De la 0 la 2544 m – Cap. 10: Varful Negoiu (2535 m) – partea 2

UPDATE 2011: În Strunga Dracului au început să se desprindă stânci foarte mari. Salvamontul a închis accesul în Strungă. Turiştii sunt rugaţi să folosească celelalte strungi (Strunga Doamnei sau Strunga Ciobanului).
UPDATE 2012: Strunga Dracului este încă închisă.
UPDATE 19.01.2014: Strunga Dracului este încă închisă (atât vara cât şi iarna). Informaţia o am direct de la Şeful Serviciului de Salvamont Sibiu, dl. Adrian David. Exită stânci mari desprinse dar care încă nu au căzut, astfel că pericolul este foarte mare.

Continuarea turei incepute aici.

 Lacul Călţun (2147 m) – Strunga Dracului – Vf. Negoiu (2535 m): 2h 30
Urcuşul de la Călţun spre Negoiu mi-a amintit de Retezat, cu lespezile lui aruncate peste tot, şi am urcat aşa încet – încet, pentru că în urma noastră, Lacul se făcea din ce în ce mai mic, devenind iarăşi doar o picătură de apă, şi mă întorceam de mii de ori încercând să surprind asta.

De aici traseul îşi croieşte drum numai printre pietre şi pereţi stâncoşi, ceea ce schimbă total peisajul. La un moment dat poteca se pierde efectiv în stâncă, după care începem să mergem realmente pe…. pereţi. :)

Începe o serie de lanţuri foarte mişto, şi încep să mă întreb dacă am ajuns deja la strungă, dar nu aveam cum, pentru că asta nu e deloc o strungă, ci mergem ca maimuţicile pe stâncă.

Şi da, evident, atunci când am ajuns la Strunga Dracului, am ştiut imediat. Mi-am lungit gâtul încercând să cuprind cu ochii toată grozăvia, am zis hei rup, şi am pornit la căţărat.

Şi ne-am căţărat, şi ne-am căţărat, pe lanţuri, pe lângă lanţuri, pe unde ne era şi nouă mai bine. Din când în când (nu atât de des precum mi-aş fi dorit) se iveau locuri în care aveai loc să-ţi pui ambele picioare ca să îţi tragi sufletul (nu de alta dar era destul de obositor, atât fizic, cât şi psihic) şi să arunci un ochi în urmă ca nu cumva să uiţi de unde ai venit.

Aproape de final am vâzut o trupa de ruşi cu căşti în cap care chiar nu mă prindeam ce vor sa facă. Ei, când am văzut că şi-au aruncat cordelina, m-am prins. Se apucau să coboare, însă just to be safe, au făcut asta complet echipaţi şi asiguraţi.

La finalul strungii zici că-s două benzi, nu alta. Pe o parte se urca, pe alta coborau ei.

Când am ieşit din faimoasa Strunga Dracului am rânjit fericiţi că ne-au ţinut balamalele să trecem prin ea, mulţumiţi că am reuşit să o “dăm gata” şi plini de speranţă privind spre vârf, până pe care mai era doar o mică pantă de urcat (parcurgerea strungii dracului ne-a luat 25 de minute si tot atat a durat si urcarea de la iesirea din strunga pana pe varf).

Cu paşi timizi am reuşit să trecem şi peste ultimul hop şi la minunata oră 13:50 am ajuns şi bătrânul Negoiu, al doilea vârf din ţară după înălţime (asta în caz că nu ştiaţi deja, deşi mă îndoiesc).
Cu mâinile tinându-mă bine de piatră şi cu ochii mijiţi, m-am aplecat să văd mai bine. Chiar scrie Negoiu??? :)
Ah, ok, atunci să îmi odihnesc puţin capul maică, că doar cu el am urcat :P
Alexandra Rosu
Din păcate jumătate de privelişte era deja acoperită de nori albicioşi, dar care dansau frumos peste creste, care se iţeau din când în când… is this heaven???
Ne-am bucurat vreo 40 de minute de leneveală pe moviliţa de 2535 m. Am luat încă o gustare, am făcut poze şi apoi m-am aşezat frumos pe “marginea vârfului”, daca pot să zic aşa :))))), şi nu m-am mai săturat să nu mai fac nimic altceva decât să privesc.

După ceva timp au sosit pe vârf şi doi tineri cu un domn mai în vârstă, cu care ne-am tot depăşit reciproc pe traseu până acum. Dintr-un motiv care îmi scapă, un alt tip, care ajunse şi el pe vârf atunci, a simţit nevoia să se ia de unul dintre cei 2 tineri, care arăta mai… funky aşa… nu era îmbrăcat chiar de munte, avea nişte haine mai fancy aşa, o freză pe măsură, care îşi aprinsese o ţigară, şi i-a spus să nu o arunce pe jos când o termină. Adică mă rog de ce ar fi presupus că ar fi aruncat-o? De ce să atragi atenţia cuiva şi să presupui că ar face ceva rău înainte să facă vreoceva? Doar pentru că e îmbrăcat mai ciudat şi nu arată a om de munte şi tu eşti jmecher că ai mai fost de “o mie de ori pe Negoiu”? Ei uite, excesul asta de zel nu îmi place mie la oamenii care se cred “de munte”. Băiatul a încercat să îi explice frumos că nu o să facă asta şi că avea punguliţă în care strânsese toate gunoaiele pe care le făcuse pe traseu, dar el nu, îi dădea înainte cu paranoia lui. A fost o discuţia total nelalocul ei, care nu mi-a plăcut deloc. Dar în fine…

Lucurile neplăcute nu-şi au locul aici, aşa că voi continua cu traseul de întoarcere.
 +  Vf. Negoiu – Strunga Doamnei – Lacul Călţun: 1 h:15
Am coborât aceeaşi poţiune până la intrarea în Strunga Dracului, însă pentru varietate, am pornit pe varianta bandă galbenă, prin Strunga Doamnei. Pentru aceasta se coboară iniţial, apoi se urcă, pentru ca apoi traseul să coboare din nou prin această strungă. Este o strungă mult mai mică (parcurgerea ei dureaza 5 min), deloc comparabilă cu Strunga Dracului, pentru că este foarte uşoară, astfel că la vremea aceea nici nu era echipată cu lanţuri, pentru că nu era nevoie. Am aflat că la câteva zile după aceasta au fost reînnoite lanţurile din Strunga Dracului, şi a fost echipată cu lanţuri şi Strunga Doamnei, pentru şi mai multă siguranţă.
Recomand această strungă atât la urcare cât şi la coborâre celor cu probleme la căţărare şi neamatori de senzaţiile tari de care ai parte prin Strunga Dracului.

După ieşirea din Strunga Doamnei revenim din nou la traseul de creastă marcat cu bandă roşie şi coborâm încetişor înapoi spre Lacul Călţun, care creşea iarăşi dintr-o picătură mică în una din ce în ce mai mare…

Aici erau câţiva ruşi care, supriză, au dat să intre în lac. Evident că au apucat să intre până când nişte băieţi de lângă refugiu au urlat la ei sa iasă. Ei bineînţeles că nu înelegeau ce înseamnă “Ieşiţi băi din lac! Noi bem apă de aici şi voi faceţi baie???” însă, cum m-a învăţat mama, tonul face muzica, aşa că au prins ideea şi au ieşit.
După 10 minute de pauză lângă lac am părăsit banda roşie pe care am venit până aici şi am purces pe crucea albastră spre Tunelul Transfăgărăşan.
 Lacul Călţun – Căldarea Păltinului – Tunelul Transfăgărăşan – Lacul Bâlea: 3 h 10
Din câte observ acesta este un traseu nou, pentru că marcajele sunt noi şi nu apare pe hărţile recente. Şi mai bine mi-am putut da seama de acest lucru din faptul că pe traseu poteca nu este foarte bine bătută, pe alocuri chiar lipsind, iar în condiţii de ceaţă, există chiar riscul rătăcirii.
Acum însă nici nu se punea problema de aşa ceva, astfel că nu numai că nu ne-am rătăcit, dar am reuşit chiar să ne şi încadrăm în timpul de marcaj indicat pe plăcuţă, de 3 ore fix.
La plecarea de la Călţun crucea albatră pleacă împreună cu triunghiul albastru care duce jos la Piscul Negru, iar după jumătate de oră acestea se despart.

Traseul merge în mare parte pe curbe de nivel, trece prin jnepeniş de câteva ori, este foarte intersant. Urcă uşor cam de două ori fără să ne solicite foarte tare. Îmi plăcea că mereu ne uitam în faţă, încercând să ghicim pe unde urmează să treacă traseul, însă fără să reuşim de fiecare dată.

Cea mai mare ţeapă ne-am luat-o când am început să ne apropiem de Căldarea Păltinului. Ne zgâiam după cai verzi pe pereţi în partea dreaptă, fără să avem nici cea mai vagă idee pe unde urmează să ajungem la tunel, asta până când am ajuns pe la Izvorul Păltinului (unde se poate lua apă) şi ne-am prins pe unde aveam să trecem de fapt.

„Trecem” nu este chiar cel mai potrivit cuvânt pentru că, vedeţi voi, după 10 ore de traseu, aveam să afăm că de fapt mai avem de urcat o preaminunată pantă, pentru a ieşi din căldare. Ei, după ce m-am trântit frumos pe iarbă, am schelălăit ca lupii la lună şi am strâns ceva puteri, am zis iar hei rup şi dăi, şi dăi, încurajându-ne reciproc din când în când: “ei, hai mă că nu-i aşa de rău cum pare” :)

Am avut totuşi suficientă vlagă să trecem şi de ultimul hop, însă supriza a fost la fel de mare cât şi cea de dinainte. După “deal” nici urmă de tunel. Mă aşteptam să răsară aşa deodată şi să mai avem 5 minute până la el, deşi ştiam că sper cam degeaba pentru că ceasul îmi arăta că trecusera abia vreo 2 ore jumate de la Călţun.

Aşa că ce puteam să facem… decât să-i dăm înainte. Ei, şi răbdarea ne-a fost răsplătită, pentru că după puţin timp a apărut în “vizor” şi mult aşteptatul tunel. Şi ca orice cabană la care a trebuit să ajungem vreodată, până am ajuns la el mi s-a părut că a trecut o zi, nu 20 de minute.

Eram destul de obosiţi, dar am tras destul de tare, mai ales eu, la încurajările lui Cristi, şi iată că la fix 3 ore de la Lacul Călţun am pus piciorul la gura Tunelului. Victorieee!!! We made it!!!

De aici, după ce ne-am echipat cu frontalele pe cap, am parcurs pe jos tunelul, în 10 minute, am ieşit în judeţul Sibiu :))))) la ora 19 fix, am cumpărat un Kurtos Kalacs mult prea scump dar dupa care muream de pofta, l-am harpait de zici că nu mâncasem 3 zile, ne-am suit în maşinuţă şi ne-am dat la vale pe liber până la Vama Cucului.

Am ajuns chiar la ora la care se închidea restaurantul, şi când ne-a văzut proprietara la faţă ne-a întrebat:

– Da unde aţi umblat toată ziua? Că nu v-am văzut deloc! Am crezut că aţi disparut că nici maşina nu mai era.

– Ei… până pe Negoiu şi înapoi….

– Aoleu, atunci hai staţi jos la masă ! Crecă sunteţi hamesiţi!

Adevărul cam aşa era.

Dacă nu știi exact ce este „De la 0 la 2544 m”, poți afla de aici.

20 comentarii:

  1. “…am purces pe crucea albastră spre Tunelul Transfăgărăşan.

    Din câte observ acesta este un traseu nou, pentru că marcajele sunt noi şi nu apare pe hărţile recente….”

    Nu am inteles daca traseul e nou sau nu, de e nou, atunci ar trebui sa nu apara pe hartile vechi, nu recente cum ai scris. De e vechi, ar trebui sa fie si pe cele vechi si pe cele recente. Pana la urma cum e?

  2. Da, asa este, acela este traseul.
    E de fapt si normal sa apara pe aceste harti super recente, iesite anul asta. Cand am spus recente ma refeream la ce am avut eu in vara asta, adica ultima harta de la dimap, care vad ca e iesita in 2007.

    Cand am fost eu asta vara in Fagaras nu stiam de existenta unora mai noi de atat. Cred ca nici nu iesisera inca…

  3. asa zisul montaniard cu exces de zel ar trebui impuscat bai nene. urasc manelistii si d’alte gheorghe care vine la munte ,beleste ochii si arunca gunoaie,dar parca urasc mai mult specimene ca asta de sus.asa gandesc oamenii naturii se pare. dar ce nu stiu ei e ca actionand asa fata de un novice in ale muntelui sa zicem nu produce decat urmatorul gand in capul novicelui (daca e mai slab de fel) si anume; a uite da-l dracului ia sa arunc eu toata punga de gunoi pe jos sa o gaseasca el maine pe traseu daca tot e smecher si urca frecvent.

  4. M-am plictisit de oamenii atat de inteligenti si cu bun simt incat nu au altceva de facut decat sa observe si sa-i comenteze pe ceilalti. Daca persoanele din jur te deranjeaza personal cu ceva, e ok sa comentezi, dar daca nu, de ce tb sa analizezi ca unul are adidasi nu stiu de care, altul are tenisi, altul bocanci … e ca si cum ai sta la poarta si ai comenta toti trecatorii, unii cu papuci, altii prea vopsiti la par etc. Sincer, eu nu pricep ideea si mi se par acesti observatori-comentatori mai slabi la minte decat cei cu tigara in gura. Iar chestia cu om de munte, e o prostie. Muntele e al tuturor, nu tine cont de clasa sociala sau de bocancii de firma, muntele tb respectat si de ciban si de calator si de copil. Toti suntem calatori pe munte, atat. Nu ne apartine.

  5. Fain, Anna! Muntele e al tuturor sau mai bine spus al nimanui (gresesc aici, ca pasune el apartine unor comunitati..), oamenii trec, el ramane! Bine ar fi sa ramana curat, mai ales pe la noi (din nefericire nu avem deprinderea asta,…de sus de pe Moldoveanu si pan’ la “marea cea mare”…e plin de gunoaie (pet-uri, cutii de conserve, hartii si altele folosite in intimiate…).
    In ceea ce priveste traseul de ocolire al crestei fagarasene intre lacul Caltun si gura sudica a tunelului e vechi si apare pe toate hartile…nu-nteleg cum pe una din 2007 nu apare, o fi uitat sa-l copieze!!
    Vreme buna,
    adrianraceanu@yahoo.com

  6. Salutare, anu asta am facut si eu traseul, cu diferenta ca am folosit si la urcare strunga doamnei, cealalta fiind inchisa (nu la propriu dar respectam sugestiile salvamontului). Am plecat singur in tura, am scos un timp excelent pana pe varf, dar tot acolo am facut o intindere de muschi la picior de m-am intors mai mult intr-un picior. Din motivul asta am ales traseul spre tunel, si mare prostie am facut. Exact cum zici si tu, nu stii unde te scoate poteca si cand am dat cu ochii de ultima panta am crezut ca am un cosmar. Nici semnal de mobil nu e pe poteca asta. In fine, de la Balea pe Negoiu si inapoi am facut 11 ore, aproape fara pauze.
    Vreme buna.

  7. Uh, da, imi pare rau, cu piciorul in asa stare imi imaginez ca a fost cu atat mai putin “amuzanta” ultima urcare de pe traseul spre tunel..

    Strunga Dracului da, e inchisa de anul trecut din cauza desprinderii unor stanci imense. Foarte bine ca ati respectat indicatiile salvamontului.

    11 ore e un timp f bun avand in vedere ca te-ai intors aproape intr-un picior..

  8. Buna Alexandra,

    Daca nu ma insel tu ai facut si creasta nordica a Pietrei Craiului – tot cu cabluri.
    Voiam sa te intreb ce catarat a fost mai greu ? Cel din Piatra sau cel de aici + strunga Dracului ?

    Am facut si eu Piatra, si a fost o experienta … unica (mie imi e si frica de inaltime, deci adrenalina a fost la cote maxime pe lanturile alea).

    Si as fi vrut sa stiu, comparativ, daca m-as putea inhama la traseul asta sau nu.

    Merci

  9. Buna Cristina!

    Din pacate traseul prin Strunga Dracului este inchis tocmai de anul trecut din cauza unor dizlocari masive de stanci. Si cand spun masive, ma refer la stanci de dimensiunea unui microbuz, care au distrus o parte din traseu si l-au facut foarte periculos de parcurs.

    Este oficial “inchis” de salvamontisti si cei care se aventureaza prin el o fac pe propria raspundere, in conditii foarte periculoase.

    Daca doresti sa ajungi pe Negoiu si nu era Strunga Dracului un obiectiv in sine, poti folosi fara probleme Strunga Doamnei.

    Daca te mai pot ajuta cu ceva sa imi spui te rog.

  10. Bună, Alexandra. Mă bucur că am dat de blogul tău…am găsit informații utile, poze nemaipomenite iar cel mai mult îmi place că nu sperii lumea cu descrieri “horror” :)
    Te rog să-mi dai și mie un sfat. Sâmbăta asta vrem să ajungem pe Negoiu și să coborâm la Bâlea, în aceeași zi. Cel puțin vom încerca că nu știu zău dacă ne vor ține balamalele. Întrebarea mea este, e mai bine să coborâm pe unde am urcat, adică Lacul Călțun-Vf.Lăițel-Șaua Doamnei-Șaua Păltinului-Bâlea Lac, ori alegem varianta cu Tunelul? Care ar fi mai solicitantă/dificilă?

    • Buna Cornelia! Din pacate nu am incercat ambele variante in sensul de coborare, deci n-as putea sa iti spun cu exactitate care ar fi cea mai solicitanta.
      Pot doar sa iti spun ca in varianta cu tunelul este o singura urcare, cea de la final. E destul de obositor ca e acolo, in ultima parte a traseului, dar pana la urma e “facubil”, mai ales daca stii din start ca va fi acolo si te pregatesti psihic pentru o urcare la final.
      Eu in general prefer sa nu ma intorc pe acelasi traseu, de aceea inclin sa recomand acelasi lucru si celorlalti. Vezi alte perspective, calci prin alte locuri. Acum ramane la latitudinea voastra…
      Va doresc multa bafta cu vremea si succes! Cu siguranta veti reusi! :)

      • Mulțumesc pentru răspuns. Te mai bâzâi un pic…În ceea ce privește tura aceasta, am găsit informații contradictorii în sensul în care unii consideră extrem de dificil traseul iar alții sunt de părere că poate fi făcut și cu un copil. Am văzut că porțiunea de la Lăițel e un pic mai scary …Noi nici nu suntem chiar începători dar nici nu am urcat nu știu ce mari vârfuri(trasee mai scurte pe la Șaua Caprei,prin pădure pe la Sâmbăta de Sus, vreo două drumeții prin Bucegi și cel mai recent, Vf. Pietrosul Călimanilor).Facem sport cam trei ore pe săptămână și ne mai dăm cu biclele pe drumuri forestiere, deci avem condiție fizică cât de cât. Tu ce părere ai?E abordabil traseul pentru niște oameni ca noi?Sau mai bine mergem pe ture mai scurte și mai căpătăm experiență?

        • N-ai pentru ce!
          Eu sunt sincer de parere ca puteti merge. Din cate spui, aveti un pic de experienta, si atata vreme cat evitati strunga dracului si mergeti prin strunga doamnei, chiar nu cred ca o sa aveti probleme. Doar sa fiti atenti si sa va fiti pregatiti psihic pentru un traseu lung :)
          Multa bafta cu vremea!
          Poate imi spui cum a fost dupa ce mergeti :)

  11. Ok.Mulțumesc pentru încurajare și urări. Sigur o să te anunț cum a fost.
    Abia aștept ziua de sâmbătă :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *