De la 0 la 2544m – Cap. 3: Drumul spre Retezat

Cu inima cât un purice, sperând că vremea s-a îndreptat şi va fi măcar cum se prognozase, am pornit spre mult asteptatul Retezat într-o dimineaţă de joi.

Oricât ne-am străduit, nu am reuşit să plecăm aşa devreme cum ar fi trebuit, aşa că, după ce ne-am făcut proviziile necesare, am plecat pe la ora 10.

7 ore mi-a luat ca să ajungem la Gura Zlata, şi nu merg chiar ca melcul, dar nici Speedy Gonzales nu sunt.

Înainte de Gura Zlata am oprit la Pensiunea Iris. Vroiam neapărat să mâncăm bine şi apoi să mergem glonţ la Poiana Pelegii, să lăsăm maşina şi să urcăm repede la Bucura. Dar mi-am dar seama repede că planul trebuia schimbat.

La Pensiunea Iris n-au vrut să ne dea de mâncare. Probabil la ei nu e chiar aşa mare criză încât să se fi sinchisit să facă ceva şi pentru noi. Am zis mersi şi am plecat mai departe. Numai bine că numai după 1 km este Cabana Gura Zlata şi acolo am fost hrăniţi foarte bine.

Doamna de acolo a fost foarte de treabă şi ne-a spus că sunt 31 de km până la Poiana Pelegii şi că facem 2 ore. Nu mă aşteptam să facem chiar aşa de mult, însă chiar aşa a fost.

2 ore fix ne-a luat ca să parcurgem minunatul drum, despre care se zice că este cel mai bine întreţinut drum forestier din ţară. Adevărul este că arată pe alocuri destul de bine, însă există vreo 2-3 porţiuni destul de rupte, dintre care una este într-o serpentină, în care nu am putut urca din prima. A trebuit să mă opresc, să se dea Cristi jos să vadă cum arată drumul după serpentină şi să mă ghideze un pic. A doua oară a mers, şi am reuşit să nu dau cu scutul de pământ. M-au trecut totuşi nişte ape :P Greu mai e să ajungi la cele mai frumoase locuri din România…

Din motive lesne de inteles, numai la facut poze nu m-am gandit in acele momente, drept urmare nu am poze cu portiunile nasoale.

În afară de aceste câteva porţiuni, drumul este ok, însă dacă ai ceva milă de maşină trebuie să mergi cu 20 la oră, şi de aceea mie una mi s-au lungit urechile.

Drumul şerpuieşte prin pădure şi pe alocuri peste presărat cu nişte indicatoare vechi, care semnalizeaza faptul că sunt curbe. De parcă nu ştiam deja…

Când am văzut cele aproximativ 15 maşini parcate, mi-am dat seama că am ajuns în sfârşit în Poiana Pelegii. Yuppy!!!

Ne-am bucurat că mai erau destul de multe maşini şi nu lăsam maşina singură in the middle of nowhere.

Aici nu se merge cu maşina fix lângă cort, aşa cum înţelesesem din poveştile altora, ceea ce e mult mai bine, căci astfel pantofarii nu pot asculta manele de la maşină, lângă cort. În orice caz, de la maşină în poiană faci 5 minute.

Nu mai era în nici un caz chip să urcăm tot atunci la lacul Bucura, căci era deja ora 20 şi nu vroiam să ne prindă noaptea pe traseu sau să bâjbâim după un loc bun de pus cortul.

Ne-am echipat cu tot ce ne trebuia ca să nu ne mai întoarcem a doua zi la maşină şi în 5 minute am ajuns în poiana propriu zisă.

Aici este un izvor cu apă potabilă şi cabana salvamontului. Am înaintat un pic spre o zonă în care am mai văzut un cort şi am campat acolo. Chiar lângă am mai găsit un izvor unde ne-am spălat de ochi şi pe dinţi, dar cred că era şi bună de băut.

După ce am montat cortul am observat că puţin mai departe erau montate mult mai multe corturi, un fel de cartier rezidenţial :)))). Lumea avea amenajate locuri acoperite unde făceau grătar & stuff, ceea ce nu putea decât să mă bucure că am campat mai departe de ei. A fost ok totuşi, pentru că, deşi auzisem că aici e ţigănie şi lumea e foarte gălăgioasă, a fost foarte linişte şi am dormit în pace.

Cu punga de mâncare am rezolvat: a dus-o Cristi la Salvamont şi ne-au permis să o lăsăm la ei. De asemenea i-au cerut datele noastre ca să ne înregistreze, şi l-au întrebat unde mergem, spunându-ne să mergem la colegii lor de la Bucura să ne înregistrăm şi acolo când ajungem.

Treaba asta este foarte bună, şi e bine să mergeţi la salvamont când ajungeţi acolo, şi să spuneţi mereu ce trasee vreţi să faceţi, pentru că în Retezat nu este semnal (în zona în care am umblat noi nu este semnal decât în Curmătura Bucurei) şi dacă Doamne fereşte se întâmplă ceva, nu puteţi suna nici măcar la 112 pentru că nu este semnal de la niciun operator. Probabil dacă aveţi staţii puteţi întreba salvamontul dacă vă poate spune frecvenţa lor, ca să-i puteţi contacta în caz de accidente.

Ne-am culcat destul de repede (ce naiba era să facem la ora aia pe beznă) mai ales după o zi întreagă de condus, cu speranţa că a doua zi cerul va arăta mai bine (a se citi albastru).

După ce am adormit o dată cu găinile, pe la 11 – 12 m-au trezit nişte deştepti care au simţit nevoia să treacă suficient de aproape de cortul nostru încât să se împiedice de şnururile de la cort. Şi mai şi vorbeau destul de tare. Asta în condiţiile în care acolo e ditamai poiana.

     Date oareşcum tehnice/logistice:

  • Când am ieşit din Haţeg vroiam neapărat să alimentez înainte să intru pe coclauri, însă ultima benzinărie este după ieşirea din Haţeg, dar este cam no name. Aşa că am zis, no thanks. Norocul meu ca Solenza are consum foarte mic şi mi-a ajuns benzina până la întoarcere. Aşadar, dacă trebuie să alimentaţi, faceţi asta înainte de a ieşi din Haţeg.
  • După ieşirea din Haţeg am trecut parcă printr-un sat, şi apoi am părăsit DN 68, făcând stânga la primul indicator pe care scria spre Râu de Mori şi Parcul Retezat. La întoarcere am constatat că era bine să-l fi aşteptat pe al doilea, pentru că la întors, nu ştiu cum naiba am făcut dar am ieşit mai repede.
  • Din acest punct (în care am părăsit DN 68) am făcut 22 de km până la Gura Zlata (drum cât de cât ok, fără mari probleme) şi de aici încă 31 km (care se fac in 2 ore) până la Poiana Pelegii, deci în total 53 km.
  • După Gura Zlata, pentru a ajunge la Poiana Pelegii trebuie urmărite indicatoarele spre Cabana Rotunda, după care, drept înainte (nu mai există variante stânga dreapta).

 Dacă nu știi exact ce este „De la 0 la 2544 m”, poți afla de aici.

5 comentarii:

  1. mi s-au lungit urechile cand am fost in Retezat. 11 ore de condus, ajung de doua ori mai repede in Rila la bulgari. Si cred ca asta o sa fac data viitoare cand o sa-mi vina pofta de Retezat :))), e enorm de departe de Bucuresti. Drumul care duce spre Poiana Pelegii e bun, dar nu e cel mai bun din tara. E un drum forestier care te lasa la o ora de mers de cabana Leaota, cred ca are 15 km si l-am facut foarte repede. Am mers constant cu 49-50 de km/h

  2. Si eu vreau sa merg in Rila la anu :)
    Foarte tare, nu stiam de acest drum de care zici, spre Leaota, o sa investighez :)

    Ma gandeam cand plecam de la Bucura cum naiba sa fac data viitoare cand mi se face de venit in Retezat…. ca iar pe drumul asta nu as mai veni… o fi el frumos, dar eu m-am plictisit ingrozitor 2 ore…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *