De la 0 la 2544 m – Cap. 9: Varful Negoiu (2535 m) – partea 1

Data: 3 august 2010
Traseu: Bâlea Lac (2040 m) – Şaua Păltinului (2369 m) (  – 50 min)
Şaua Păltinului – Şaua Doamnei (2294 m) – Vf. Lăiţel (2390 m) – Lacul Călţun (2147 m) – Strunga Dracului – Vf. Negoiu (2535 m) (  – 4h:30)
Vf. Negoiu – Strunga Doamnei – Lacul Călţun (bandă galbenă +  – 1 h:15)
Lacul Călţun – Căldarea Păltinului – Tunelul Transfăgărăşan – Lacul Bâlea (  – 3 h 10)
Durata totala (cu tot cu pauze): 10h:30
Lungime: 14 km
Diferenta de nivel: + 1400 m, – 1350 m

Surse de apă: Sub Turnul Păltinului (între Bâlea Lac şi Lacul Călţun), Lacul Călţun (se ia apă din lac), între Călţun şi Tunelul Transfăgărăşan (Izvorul Păltinului)

La ora 6 si ceva telefoanele sunau ca la balamuc. Chiar daca n-am văzut-o, sunt aproape sigură că am primit o strâmbătură şi o privire din aia de “dragoste” printre genele lipite când am sărit din pat entuziasmată şi cu inima cât un purice. Adevărul e că şi mie, dacă îmi zicea cineva mai demult că în concediu aveam să mă trezesc vreodată la ore din astea, aş fi râs pe burtă.

Dar iată că asta făceam şi planul era bine făcut. Chiar dacă abia aterizasem din Retezat cu o zi înainte, astăzi se anunţa vreme foarte bună şi nu puteam să o ratăm şi să nu încercăm să facem cea mai lung tură de până atunci: Vârful Negoiu şi retur.

Aveam ceva dubii în privinţa reuşitei, însă, mergând pe principiul nu rişti, nu câştigi şi proverbul cine se trezeşte de dimineaţă departe ajunge (la propiru), am zis, let’s go for it. Mai ales că nu cu mult timp în urmă citisem jurnalul unui amic virtual de pe carpati.org care făcuse exact aceeaşi tură într-o zi, deci era “doable”, ca să zic aşa.

A fost cu adevărat o experienţă să urc serpentinele nebunatice ale Transfăgărăşanului sibian la ora 7 dimineaţa, când am întâlnit doar o singură maşină. Tot Trans-ul era al nostru! Faină treabă.

Dacă ajungi la ora aia la Bâlea, chiar dacă soarele e deja răsărit, tot lacul este sub umbră, pentru că soarele nu a apucat încă să treacă de “peretii” caldarii ca să o lumineze. Aşa că după o mică pauză de masă în maşină, destul de înfriguraţi am pornit agale în căutarea benzii albastre.

 Bâlea Lac (2040 m) – Şaua Păltinului (2369 m): 50 min

Am bâjbâit un pic (tot dădeam de triunghiul albastru spre Şaua Caprei) dar am intrat până la urmă pe traseul corect, o brână în urcare care merge pe deasupra lacului, ocolindu-l, după care urcă în creasta principală, în şaua Păltinului.

 Şaua Păltinului (2369 m) – Şaua Doamnei (2294 m) – Vf. Lăiţel (2390 m) – Lacul Călţun (2147 m): 2h 30
Când am ieşit în creastă mi se părea că am ajuns în rai. Cerul era atât de albastru încât mi se părea că nu-i adevărat şi mă rugam să o ţină tot aşa măcar până ajungem pe vârf. Pe urmă poate să şi ploua. Mmmm… Mă rog, poate doar un pic, ca să nu ne întoarcem fleaşcă… :)
Am început să coborâm uşor, după care am ajuns la prima sursă de apă de pe traseu, unde am vărsat ce aveam noi în sticle şi am umplut cu apă proaspătă de izvor.
Pe porţiunea aceasta traseul este destul de lejer, se merge ca la plimbărică, şi ne putem relaxa un pic din mers înainte de urcuşul pe Lăiţel.

În scurt timp după aceasta am ajuns la prima porţiune echipată cu cabluri, pe care atenţia trebuie sporită.

Apoi ne mai zbenguim un pic pe o porţiune lină…facem poze de desktop :D … avem cea mai bună vreme posibilă!!!

Ne mai uităm din când în când în urmă şi ne minunăm de impunătorul Turn al Păltinului
… si apoi in faţă, unde ne aşteapta unul dintre urcuşurile solicitante de astazi, Vârful Lăiţel, pe care momentan mişună o turmă de oi.

Nu pot nici măcar să încerc să vă explic cam cât de mult îmi place creasta asta, e genială şi îmi vine să-mi fac o casută mică fix aici, în drum, dar… invizibilă, ca să nu deranjeze pe nimeni :D

Şi cum mergeam noi aşa, hop dăm şi peste a doua porţie de cabluri şi lanţuri . Yummy!

Încercăm să facem şi câteva poze, deşi nu sunt multe locuri în care nu-ţi mai trebuie mâinile.

Aveam un rânjet larg lipit pe faţă, păcat ca nu se vede din spatele aparatului :D
  I love you, rock! :D :D

 

Hei rup!

De aici începem urcuşul propriu-zis pe Vârful Lăiţel, destul de solicitant, însă chiar şi înainte de a ajunge pe vârf suntem răsplătiţi cu privelişti deosebite.

Odată ajunşi la 2390 m, unde vârful este marcat doar cu o plăcuţă ruginită capsată peste plăcuţa veche (nu ştiu de ce) din vârful unui stâlp, facem şi noi o pauză binemeritată, în timp ce ne zgâim cu ochii mari spre vârfurile Negoiu şi Călţun, pe care acum le identificam ca lumea pentru prima dată, şi spre Lacul Călţun, care e ca o picătură de apă în palma Făgăraşului. Doamne, ce frumos e!!!

După ce am înfulecat un sandwich am pornit catinel în coborâre abruptă spre Călţun. După părerea mea este mai greu de urcat Lăiţelul pe partea astălaltă şi am văzut destul de mulţi drumeţi cu rucsaci mari (mulţi străini!) care se chinuiau să urce cu ce puteri mai aveau în desagă.

Cu cât mă apropiam mai mult de Călţun îmi venea să mă arunc spre el, îl mâncam cu ochii…. nu ştiu… are o poziţie atât de frumoasă şi aşa o culoare… cred că a urcat pe primul loc în topul celor mai frumoase lacuri pe care le-am vazut (asa ca va rog sa scuzati cantitatea de poze cu Lacul Caltun, nu am putut sa ma abtin :D)

Când am ajuns la lac era ceva lume, printre care şi un grup de tineri de vreo 17-18 ani, foarte zgomotoşi, exact genul ala de grup cu care NU vrei să te întâlneşti pe munte. Drept urmare nu ne-am oprit decât ca să mâncăm ceva ca să mai prindem puteri şi să mai luăm nişte apă. Am fost destul de sceptică să iau apă direct din lac, şi am luat de un pic mai jos, unde apa începe deja să se scurgă. Dar nu aveam ce să facem, trebuia să ne hidratăm. Eu citisem că există un mic izvor amenajat lângă refugiu, însă am întrebat pe cineva care stătea în refugiu şi mi-a spus că nu este.

Am vrut să intru în refugiu să văd şi eu în ce stare e şi, după ce am aşteptat să iasă cineva de acolo care am banuit că se schimba, atunci când am dat să intru şi am întrebat pe cel care ieşea dacă mai e cineva înăuntru, a ţinut să intre cu mine ca să nu cumva să le fur vreo ceva probabil. Cam paranoic omul… având în vedere că pe faţa mea numai hoţ nu scrie…

Am tras doar un pic cu ochiul aşa că nu am reţinut detalii dar părea cât de cât ok. Nu genul de loc în care să vrei neapărat să stai în afara cazului în care te prinde pe acolo vreme rea, însă tipul respectiv şi restul lumii de pe acolo nu prea păreau că ar cunoaşte condiţiile în care ai voie să stai în refugiu dar mă rog…
În caz că cineva nu ştie, în refugiile de pe munte se stă doar în caz de vreme rea, nu sunt hoteluri sau mai ştiu eu ce.

Am plecat rapid, ca să nu apuc să mă indispun într-o zi atât de frumoasă şi am început uşor urcuşul spre Vârful Negoiu, fără să uităm că pentru a ajunge acolo sus, vom trece prin Strunga Dracului (unii dintre noi visând la această întâlnire de o bună bucată de vreme :D).

Va urma.

Dacă nu știi exact ce este „De la 0 la 2544 m”, poți afla de aici.

30 comentarii:

  1. Da, a fost destul de lung dar in acelasi timp exptraordinar de frumos si vremea a tinut cu noi. Portiunile grele alterneaza cu cele mai putin grele si de asta nici nu am simtit oboseala decat la sfarsit..

  2. Pai nu prea mere de la refugiul Caltun sa urci pe Vf Lespezi. E o strunga dar foarte periculoasa, cu grad de 2a parca, se face in mai pe zapada ceva mai usor. Cel mai bine se urca de la cabana Piscul Negru, in 3 ore-3 ore jumatate se ajunge pe Varful Lespezi. Zona e deosebita, nu seamana cu nord-ul a Fagarasului.

  3. Hmm.. super interesant! Nu stiam! Mersi mult de info! :D
    Deja am cam multe planuri pentru vara viitoare :P
    Vreau sa fac in august si valea lui Stan :) Sper sa prind apa asa cum ai prins si tu :)

  4. Am citit si tura lui Marius Dumitrel acum cateva zile…am in minte o tura pe Negoiu prin iunie, insa, sincer, ma cam inspaimanta ideea de a da peste pete mari de zapada. Vom urca echipati de vara, nu cu pioleti/ coltari, ar fi pacat sa batem in retragere tocmai din cauza asta. oricum, info date de voi, excelente :)

  5. In principiu nu cred ca o sa mai fie multa zapada anul asta in iunie, DACA va mai fi..

    Pentru ca a nins destul de putin anul asta comparativ cu ceilalti ani.

    Ca sa fii sigur, in saptamanile dinainte de tura uita-te la camerele video de la balea lac (jurnalul.ro) ca sa vezi cam cum mai sta treaba cu limbile de zapada.

    Eu am fost in 2010 pe 12 iunie pe Vanatoarea lui Buteanu, si chiar daca mai erau vreo 2 limbi de zapada, era oricum zapada moale, care traversata cu atentie, nu punea probleme. Nu se pune problema de gheata sau mai stiu eu ce…

    • Harta pe care am pus-o la final de articol are tocmai acest scop. Si daca ai harta la tine (iti recomand sa iti cumperi), nu ai cum sa te ratacesti pe alte poteci. Nu e indicat sa pleci fara harta la tine.

      Multa bafta si vreme buna!

  6. Buna Alexandra!

    Extraordinar de frumos si deosebit traseu ai facut, mi-a placut mult si descrierea libera si concreta, uitandu-ma la pozele realizate din partea 1 si 2, am ramas foarte suprins la un moment dat incat nu imi venea sa cred ca e in Romania, adica stiu ca avem o tara foarte frumoasa cu peisaje fel de fel, dar nu imi imaginam ca e chiar asa de deosebit :)
    Am fost si eu pe multe trasee muntoase, dar acesta m-a impresionat foarte mult cu peisajele sale incat intentionez de a il face la vara, nu mai de vreme buna sa avem parte :)
    Vreau sa imi confirmi te rog, daca stii, sunt bune aceste 2 trasee de facut pana pe vf Negoiu?
    http://prntscr.com/1vv1li
    Din ce am vazut scris de tine, ai spus ca este inchis momentan, din cauza acelui incident, pentru a-l face pe partea spre Saua Dracului, asa ca va trebui sa mergem pe la Saua Doamnei nu?

    • Buna Andrei!
      Ma bucur mult ca ti-a placut descrierea mea si ca te-a convins sa vrei sa mergi si tu la anu pe acolo :)

      Legat de intrebarea ta, faci o confuzie intre saua doamnei si strunga doamnei.

      Saua Doamnei este o curmatura aflata pe traseu undeva deasupra lacului balea, in creasta, iar strunga doamnei este un horn intre lacul caltun si vf. negoiu.

      Ca sa-ti fie cat mai usor, urmareste intocmai traseul descris de mine (cu marcajele aferente) iar in loc de stunga dracului (care intr-adevar, nu mai este practicabila in conditii de siguranta) dupa ce urci de la lacul caltun spre vf. negoiu trebuie sa faci la un moment dat stanga, prin strunga doamnei. O sa fie indicatoare si scris cu vopsea pe stanca, deci e imposibil sa ratezi.

      Dintre cele 2 trasee de la linkul pe care mi l-ai dat tu, cel urmat de mine este Traseul nr. 1. Traseul numarul 2 este fix asa cum scrie acolo, ocolit, si nu are rost sa il urmezi, pentru ca pierzi o gramada de timp, iar traseul pana pe negoiu si inapoi e si asa lung, darmite daca ai mai si ocoli.

      Daca mai ai neclaritati, sa imi spui,

      Te-ar ajuta mult sa studiezi o harta intre timp. O poti salva pe aceasta: http://1.bp.blogspot.com/–nNhSWttVTQ/Ue0Mibiho5I/AAAAAAAAHdw/lv3rUD2yFjs/s1600/fagaras+-+cu+traseele.jpg

      Dar ar fi deal sa o ai si pe cea tiparita.

  7. Ok, multumesc mult de informatii, dar din punctul de vedere al peisajelor, care traseu e mai spectaculos si provocator? Sunt adept al adrenalinei ca sa zic asa :)) dar desigur in conditii de siguranta, fara a ma aventura! Oricum nu am de ales, voi urma traseul 1, pt a nu ocoli cum e evidentiat in celalalt traseu, ca doresc sa fac drumetia intr-o zi, doar intreb de curiozitate care ar fi!
    Presupun ca si pe partea spre saua doamnei e destul de deosebit, dar in comparatie cu strunga dracului unde e si mai si!?

    • Traseul ocolit nu e cu mult diferit de traseul nr. 1, n-ai obtine absolut nimic in plus daca l-ai alege pe cel ocolit.

      Traseul clasic de la balea pana la negoiu (cel facut de mine) este extraordinar oricum, unul dintre cele mai frumoase facute de mine in Romania. Are atatea peisaje spectaculoase si pasaje provocatoare incat o sa fii extrem de incantat.

      Cat despre strunga Doamnei versus strunga Dracului, e o discutie care nu are sens din moment ce vrei sa fii in conditii de siguranta. In Strunga Dracului cad mereu pietre si nu este posibil sa o parcurgi in siguranta.

  8. Salutare
    Foarte frumos traseul, dar in acelasi timp si foarte greu. L-am facut de 3 ori in ultimii 4 ani si m-as reintoarce oricand cu placere. Descrierea ta este pe masura peisajului. Prima tura de o zi am facut-o neantrenati cu muntele si a fost singura data cand sotzia mea mi-a marturisit ca “ma injurat” in gand evident. Greu si cu atat a parut mai greu pe vreme cu ceatza care iti ascunde traseul si nu vezi unde urmeaza sa ajungi (plus ca pierzi din priveliste). Mare pacat ca nu se mai poate intra in Strunga Dracului, este o bucata de traseul foarte faina, doar sa nu te prinde fulgerele acolo. Recomand urcarea in Strunga Dracului si mai putin coborarea (la fel ca In Pitra Craiului pe traseu La Lanturi). Un traseu (Balea – Negroiu – Balea) care se poate face intr-o zi cu conditia sa fiti devreme la Balea, spre deosebire de Moldoveanu pe care nu l-as face Balea – Moldoveanu si retur in aceeasi zi. Calatorii cu soare si asteptam impresii in continuare

    • Buna Gabi!

      Asa e, pacat ca nu mai este in siguranta Stunga Dracului…
      Balea – Moldoveanu si retur la Balea ar fi un traseu de minim 16 ore la un mers normal, deci un pic cam extrem sa il faci intr-o singura zi.

      Carari cu soare si tie! :)

  9. Buna! Am doua intrebari…
    Se poate face traseul intr-o zi? (dus intors)
    Este ok traseul pentru luna aprilie?

    • Buna Alex! Da, pai intr-o singura zi l-am facut si eu.
      Dar nu, in aprilie in Fagaras inca mai e multa zapada, e risc de avalansa si acest traseu nu este accesibil in conditii de siguranta. Il poti aborda incepand cu luna iulie. Carari cu soare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *