Franta 2011 – Ziua 1 (partea 1 – Etretat)

Pentru cei ce nu citesc Viajoa.ro, mă simt nevoita sa fac o introducere. Acesta este primul articol din seria vacantei in Franţa din care m-am întors la începutul lunii. A fost o vacanta de 7 zile, din care in 3 zile am făcut un Road Trip cu maşina, si alte aproape 4 zile le-am petrecut in Paris. Am avut o grămada de păţanii, pe care le-am povestit aici, şi după ce am ras si ne-am distrat pe baza lor, am stras linie şi am făcut nişte calcule, nişte rezumate şi a ieşit articolul acesta. Acolo găsiţi toate detaliile posibile si imposibile, dar totuşi daca mai aveţi întrebări, chiar va rog sa mi le adresaţi, şi poate vă pot ajuta.

Fiindcă deja am scris pe Viajoa despre Etretat, nu o sa mai insist mult pe acest subiect, dar pozele vor fi însă din belşug şi vă voi mai povesti una alta despre drumurile făcute cu sau fără maşină.

Aşadar, după zborul minunat cu Blue Air şi aterizarea pe aeroportul Beauvais am mers sa luăm maşina de la AVIS şi am pornit la drum. Prima impresie despre condusul prin Franţa a fost ca e super mişto! Pe cât posibil autostrăzile sunt de evitat pentru că şi costă şi sunt şi plictisitoare. Până ne-am dumirit că putem debifa autostrăzile de pe GPS am plătit ceva, dar am prins şi drumuri care trec prin localităţii şi sate. Localităţi şi sate care sunt efectiv superbe. Drumuri înguste, case frumoase şi îngrijite, câmpuri verzi, o frumuseţe şi o plăcere sa mergi cu maşina pe acolo! Recomand fără nicio ezitare! Timpul nu contează, nu trebuie graba!

Înainte de a ajunge în Etretat am văzut la un moment dat un indicator spre Etretat, însă pe urmă nimic. Mergeam pe nişte străzi aşa înguste in the middle of nowhere de aveam impresia că GPS-ul îşi bate joc de mine. Nu era loc de 2 maşini decât dacă o luam destul de mult pe arătură iar dacă venea din sens opus o maşina mai mare… aia era! Dar totuşi, cu toate astea mă simţeam ok, nu speriată de bombe ca în România.

Am ajuns într-un sătuc şi tot nici urmă de Etretat. Atunci chiar că era sigură că nu am luat-o bine. Dar i-am dat înainte. Şi surpriză: hop şi Etretat că iepurele din pălărie. Aproape că nu-mi venea să cred!

Impresiile despre Etretat fiind deja aşternute pe Viajoa, poate vreţi să vedeţi mai multe poze:

Porte d’Aval

Porte d’Amont

Vedere spre Etretat de pe Falaise d’Aval

Pescăruş de Etretat

Freză de Etretat

La manneporte vazută de pe Falaise d’Aval

Printre stâncile de pe Porte d’Aval

Pe Falaise d’Aval

Vedere spre Etretat de pe Falaise d’Aval

 

La Manneporte văzută din tunelul de la baza Porţii din Aval

Terasa plajei din Etretat

Pe scarile care urca spre Notre Dame de la Garde de pe Falaise d’Amont

Porte d’Amont

Notre Dame de la Garde

Pe Falaise d’Amont

Tolaneala pe faleză

Etretat – pe stradute

Etretat – pe străduţe

Warning! Nu mergeţi în Etretat doar o zi ca e mare păcat! Mai mult nu mai zic.

Şi acum partea tehnică a acestui articol, Pont de Normandie. :D

Am vazut de acasă, când mă uitam pe Google Maps că va trebui, ca să ajungem din Etretat la Mont Saint Michel, să trecem peste un pod. Cică Pont de Normandie îi zice, dar mai mult nu am percutat.

Când am ajuns însă în zonă am rămas cam perlecşi…

Pont de Normandie de pe un pod mai mic care trece peste un canal al Senei, pod la fel de cocoşat ca şi Pont de Normandie :)

Şi hop! Ne urcăm pe cocoaşă! :)

Oh boy! Oh boy! Ce mare e podul ăstaaaa!

Şi acum să intru în detalii un pic mai tehnice decât “frate, ce mare e podul ăsta” :)

Era de fapt un pic normal să rămânem perplecşi pentru că Pont de Normandie este cel mai mare pod peste Sena, şi mai mult, până în anul 1999 deţinea recordul pentru podul portant cu cea mai mare distanţă între pilele de pod din lume şi recordul pentru cel mai lung pod portant din lume.

După pierderea recordurilor, a rămas totuşi cel mai lung pod din Europa, având o lungime de 2143 m şi distanţa între pile de 856 m.

Ce e şi mai interesant e că oooolecuţă mai la dreapta, dacă vă uitaţi pe poza de mai jos luată din google maps, mai există un pod care trece peste Sena, pe numele lui Pont de Tancarville.

Podul ăsta Tancarville însă a fost construit în anii 50 şi prin anul 1972, adica la 23 de ani de la deschiderea lui pentru circulaţie, ce s-au gândit ăştia? Băi frate, e prea mult trafic pe podul ăsta, e de naşpa, hai să mai punem de un pod, oleacă mai încoloşa la stânga, înainte să se caşte Sena prea tare ca să ajungă în marea Mânecii.

Şi uite aşa, după 15 ani în care au bobinat la proiect şi încă 6 în care l-au construit (total invers de cum e de obicei), în 1995 a apărut şi Pont de Normandie. Mă gândesc la noi cât ar fi durat să-l construiască? Cred că nici nu se apucau.. În fine…

Cam atât deocamdată, revin cu continuarea Zilei 1, pentru că ce-i prea mult strică..

6 comentarii:

  1. Nu stiu ce GPS foloseşti dar, pt. a merge cu inima impacata, mai toate softurile de aest gen au o optiune de simulare a traseului (fie cu bifare drumuri platite sau nu); vei avea, astfel, idee despre dificultatea traseului, nr. km parcurşi, combusibil consumat etc. Se pot pune şi asa numitele POI-uri, adică puncte de interes, adica obiective turistice, benzinarii, restaurante, bănci etc).

  2. mi-ar place sa colaboram .imi plac si mie calatoriile si am multe poze si filmari video.inca nu le-am postat pe blogul meu deoarece lucrez la un videoclip (vrea sa la incorporez pe toate).apropo daca vrei sa iti fac un videoclip cu filmarile tale si pozele nu ezita.lucrez in photoshop si after efect.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *