Franta 2011 – Ziua 1 (partea 2 – Mont Saint Michel seara)

După Etretat, GPS-ul a fost setat pe Mont Saint Michel. O fortăreaţă la care visam de pe la 16 ani. Am văzut-o la mama într-o carte sau o revistă, nu mai ştiu exact, şi am întrebat-o: uaaaaaaaa, mergem aici? (când am mers la Paris) dar din păcate nu am ajuns acolo până acum.

Nici nu ştiu de unde să încep şi unde să termin să vă povestesc despre Mont Saint Michel. A fost oricum mult peste aşteptările mele, care erau chiar şi aşa mari.

Am avut marea inspiraţie de a planifica turul în aşa fel încât să vedem Mont Saint Michel atât seara cât şi ziua. Aşa că în prima zi, la ora 20 jumate aveam deja silueta mult prea cunoscută a fortăreţei la orizont.

Dar nu înainte de a ne lua camera în primire. Cazarea a fost la o casă situată cam la 3 km de Mont Saint Michel, a unei familii care are trei camere pe care le pune la dispoziţie turiştilor.

Am găsit-o cu mai multe luni înainte de plecare, în timp ce buchiseam google maps. Este trecută pe hartă, am intrat pe site, mi s-a părut foarte interesant cadrul şi faptul că nu e un hotel obişnuit, aşa că am sunat (am încercat mai întâi să trimitem mail dar nu a percutat nimeni). Nu mai ţin minte exact cu cât timp înainte am sunat dar ştiu că era arhisuficient, însă în acel moment gazda ne-a spus că mai au doar o cameră liberă în ziua în care ajungeam noi şi că e fără duş, dar avem chiuvetă în camera. Având în vedere că stăteam doar o noapte şi nu mai aveam chef să caut altceva, am zis că nu-i mare baiul, şi am acceptat.

De cum am ajuns mi-a plăcut locul. Casa era din aceea veche, specifică, din piatră, cu flori la ferestre, mai mare dragul! Doamna gazda a fost foarte de treabă, ne-a şi întrebat dacă vrem să mâncăm ceva, ne-a întrebat ce vrem a doua zi  de băut la micul dejun (cafea, ceai sau cacao cu lapte :P) şi nu era nicio problema dacă nu am fi ştiut un pic franceză, pentru că dânsa ştia foarte bine limbajul semnelor :P Înţelegea şi engleză, dar foarte puţin. Eu îi spuneam ceva în engleză, şi dacă nu înţelegea, nu zicea că nu pricepe ci începea să mimeze, şi ne înţelegeam de minune :)))

Despre cameră vă povestesc la finalul articolului, să muriţi un pic de râs :P Acum să vă arăt câteva poze de la Mont Saint Michel seara.

Iată şi maşinuţa noastră (mă rog, închiriată) care s-a comportat foarte bine şi a consumat foarte puţin:

La Mont Saint Michel există o parcare foarte mare, unde se plăteşte 6 euro / zi. Însă seara nu cred că se plăteşte pentru că noi nu am plătit. Am putut parca fără probleme, cât mai aproape de castel. Aici era o pancartă pe care scria că “astăzi mareea nu afectează această zonă a parcării”. Deci înţeleg că altă dată nu poţi parca aici penrtu că e apă. :) Mi se pare super tare chestia asta!

Şi acum să intrăm în cetate:

Micile străduţe din Mont Saint Michel sunt aproape pustii seara, în totală contradicţie cu situaţia din cursul zilei, aşa cum o să vedeţi în articolul despre ziua 2. Şi asta era în cursul săptămânii, nici nu vreau să-mi imaginez cum e în weekend.

Mă bucur foarte mult că am venit seara să descoperim cetatea, pentru că la cât de puţini oameni erau, simţeam că e toată a noastră şi putem să ne plimbăm prin labirintul străduţelor şi scărilor în tihnă.

 

Chiar şi magazinele, buticurile şi locurile din care poţi lua mâncare “to go” erau majoritatea închise acum, după ora 20.

Aceasta este strada principală, cu multe magazine de suveniruri şi restaurante, pe care am început să urcăm încet încet, realizând foarte repede că descoperirea cetăţii nu va fi deloc uşoară pentru că la fiecare pas apăreau şi pe stânga şi pe dreapta scări. Scări care nu ştiam unde duc, dar eram suuuper curioşi, şi nu ştiam pe care să mergem mai degrabă! Era o adevărată nebunie. În primă fază am reuşit să ne abţinem de a urca pe vreuna dintre ele şi am mers mai departe să vedem până unde putem merge pe strada principală.

 

Şi uite aşa am ajuns în locuri de panoramă că doar nu degeaba urca strada aia aşa abrupt :)

Insula Tombelaine, aflată la 2,5 km de Mont Saint Michel. Este o insulă de granit, nepopulată, la care se poate ajunge chiar si pe jos, la reflux, cu un ghid. Se poate vorbi pentru asta chiar la Mont Saint Michel şi am şi văzut grupuri care mişunau pe întinderea ce înconjoară Mont Saint Michel. A, şi se poate merge şi cu calul!

 

Ne îndreptăm către locul din care am descoperit că putem admira apusul.

 

Se lasă întunericul

În final nu ne-am mai putut abţine şi am început să asaltăm la întâmplare scările care ne ieşeau în cale.

Iar la plecare am  făcut vreo 20 de poze punând aparatul pe maşini din parcare ca să ne iasa şi nouă o poză din aia cum tot văzusem cu Mont Saint Michel seara. Din toate încercările chinuite, ne-a ieşit doar o poză mai acătării :P

All in all, pot să zic sincer că această primă zi  a fost una dintre cele mai frumoase din viaţa mea. Cum să nu fie când am văzut două locuri superbe, care mi-au rămas pe departe preferate dintre tot ce am văzut până acum?

 

Ah, şi acum şi porţia de râs:

Ştiţi că am zis că am acceptat o cameră cu chiuveta în cameră? Nimic special până acum nu? Eh, dar chiuveta nu era singurul obiect sanitar din cameră! Să vă las să ghiciţi ce era? Hai că nu mă îndur! :P

Era un wc! Da, da, aţi citit bine! :)) Un wc, din ăla de te aşezi pe el şi după ce ai terminat treaba tragi apa! :)) Şi dacă nu mă credeţi, uitaţi şi poza doveditoare:

Efectiv nu puteam să nu pozez aşa ceva, pentru că nu am mai văzut wc într-o cameră în viaţa mea. La început ne-am amuzat un pic dar pe urmă am început să ne punem întrebări: păi şi ce facem când unul dintre noi trebuie să…? Celălalt iese afară? :)) Şi dacă e în toiul nopţii? :)))

Problema a fost însă rezolvată repede pentru că am descoperit o toaletă la un etaj mai jos :)) Aşa că nu am folosit deloc minunatul obiect din cameră, dar a îndeplinit foarte bine rolul de scaun :)

Eu toate astea, eu recomand casa asta, în special pentru o noapte – două, pentru că totuşi celelalte camere sunt foarte ok, au baie separată şi chiar şi pat suplimentar pentru copil (am tras eu cu ochiul a doua zi dimineaţă :P) şi locaţia e superbă.

Atâta doar că micul dejun nu este prea consistent (pâine cu unt şi cu gem şi băutură la alegere dintre cafea, ceai şi cacao cu lapte) însă am înţeles că în general francezii nu mănâncă mult la micul dejun. Pentru noi însă nu a fost de ajuns. Pentru o zi a fost ok, dar pentru mai multe n-am fi rezistat. Există însă un loc de mâncat şi la o sută de metri distanţă, plus că în drum spre Mont Saint Michel există supermarket.

A, şi mai era o chestie, nu uitaţi săpunul! Nu e ca la hotel, din dotare :P

17 comentarii:

  1. Asa e! Genial locul! Mereu ma simteam de parca eram pe platourile de filmare ale filmelor cu povesti din perioada medievala :) Dar e cat se poate de real!

  2. chiar ca am cazut de pe scaun de ras :)))))))

    Asta chiar ca nu am mai auzit, dar e bine de retinut. In astfel de cazuri cred ca trebuie sa fii FOAAARTE ATENT la ce mananci seara, ca sa nu ai surprize pe timpul noptii :)))))

  3. :)) Da, funny rau! Noi la fata locului nu stiam daca sa ne enervam sau sa ne plangem :))

    Dar eram prea obositi pentru a ne plange… asa ca ne-am amuzat :P

  4. foarte faine locurile pe unde ai fost si pozele chiar sunt reusite ..poti sa mi zici cu ce aparat au fost facute ?

  5. Buna!
    Poti sa ne dai te rog detalii referitoare la cazare… Vara aceasta as vrea sa “bifez” Mont Saint Michel. :)

  6. Wow , Mont Saint Michel in nocturna ! Eu l-am vazut in timpul zilei, cu cohorte de turisti :) ( asa, ca si mine :) ) , mi-a placut f mult , dar noaptea , cu cotloanele pustii , ce mister, ce senzatii , mi-ai starnit un roi de fluturi in stomac :)

    • Scuze, Teo, comentariile nu apar imediat, pentru ca trebuie sa le moderez. Astfel ca atunci cand postezi un comentariu, stai fara grija, ca l-am primit, trebuie doar sa intru eu sa verific, si nu pot face asta de multe ori pe zi.

      Anyway, da, Mont Sanit Michel e formidabil. Daca mai ai sansa sa ajungi pe acolo, cauta sa ramai la o plimbare si seara neaparat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *