Budapesta 2010 – ziua 4: partea I

Cu o seara înainte, cum am spus şi în articolul anterior, m-am culcat cu gândul că nu prea o sa am ce face în ultima zi daca e tot aşa de urată vremea. Dar… surpriza!

Dimineaţă Cristi mă trezeşte pe la 8 şi ceva (se ducea la seminar că altfel, situaţia în care mă trezeşte el pe mine, şi pe deasupra şi la ora asta, nu ar exista) şi îmi zice: hai, trezeşte-te, e super vreme afara!!!

Abia mi-a venit sa cred dar când m-am târât până la fereastră am realizat că e mai mult decât atât. Cerul e albastru!! Atât! Nu mai am nevoie de nimic!

A fost singura dimineaţă în care nu mi-am luat laptopul la micul dejun, la care de regula mă lungeam, ca doar n-aveam mare graba, dar de data asta am mâncat cat de repede am putut, pentru ca planul trebuia schimbat complet, şi în cazul asta ştiam ca am muuuulte de văzut.

Fac tot o numerotare pentru o citire mai uşoara:

1. In primul rând am luat 1 bucata metrou galben (ăla vechi şi mititel de stăteau băieţii înalţi cu capul plecat şi cocoşaţi  înăutru ca să încapă) şi schimbat cu încă o bucata de metrou mai mare pana la Kossuth Lajos (ter). Aici ieşi fix lângă Parlamentul Ungar, dar în spate cum ar veni.

Lanţurile sunt puse la o distanta măricică de perimetrul clădirii şi paznicii sunt pe poziţii, dar de făcut poze nu te oprea nimeni.

E foarte interesant de văzut Parlamentul şi din unghiul ăsta, că daca stai să te uiţi la pozele de pe net, ai crede ca Parlamentul ăsta e o clădire cu o singură faţadă, aia pe care o vezi de peste Dunăre. But, no, no, no! :)

Ei, dar venitul meu aici avea un scop mult mai important: acela de a găsi o modalitate de a ajunge pe malul Dunării, tot pe partea asta, adică malul din Pesta, ca sa merg prin faţa Parlamentului ca sa pot face poze ca lumea.

Şi chiar nu e atât de simplu pe cât ai crede. Clădirea fiind mega împrejmuită şi mega păzită, iar intre clădire şi mal fiind o strada foarte circulata, singurul mod în care am putut trece pe mal a fost traversarea ilegala, pentru care am stat şi am patrulat pe acolo cel puţin 5 minute. Evident, există şi varianta legala de a traversa pe la o trecere de pietoni, însa aceea era atât de departe încât nici măcar nu o vedeam, şi nu aveam timp de pierdut cu formalităţi din astea :))))

Oricum, efortul a meritat: pe aici pe poţi plimba în voie:

Buda cea verde văzuta din fata Parlamentului Ungar, din Pesta:

La cat de frumos a fost, vreau sa spun ca ar fi mare păcat sa ajungi în Budapesta si sa nu vii pe malul ăsta să te plimbi. E musai!!!

2. Al doilea loc în care am mers a fost Teatrul National. l-am descoperit în scurta mea documentare dinainte de plecare, pe Wikipedia. Văzusem o simpla poza, dar care m-a fermecat total, deşi ştiam ca e foarte artisticoasă şi mie n-o să-mi iasă niciodată aşa. Totuşi, locul mă atrăgea ca un magnet aşa că trebuia neapărat să ajung acolo. Asta am încercat şi cu o zi înainte, însă notasem greşit adresa, aşa ca m-am plimbat aiurea pe nişte străzi fără succes.

Dar acum eram total pregătita şi ştiam şi cum se ajunge: nimic mai simplu: luat 1 bucată tramvai 2 chiar lângă locul în care ieşisem mai devreme de la metrou la Kossuth ter. Tramvaiul ăsta e foarte mişto. Merge pe malul Dunarii şi vezi multe lucruri faine pe drum. Am coborât la o staţie care se numeşte Millenniumi Kulturális Központ (prima staţie după ce tramvaiul se îndepărtează de malul Dunării) şi 2 minute am ajuns la complex. De ce zic complex? Pentru ca este un adevarat parc aici, în care arhitecţii peisagişti şi-au făcut de cap, şi au făcut o treaba al naibii de buna.

Ghiciţi de unde am făcut poza asta:

Nu ştiţi, nu? : ))) Dar asta:

Bine, bine, hai ca vă arăt:

Este vorba despre Ziggurat. Aşa se numeşte construcţia din imaginea de mai sus. Este un monument în care urci în spirală, care simbolizează universul şi reprezintă locul de întâlnire al zeilor cerurilor şi ai pământului. Este foarte frumos, din el ai o privelişte deosebită spre Teatru, iar dedesubt este un labirint verde făcut din arbuşti. Acum dacă stau să mă gândesc bine, locaţia asta este ideală dacă vii în Budapesta cu copiii. Atât Zigguratul, cât şi labirintul verde şi parcul care înconjoară Teatrul ar încânta cu siguranţă un copil.

Ca să ajungi de la Ziggurat la Teatru treci printr-o mica “pădurice” de pomi :)

Lângă Teatru sunt copaci frumos frezaţi :)

Nu vă impacientaţi! E doar artă ;)

Artă în detaliu, da?

Ei, cam ăsta e teatrul în toată splendoarea lui. Nu mi-a ieşit poza chiar ca cea de pe wikipedia, dar eu m-am mulţumit şi aşa. Mi-a plăcut la nebunie!

3. După ce am plecat de aici m-am urcat tot în tramvaiul 2 ca să mă întorc, dar am coborât mai înainte, la Szabadsag hid (adică Podul Libertăţii) ca să mă mai plimb un pic şi să văd una alta.

Dealul cu Citadella în “vârf” văzut de pe pod.

Am traversat podul pentru a ajunge la Biserica din Peşteră de la baza Dealului cu Citadella. Cum era să ratez aşa ceva?

O statuie cu St. Istvan din faţa intrării în Biserica din peşteră, cu Podul Libertăţii în spate.

Intrarea în Biserica din peşteră

Lăcaşul este chiar deosebit. Nu rataiţi vizitarea lui, e şi gratuită chiar, iar programul este de la 10 la 21. Atenţie, însă, este o biserică reală, cu preot cu tot, deci se impune linişte.

Cu puţină chinuială mi-au ieşit şi câteva poze care nu sunt complet mişcate :))

Vis-a vis de biserică se află şi Băile Gellert din Hotelul cu acelaşi nume, dacă aveţi cumva chef de nişte bălăceală. Eu recunosc că nu am avut nici chef dar nici timp de aşa ceva.

Din apropierea bisericii începe şi micul traseu marcat cu bandă verde care merge la Citadella. Dar asta am lăsat-o pentru mai târziu, ca să nu urc singurică.

4. Aşa că am traversat înapoi podul şi am mers mai departe tot pe malul din Pesta, spre următorul pod, Erzebet hid (adica podu’ lu Elisbeta). După pod există o mică biserică foarte frumuşică, la care am venit special ca sa îmi dau seama despre ce vorbea minunata noastră ghida de pe vaporaş când a spus, intr-o engleza de baltă, că podul ajunge milimetric lângă biserica. Neprinzându-mă exact ce a vrut să zică, am zis hai să văd cu ochii mei.

Adevărul e că ochiul meu de inginer constructor probabil ar fi observat grozăvia chiar daca nu mi s-ar fi atras atenţia în prealabil, pentru ca e chiar ciudat cum podul trece foarte aproape de biserică, prin lateralul ei. Nu e vorba de milimetri, evident, dar cred ca era vorba de 20 de centimetri, ceea ce e foarte puţin, oricum o dai. Din păcate nu am reuşit să fac o poză prea reuşită ca să înţelegeţi mai bine. Cert e că sunt chiar curioasă dacă a fost o greşeală de proiectare sau ce s-o fi întâmplat şi nu am reuşit să aflu până acum.

De aici, pentru că tot eram în zonă, am zis să merg şi eu un pic pe Vaci utca, strada pietonală cu restaurante şi magazine de suveniruri care apare în orice ghid, pe orice site despre Budapesta, etc.

Străduţa o fi frumoasă ea aşa, dar cu toate restaurantele cu sigle care mai de care mai colorate şi magazinele cu suveniruri care şi-au scos în stradă şi şi-au atârnat toate cele… chiar e un pic kitschoasa.

Dar, după cum am observat eu, prin Budapesta nu sunt foaarte multe locuri din care poţi cumpăra suveniruri, în afara de câteva tarabe amplasate în locuri populare, aşa că daca trebuie sa luaţi ceva şi nu aţi rezolvat în alte locuri, tot tre să veniţi pe Vaci utca în ultima zi. Eu chiar am găsit vreo 2 magazinaşe cu lucruri drăguţe, nu prostitoare. O idee bună de suvenir este o cutie din aceea misterioasă, din lemn, la care te chinui un pic şi tre să faci tot felul de permutări luate câte k pentru a o deschide. E fun tare!

După asta m-am dus iar în Piaţa Eroilor ca să mai admir un pic răţuştele şi să mai fac nişte poze cu obiectivele de pe acolo, ca prima dată nu avusesem un cer aşa frumos. (Pozele din articolul din link sunt cele făcute astăzi).

Dat fiind faptul că am umblat până aici de una singură, am făcut o grămadă de poze, cu care sper că nu v-am plictisit, a doua parte a zilei, în care am pornit iar la hoinăreală cu Cristi, o voi lăsa pentru următorul articol, nu de alta dar să nu ne lungim aiurea…

Traseul primei jumătăţi de zi:


View Budapest day 4 – part 1 in a larger map

15 comentarii:

  1. Cred ca ai dreptate, deseori am o senzatie de inconfort iarna. Haine relativ groase sau multe. Uneori te incalzesti, alteori ti-e frig..nicicum nu e bine. In oras.

  2. Unde-i castelul buda, unde-i bastionul pescarilor, unde-i sinagoga, unde-i capodopera… biserica st matyas, o adevarata opera de arta?!!!! ai fost in piata eroilor si nu ai vizitat castelul Vajdahunyad la doi pasi distanta?! In schimb te-ai plimbat prin toate grotele budapestei, ratand cele mai frumoaste monumente arhitectonice ale orasului, ai dat un exemplu de ceea ce nu trebuie sa faci la budapesta, mai ales daca ai 4 zile la dispozitie, pacat…

  3. Daca citeai tot articolul vedeai ca e doar unul dintr-o serie. Citeste mai intai toate cele 5 articole despre ce am vazut in cele 4 zile pe care le-am petrecut la budapesta si pe urma apuca-te sa comentezi.

    Tu esti cel care a dat un exemplu, si anume ce nu trebuie sa faci cand citesti un blog, sa-ti bati joc de autor…

  4. Alexandra, felicitari pentru articol; l-am citit cu mare drag; imi place mult Budapesta si vizitez orasul ori de cate ori am ocazia; e minunat complexul teatrului; conceptul, statuile, totul… l-am vazut si ziua si seara cand e luminat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *