Franta 2011 – Ziua 2 (partea 1 – Le Mont Saint Michel)

După o noapte în care am dormit buştean cu wc-ul în cameră :)))) se făcu şi dimineaţă, şi ce dimineaţă frumoasă! Aveam în continuare noroc de vreme buna! Yuppy!

La micul dejun a fost super penibil pentru că noi nu ştiam dinainte din ce consta şi când ne-am aşezat ne-a pus in faţa un unt miiiiic mic de tot, gem şi pâine, iar pe masă era o cutie de nesquik. Eu mă uitam nedumerită stânga dreapta şi nu înţelegeam ce naiba ar trebui să mănânc în afară de unt cu gem pe pâine şi am văzut că ceilalţi de la masă aveau ceva, mă scuzaţi de expresie, căcăniu într-un bol, aşa că am presupus că în cutia de nesquik sunt cereale cu ciocolată. Zic, aaaaaa, deci aşa băăăăi, mâncăm şi cereale. Bun! Deci, monkey see, monkey do, iau cutia şi o deschid. Înăuntru surpriză, nu erau cereale ci praf de ciocolată, dar ce, e bun şi ăsta, aşa că îmi torn în bol / cană mai mare.

Moment în care văd că gazda se agită şi zice ceva care în engleză s-ar traduce ceva de genul: No, no, no! Oh my!!!

Mie nu-mi venea să cred! Cum adică, n-am voie să-mi pun cacao??? Îmi şi zice: e cacao, nu e ceai! Eu: da, ştiiiu! Văd şi eu ce e! I’m not stupid! Deşi păream cam moron, probabil! :))))

Abia atunci mi-a picat fisa! Noi îi spusesem că vrem ceai de băut la micul dejun, iar o alta opţiune era lapte cu cacao. Deci…. era normal că nu înţelegea ce vreau să fac din moment ce eu zisesem că vreau ceai dar îmi puneam cacao. Doooh! În fine, nu asta era problema ci faptul că totuşi în afară de lapte cu cacao n-am mai mâncat decât gem cu unt pe pâine, ceea ce nu ne-a ajuns decât pe câteva măsele :P Eh, detalii…..

Hai să vă arăt câteva poze făcute de pe geamul camerei dimineaţă :)

Nu ştiu vouă, dar mie mi-a plăcut aşa de mult liniştea asta…

N-am avut timp să bem o ceaşcă de ceva la măsuţa de afară dar tare frumos era!

Şi aceasta era casa, camerele pentru turişti fiind cele de la mansardă.

După ce ne-am luat la revedere am luat iar în primire drumul scurt până la Mont Saint Michel, şi am ajuns cât ai zice peşte. De data asta am plătit parcarea (6 euro / zi, chiar dacă nu stăteam chiar toată ziua), et voila! Aveam din nou în faţă splendoarea de cetate!

Sincer de fapt nu ştiu cum să-i spun. Cetate, fortăreaţă, orăşel medieval cocoţat pe o stâncă, habar nu am! Cert e că toată chestia asta părea efectiv din altă lume, din altă epocă, dintr-un film, nu ştiu cum să zic. Efectiv  mergeam pe străduţele astea

şi era aşa o atmosferă încât aveam impresia că în orice moment de pe o uşă din aia mică poate să iasă o femeie din cu totul alt secol, învârtind cu lingura într-un castron maaare, îmbrăcată cu haine de pe vremea în care existau cavaleri, trăsuri şi alte chestii din astea medievale, la care nu mă pricep deloc spre ruşinea mea, dar care îmi plac la nebunie! :)

De data asta, din strada principală am pornit din prima pe scările care urcă spre mănăstire (sau abaţie , nu ştiu cum e mai corect).

În drum am dat peste o biserică mai mică, cu un mic cimitir ataşat, foarte frumos evident.

Una dintre terasele de promenada

Grupuri care merg în explorare în jurul insulei în picioarele goale

Pentru mănăstrire, în sus pe scări vă rugăm!

Căluţii cu care puteţi explora zona, dacă vă permite timpul şi buzunarul. Nu ştiu acuma sincer dacă e chiar scump dar mă gândesc că ieftin tare n-o fi :)

Mi se părea extraordinar cum din loc în loc, în vârful vârfului apărea câte un copac. Ceva de poveste cetatea asta!

După ce am savurat pas cu pas drumul spre mănăstire, când să dăm să intrăm, în capul scărilor era un grup de oameni cu banderole pe braţe pe care scria evacuation. Am mai zis şi în articolul de pe Viajoa.ro, am bănuit că era vreo bombă, deşi oamenii păreau foarte calmi şi ne-au dat indicaţii foarte zâmbitori să venim peste aprox. 1 oră. Aşa că am venit. Am stat la o coadă care părea mare, dar a mers destul de repede. Biletul costa 9 euro / persoana, iar pentru audio ghid mai dădeai 6 euro pentru un cuplu.

Vizita mănăstirii nu constă doar în intrarea propriu zisă într-o biserică la fel ca oricare alta, ci include o plimbare prin întreg complexul abaţiei (mă rog, atât cât e deschis publicului). În abaţie se află acum Fraternitatea Monastică din Ierusalim, şi la ora 12:15 în fiecare zi, mai puţin lunea, are loc slujba (mass). Nu am putut asista la toată slujba, dar am auzit începutul şi tare frumos se cânta.

Turnul bisericii

Faţada bisericii

Un loc verde în vârful vârfului, incredibil dar adevărat!

Arhitectura din mănăstire ne atrăgea la orice pas să facem poze

Cu toate astea, arhitectura din restul cetăţii mă fascina pe mine mult mai mult. Pot să jur că dacă mă lăsai acolo 2 săptămâni, nu mă săturam să urc şi să cobor toate scările astea şi să descopăr toate cotloanele.

Ei, şi apropo de cotloane, iată că am ajuns şi la locul meu preferat din Mont Saint Michel :) Este vorba despre cea mai îngustă străduţă din cetate, dacă se mai poate numi aşa. Am descoperit-o chiar din prima seară, chiar dacă deja era întuneric. În orice caz, e foarte uşor de ratat, dar noi cu ochii cât cepele am văzut-o din prima. Era amuzant că se opreau unii oameni şi se uitau uimiţi la o chestie care ai zice că e doar un rost între clădiri, dar de fapt e lată cât un om. Un om ca mine aşa, şi chiar şi eu abia încăpeam :) Mişto e că la început sunt nişte trepte, dar pe urmă treptele dispar şi e doar un fel de rampa, şi culmea, la mijloc (acolo unde m-am oprit în poză) sunt 2 uşi, una pe stânga şi una pe dreapta şi mi se părea aşa ciudat când am trecut prin dreptul lor… Dacă se deschidea una? :))

După prânz s-a aglomerat satul, domle! :) Era o forfotă de mergeai “bară la bară” :) A, şi apropo, în wikipedia am citit că acest “munte” este ocupat de un sat cu 41 de locuitori. Adică toată cetatea asta este de fapt un sat în care locuieşte o mână de oameni practic. Cul, nu! :)

Şi cum o fi oare să trăieşti într-un loc declarat Patrimoniu mondial cultural UNESCO? Mă întreb: oare dacă aş trăi aici m-aş obişnui, mi-ar trece în timp entuziasmul, aş uita să mă mai bucur? Nu ştiu…

Voi v-aţi sătura de priveliştea asta?

2 comentarii:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *