele de pe Valea Loarei sunt înconjurate de un domeniu, care în mare înseamnă pădure. Adică un fel de camuflare a castelului :)

Când ajungi la Chenonceau, parchezi maşina într-o parcare amenajată, gratuită, şi apoi mergi la casa de bilete. Dintre toate castelele pe care le-am văzut, Chenonceau mi s-a părut cel mai bine organizat. Adică mai degrabă, simplu de înţeles. Ce vreau să zic de fapt: după ce plăteşti biletul treci pe la persoana care îl verifică şi iei în primire o broşurică în care totul e explicat foarte bine şi înţelegi foarte repede ce îţi oferă castelul ăsta şi ce poţi să vezi acolo. Într-adevăr, castelul în sine este micuţ şi nu sunt foarte multe încăperi de văzut, însă grădinile şi toate celelalte obiective din domeniu sunt indicate clar pe hartă, astfel că poţi să profiţi la maxim de experienţa vizitei.

Noi am pornit din prima pe aleea principală care duce direct la castel.

Înainte de a intra în castel însă (pleasure delayers ce suntem :P) am făcut o plimbare prin grădini. Prima dată în grădina cea mare, a lui Diane de Poitiers, adică amanta regelui Henry al II lea. De aici se poate observa foarte bine cum este construit castelul sub formă de pod peste râul Cher.

După grădina amantei, am trecut şi la grădina nevestei, Catherine de Medici, care culmea e mai mică, dar mai rafinată :)

Aici tema este mov: în principal lalele mov, precum şi alte floricele ale căror nume nu le cunosc :)

Atât grădina lui Catherine cât şi a lui Diane sunt extrem de frumoase, dar cel mai frumos s-ar vedea aceste grădini dintr-un avion sau balon ceva :) Orice poză “aeriană” pe care o găsiţi pe internet vă va convinge de chestia asta.

Într-un final am terminat cu grădinile şi am intrat în interiorul castelului. Vizita se face musai cu plianta în mână, pentru a identifica fiecare cameră în care vă aflaţi. este foarte simplu pentru că pe pliantă există o poză la fiecare încăpere şi vă daţi seama imediat unde sunteţi şi la ce vă uitaţi. Mie asta mi s-a părut cel mai mişto. Nu îmi plac castelele / cetăţile etc. care nu îţi explică clar ce vezi pe acolo şi nu îţi dau o idee despre traseul pe care să-l urmezi prin interior, asta pentru cei care nu au timp / chef / bani să meargă cu un ghid.


Cea mai frumoasă camera pentru mine a fost, ca şi prima dată când am vizitat castelul, camera lui Louise de Lorraine. Nu ştiu ce mi-a plăcut prima dată în afară de faptul că e aproape toată neagră, dar acum era foarte frumos contrastul dintre culoarea această întunecată a pereţilor şi a tavanelor şi lumina foarte slabă din cameră şi buchetul enorm de flori albe.

Dacă credeţi că nu veţi ajunge prea curând la Chenonceau puteţi face o vizită panoramică pe site-ul castelului  După cum vedeţi şi acolo, este vorba de bucătărie şi camerele anexe acesteia la subsol,

apoi la parter, pe lângă dormitoare şi camera de studiu se află capela şi sala de bal (unde fără greş vezi măcar o pereche dansând fără muzică), iar la etajul 1 şi 2 sunt dormitoare.

La etajul 2 singura cameră deschisă publicului este dormitorul de cară vă ziceam, al lui Louise de Lorraine.

După castel nu am mers direct la maşină pentru că mai aveam lucruri interesante de văzut, cum ar fi ferma din secolul XVI, grădina de legume şi parcul de măgăruşi. Din păcate n-am văzut niciun măgăruş, nu ştiu unde erau :(

Ultimul loc în care am fost a fost labirintul, care e locul ideal pentru copiii mici, dar şi mari :P

La fel, e un loc lângă care ar fi ideal să se amplaseze un balon ceva, ca să fie văzut de sus :) Prea multe pretenţii, nu? :P

În orice caz, castelul este foarte bine administrat şi ţi-e mai mare dragul să îl vizitezi. La intrare există un magazin de suveniruri (cam scumpe dar frumoase), o tonetă cu sanvişuri şi gustări şi o toaletă.

Dacă vă e un pic foame, sugestia mea e să luaţi de aici un sandviş (sau un quiche, yummmy! :) şi să mergeţi chiar vis-a-vis, într-un loc cu băncuţe pe lângă trece un firicel de apă, ideal pentru un picnic. Relaxare garantată! :)

Dacă vă e foaaarte foame, la 3 minute de castelul propriu-zis există şi un restaurant.

Ce-aş mai fi vrut să fac şi nu am apucat? Să stau mai mult şi să descopăr tot domeniul. Să mă plimb pe cărări, să îmi dau seama cum fac să traversez râul (am văzut oameni pe partea cealaltă şi nu am descoperit cum au ajuns acolo :P) şi să nu am stresul că mai trebuie să ajung la alte 2 castele în aceeaşi zi.

Detalii despre tarife şi program găsiţi pe site. În afară de maşină personală, la Chenonceau se poate ajunge şi cu trenul. De la Paris Montparnasse trebuie schimbat la Tours, iar staţia de tren e chiar la intrarea în domeniul castelului. În total de la Paris până la Chenonceau cu trenul se fac de la 1 oră jumătate în sus, în funcţie de cât de repede ai legătură în Tours către Chenonceau.

Va urma.

7 comentarii:

  1. da…si mie mi-a placut foarte mult. De fapt mie mi-a placut cel mai mult dintre tot ce am vizitat pe valea Loarei (desi febletea mea ramane orasul Blois…nu ma inteba de ce…dar il simt eu cel mai aproape de inima mea :p). Este un castel in primul rand interesant, pentru ca este peste rau, dar este si elegant si rafinat. Si da, f bine organizat. Eu n-am avut prea mult timp la dispozitie, am ajuns pe la ora 17 si imi pare rau…mi-ar fi placut sa ma plimb mai mult pe carari…Atadata poate stau o zi intreaga acolo clar!!! :))

  2. Frumos si interesant ! Si ce-mi place casuta aceea cu fronton rosu si ghirlande de flori roz pe perete , asa modesta dar si cocheta , in acelasi timp :)

    • Ah, iata ca uitasem de ea, a trebuit sa ma uit in articol sa vad despre ce casuta vorbesti :)
      Intr-adevar, o casuta superba! Mersi ca m-ai facut sa imi amintesc de ea :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *