Pe unde am cutreierat in 2010

Mi s-a spus zilele astea că sunt vai de capul meu şi că ar cam fi cazul să-mi mişc… mâinile (mda, să zicem că despre mâini era vorba) şi să intru şi eu în rândul oamenilor şi să scriu un articol în care să contemplez anul 2010. Un fel de recapitulare. Şi am zis: pai cum frate să fiu eu “în trend” şi să fac recapitulare când eu nu am fost încă în stare să termin de scris despre ce am făcut în august?? E penibil!

Dar nu, scuza nu a fost însă acceptată, ba mai mult mi s-a spus să-mi fie ruşine şi măcar acum să încep anul bine şi să mă apuc să trag linie după 2010, că tare an mişto fu. :)

A, şi am mai fost şi obligată să vă promit solemn că voi încerca să termin cât mai repede de scris toate articolele cu care am rămas repetentă din anul 2010, că deja sunt de râsul curcilor.

Deci acu dacă am promis…. la naiba…nu pot să mă mai fac că ploua!

No, pai atunci să începem cu recapitulaţia:

Ianuarie 2010 m-a prins printre munţi, pe lângă Râşnov, într-un loc înconjurat de Bucegi, Piatra Craiului şi Postăvaru. Aici, la miezul nopţii, mi-am pus dorinţă să ajung pe Bucşoiu şi în Crai. Cu una din ele am rezolvat. Pe ailaltă am transferat-o în anul aista, 2011 pe numele lui. Câteva poze şi cuvinte în plus găsiţi aici: Unde te trezeşti înconjurat de Bucşoiu, Postăvaru şi Crai.

În februarie am mers cu încă vreo 26 de oameni în Munţii Hăşmaş. O fost o premieră pentru mine, căci nu mai călcasem prin munţii ăştia. Ne-am încolonat cu toţii până la Piatra Singuratică, ne-am tăvălit prin zăpadă şi ne-am bucurat de câteva clipe de soare. Articolul cu pricina îl găsiţi aici: 27 în Hăşmaş.

În martie am făcut prima tură pe zăpadă de tip circuit. Am plecat din Predeal şi am ajuns în Azuga, şi asta nu cu maxi taxi. A fost prima dată când am văzut brânduşe mov, şi nu oriunde, ci pe Vf. Clăbucetul Taurului. M-am zgâit la Bucegi de acolo, am făcut plajă… iar peste o săptămână m-am uitat de pe partea cealaltă spre Clăbucet, fiindcă am făcut aceeaşi treabă, plecat din Predeal ca să ajung în Azuga, dar prin Bucegi, pe la Diham. Două ture foarte mişto, păcat că în a doua am plecat cu o defecţiune gravă pe partea stângă, care s-a lăsat cu intervenţii chirurgicale. Ei, staţi calmi, am pierdut doar o măsea, nu o mână. :)))

Poveştile le găsiţi aici: Primăvara pe Clăbucetul Taurului şi aici: Predeal – Azuga via Diham.

În aprilie am mai luat o porţie de brânduşe şi ghiocei în Ciucaş, unde am participat la o tură de iniţiere foto, în care Cristi a învăţat una alta despre Nikonul pe care tocmai ni-l luasem. A fost prima dată când am urcat într-o creastă mai acătării.

Întreaga aventură o găsiţi aici: Printre brânduşe în Ciucaş.

Nici nu am apucat bine să mă dezmeticesc că în mai am şi luat avionul spre Budapesta. În fine, mai întâi trenul până la Tg. Mureş, şi abia apoi avionul, dar mai multe nu vă zic, puteti citi aici.

În iunie, cum s-a deschis Transfăgărăşanul până sus, cum hop şi noi pe el. Chiar din prima zi. Şi culmea, am şi urcat pe primul meu vârf de peste 2000 de m, Vânătoarea lui Buteanu. Bineînţeles, totul datorită lui Andrei, cu care am pus totul la cale joi seară. Cam asta a ieşit: Vf. Vânătoarea lui Buteanu.

Şi tot în iunie am fost turist în propriul meu oraş, participând la evenimentul “Prin Bucureştiul meu”. De 7 ani de când sunt în Bucureşti nu intrasem în Palatul Parlamentului (de lene, evident), nu văzusem Muzeul Satului (de ignoranţă, evident) şi nici măcar nu ştiam că la Cotroceni e un muzeu (mega-ignoranţă). Articolul cu pricina îl găsiţi pe viajoa: Prin Bucureştiul meu.

În iulie a venit vara pe bune pe munte, aşa că nu prea mi-am mai văzut casa în week-enduri, iar la finalul lunii am plecat şi în vacanţă.

În primul week-end am urcat în sfârşit prin Canionul Şapte Scări, şi am fost în prima tură cu cortul, am urcat pentru prima dată aproape 1000 de metri diferenta de nivel. Poveştile le găsiţi aici: Dâmbu Morii – Cabana Piatra Mare şi retur.

Tot in iulie mi-am luat inima în dinţi şi am pornit pe Jepii mici, ca să ajung, după îndelungi aşteptări la Crucea Caraiman,

iar apoi, cu ultimele puteri, am ajuns şi la Vf. Omu, unde am dormit, pentru prima data cu cortul la peste 2500 m.

A doua zi am ajuns şi pe Bucşoiu, aşa cum mi-am dorit de revelion şi am coborât înapoi în Buşteni, cu dureri de degetele (de la picioare) şi vise împlinite. Povestea acestui week-end de vis o găsiţi aici: Vf. Omu.

La sfârşitul lunii iulie am plecat în vacanţă, în sens invers planurilor, adică mai întâi câteva zile la mare, şi abia apoi am ajuns unde visam de un an, în Parcul Naţional Retezat, şi am pus tabăra la Lacul Bucura.

Prima zi din august mi-a adus o mare bucurie, pentru că am avut putere să urc pe Vf. Peleaga, după o zi în care nici nu puteam sta în picioare.

Pe urmă lucrurile au început să fie din ce în ce mai bune. Pe 3 august am urcat pe Vf. Negoiu, urmărind creasta principală, după care, câteva zile mai târziu, am pornit pe creastă în direcţia opusă, spre Moldoveanu.

Dacă am ajuns sau nu, aflaţi aici.

În septembrie, mi-am luat de mână colegele de la Viajoa, Adriana şi Ioana, şi am bântuit 2 zile prin Masivul Puturosu. Am făcut circuitul Muntelui Puturosu, am văzut două tinovuri, am admirat Lacul Sf. Ana, iar la final am oprit un pic şi in Sf. Gheorghe. A fost un week-end tare reuşit, şi am povestit despre el aici: ½ din echipa Viajoa în Masivul Puturosu si in Rezervaţia Sf. Ana.

În octombrie am aterizat după un drum cu trenul, cu autobuzul, cu rata şi cu maşina în Moeciu, unde toamna tocmai ne arăta cele mai frumoase culori ale ei. Mai multe poţi citi aici: Crezi că ştii cum arată toamna? 

La sfârşitul lunii am făcut şi prima tură de iniţiere pentru Ioana şi Raluca, pe care le-am dus într-o plimbare pe la Poiana Izvoarelor şi Şaua Baiului. A fost foarte frumos şi în plus, am şi descoperit un loc genial şi ascuns, din care se văd în acelaşi timp Colţii Morarului, Crucea şi Coştila. Dar e secret, nu vă ziiiiic. :D

În noiembrie m-am căţărat prin copaci, la Parcul Balu din Harghita Băi şi am urcat şi noi pe un traseu de l-am găsit pe acolo, pustiu şi neumblat de nimeni. Despre Balu Parc am scris aici: Parc Balu vs. Parc Aventura.

În decembrie am mers prima data la SPA, în Tg. Mureş. M-am bălăcit în piscină şi în jacuzzi, iar de saune am fugit ca dracu de tămâie, că nu puteam nici să intru, darmite să stau. Am văzut un pic centrul Tg. Mureş, şi apoi am bântuit pe la nişte Biserici fortificate pe la care ni s-a deschis mai mult sau mai puţin. Şi despre asta urmează să vă scriu, promit, să moară cine vreţi voi dacă nu!

Am încheiat anul cum nu se putea mai bine, aşa că pe 29 decembrie am ajuns pentru a doua oară la Cruce, sau mă rog, aproape de Cruce, pentru că ultima porţiune de traseu este interzisă pe timp de iarnă.

Iar în ultima zi din an am urcat cu gondola la Azuga, ca să mă conving că presupuneam corect că e cel mai fain loc din care să vezi Bucegii. Mai multe detalii… în curând. :)

Şi uite, aşa, am terminat Recapitulaţia. Am văzut multe? Puţine? Nu ştiu! Cert e că am strâns 30 de giga de poze şi tot au rămas restanţe pe care trebuie neapărat să le dau anul asta. Aşa că .. nu pot decât să sper că 2011 va fi măcar la fel de plin. Hai, la mulţi ani! :)

14 comentarii:

  1. Eu zic ca ai avut un an bun, cu multe plimbari prin natura si peisaje frumoase! Multe incercari si multe realizari pe trasee montane!

    Iti doresc ca anul acesta sa fie cel putin de doua ori mai bun! :)

    La multi ani!

  2. Oh, bu yes! The worderful drum judetean DJ 142A care de la Bagaciu la Darlos nu e asfaltat si urca un deal foarte misto. The middle of nowhere… Bine ca nu conduceam eu ca faceam pe mine :))

    Vezi ca e pe foaia 99 din Marele Atlas Rutier :P

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *