De la 0 la 2544m – Cap. 2: Marea

El:  – Mi-e dor de mare. Îmi place la mare că eşti curat tot timpul. Marea te spală.
Ea: – Şi eşti sărat, nu? Te spală şi te sărează.
El:  – Tu ai fost vreodată la mare?
Ea: – Nu, da’ am visat ca am fost. Într-o zi mi-a intrat nisip în ochi şi am plâns toată ziua.
El:  – Şi când ai intrat în apă, ţi-a trecut.
Ea: – Mda, şi am visat o căsuţă de paie pe plajă, în care o sa stau şi iarna, şi vara.
El:  – Şi mai e cineva în ea?
Ea: – Suntem numai noi doi. A, şi marea.
El:  – Păi şi nu intră apă în căsuţă când e furtună?
Ea: – Nu. Când e furtună intrăm noi în apă şi ne plimbăm prin valuri.


Sunt aproape sigură că toţi cei care sunt aproximativ de o seamă cu mine ştiu prea bine piesa asta. Mi-a venit în minte acum câteva zile dialogul ăsta şi mi-am amintit că tare mi-e dor de mare. Tot anul :D! Numai ce m-am întors, dar când am plecat de pe mal, m-am despărţit de mare ca atunci când eram copil şi îi făceam cu mâna în ultima zi, şi când păşeam spre maşină sau tren, întorceam capul de nu ştiu câte ori. Ca s-o mai văd o dată, şi încă o dată…..

Aşa a început anul ăsta povestea vacanţei noastre. Cu marea. Punctul de plecare. 0 metri :). Nu mai fusesem la mare din 2008. Mă rog, asta dacă nu se pune şi data aia când am văzut-o pe furiş printre panourile şantierului din Mamaia pe care am fost prin mai în 2009.

Am plecat spre mare duminică, după ce am hotărât să inversăm planurile. Tare proastă idee. Cu plecatul duminică mă refer. Pentru că duminică se întorc spre Bucureşti toţi cei care au fost în week-end la mare, printre care şi maniaci. După ce s-a terminat autostrada lu’ peşte, am evitat 3 accidente în câteva minute, pentru că ţăranul cu BMW nu are timp domle’ să stea în rând cu lumea, aşa că depăşeşte fără număr, intrând înapoi pe banda lui cu 3 secunde înainte de a intra în mine. N-am înţeles prea bine de ce au plecat înapoi spre casă aşa de dimineaţă, dar e clar că nu mai plec spre mare duminica în viaţa mea.

Cazarea am stabilit-o cu o zi înainte, pentru că vedeţi voi, când ni se schimbă planurile, se duce dracu şi posibilitatea de a sta moca la mare. Dar nu fu bai, am mers la campingul Zodiac din Jupiter / Neptun, că tot vroiam să văd de ce îl laudă toată lumea, şi nu mai fusesem acolo de când eram pitic şi mergeam cu ai mei cu cortul la mare. A fost 18 lei pe noapte de persoană, şi 7 lei pe zi de maşină. Preţul nu e mereu acelaşi, acesta de 18 a fost maxim, pentru că am picat acolo în vârf de sezon.

După ce am ajuns ne-am prins imediat de ce e aşa lăudat.

Campingul este dotat cu tot ce are omu’ nevoie:

  • Grupuri sanitare (duşuri, chiuvete, toatele) curate
  • Chiuvete pentru spălat vase si alimente
  • Maşini de spălat
  • Curent electric la stâlpi din loc în loc în camping (e nevoie de prelungitor mai lunguţ)
  • Magazin cu băuturi răcoritoare şi apă la intrare
  • Mese cu băncuţe de lemn pentru servirea mesei şi umbrele

Ca bonus, am dat numai peste oameni de treabă, şi cred că mereu se nimereşte cineva care să sară în ajutor când mergi cu cortul. De exemplu, un nene ne-a lăsat să ne legăm la prelungitorul lui, că noi aveam unul foarte scurt, altul ne-a văzut că băgam cuiele cu piciorul şi ne-a dat un ciocan, apoi l-a servit pe Cristi cu ţuică; altul l-a văzut că se chinuia să umfle salteaua cu o pompă mică şi ne-a adus pompa lui, care era de 2 ori mai mare… şi aşa mai departe. Oameni foarte săritori.

Singura treaba mai puţin bună este că, deşi sunt destul de mulţi pomi pe acolo, sunt puţine locurile în care este umbră toată ziua. Şi credeţi-mă, că între orele 12 si 16, sigur veţi vrea să staţi în cort, care, dacă stă în soare, se transformă în saună nu alta.

Prima dată am pus cortul într-un loc foarte ok, cu nişte umbră şi cu vecini nesforăitori. A doua zi însă am constatat că nu e umbră decât o oră în intervalul 12-16, aşa că am plecat în căutarea unui loc umbros.

N-am găsit multe, şi majoritatea erau full deja. Am găsit totuşi un loc cu umbră toata ziua şi am luat repede cortul pe sus şi ne-am instalat.

Toate bune şi frumoase, numai că vecinii erau destul de aproape de noi şi pe deasupra mai erau şi sforăitori, aşa că nu ne-a priit nici aici. Unde mai pui că undeva în apropiere era un idiot cu o vuvuzelă şi îl apuca aşa din când în când suflatul în ea. A, şi să nu uit, seara se auzea un zgomot foarte ciudat, în depărtare, pe care nu l-am identificat nici până în ziua de azi. Se pare că ori eu sunt foarte sensibilă la auz, ori Cristi e mai tare de urechi de fel, pentru că atunci când l-am întrebat în ultima zi dacă l-a auzit, a zic că nu. :|

Cam asta e problema, unde e liber şi nu te sforăie nimeni, e soare, şi unde e umbră e înghesuială.

Acu, mai e o treabă, noi am mers de parcă mergeam pe munte şi căram totu în spate, adică doar cort mic de 2 persoane, o saltea şi saci de dormit. Alţii vin cu toată casa, inclusiv un umbrar din acela, care cred că e o bună soluţie în cazul în care nu se găseşte un loc cu umbră de la pomi toată ziua.

În rest, ce să vă povestesc despre cum a fost la mare…

A fost vreme foarte bună, doar într-o seară a fost o prea minunată furtună care m-a udat până la piele într-un minut.

Noi tocmai ce ne pregăteam să plecăm la masă. Ne uitam noi că se pune pe ploaie, dar zic: taci! Că am o soluţie! Ta daaaa! Şi scot glorioasă umbrela din maşină, de parcă zici că era umbrela magică. Eu în sinea mea care mă credeam waterproof wonder woman, am zis: ce dacă plouă? Mergem cu umbrela până la Springtime, ce-are???

Se pare că-mi era suficient de foame cât să-mi afecteze gândirea. Am plecat noi aşa ca raţele pe uliţă cu umbrela, şi după doar câţiva paşi a început să plouă de zici că eram ca-n jocurile alea de trage cineva de o sfoară şi i se prăvăleşte o tonă de apă în cap.

Am fugit repede înapoi, dar până ne-am chinuit noi să ne băgăm în cort ne udase bine de tot. Am avut noroc că aveam cortul pitit bine, nu de alta dar când s-a oprit (asta după ce am tras şi noi un somn din ală dulce cu sunetul ploii în fundal, pe la ora 20 – 21) erau o grămadă de crengi căzute pe maşină, nişte frunze pe cort, fu nebunie mare. Da n-a ţinut mult. În 2 ore eram la masă :D

În afară de acest incident a la Stan si Bran (mai putin Bran, ca suntem amandoi Stan :)))), am fost în prima seară în plimbare pe mal până în Neptun, iar la steguleţe ne-am luat hamsii, şi am mers să ne zgâim la lună de pe şezlonguri. A fost super frumos! Păcat că nu aveam aparatul să fac poze.

Despre plaja din Jupiter vă pot spune următoarele, dacă nu le ştiaţi deja:

Este formată cam din 3 secţiuni:

1. O porţiune cu golfuleţe, din care doar unul poţi să zici că ar putea fi considerat practicabil.

Aici am făcut o dată baie, însă sunt pietre în apă, şi doar cu ciupici din aia de sporturi acvatice am intrat (se găsesc la Decathlon). Pe urmă după furtună, se adunaseră alge şi era urât. Unde mai pui că am auzit şi de minunatul peşte înţepător, şi nu îmi mai surâdea deloc să înot la câteva zeci de metri de dig.

2. O porţiune cu şezlonguri, unde evident nu poţi să stai pe prosop, şi

3. O porţiune pentru prosoape / cearşafuri.

În prima zi am mers după amiază la golfuleţ şi după ce am ajuns mi-am dat seama că am mai fost o dată aici, prin 2001 parcă. Bine, am fost şi când era mică, dar de atunci nu mai ţin minte nimic :P A ba da, ţin minte că alergam de colo colo ca să nu mă prindă mama să mă lase fără slip (aka in funduletul gol :))))))

Marea avea o culoare albastră extraordinar de frumoasă şi mi-a părut tare rău că nu am luat Nikonul cu noi, şi nici măcar aparatul mic nu-l luasem cu noi la plajă.

Am stabilit totuşi o şedinţă foto pentru ultima după-amiază, şi a ieşit cam ce aţi văzut în pozele de mai sus şi în cele de mai jos :D

În ultima zi, ca în fiecare an, am pus telefonul să sune ca să mergem să vedem răsăritul, şi la fel ca în fiecare an, l-am închis frumos şi am dormit în continuare :)))))

Am ajuns la concluzia că doar când o să mergem să campam pe plajă în Vamă o să mă sinchisesc să ies din cort la 6 dimineaţa, sau mai bine zis să scot doar scăfârlia, pentru că asta nu presupune să mă îmbrac şi să merg pe jos până pe plajă, pentru că deja SUNT pe plajă. Dar asta la anu…. Până atunci, rămân cu dorul de mare….

Dacă nu știi exact ce este „De la 0 la 2544 m”, poți afla de aici.

6 comentarii:

  1. Si mie mi-e dor de mare. Doar ca din pacate nu de marea pe care am vazut-o vara aceasta…nu de plaja pe care am clacat, care era mai mult mucuri de tigara si seminte decat nisip.

    Cu siguranta am eu termene de comparatie mult prea inalte (marea din Golful Mexicului- dupa care aproape ca plang…) dar cred ca se pot lua ceva masuri ca sa facem si din litoralul romanesc un loc de care intr-adevar sa ne fie dor si unde sa mergem cat mai des.

    Mi-a placut descrierea ta si mai ales povestea de la inceput. :)

  2. E adevarat, noi suntem in urma rau de tot, insa la Jupiter de exemplu nu am vazut mizerie pe plaja.
    Adica sincer cred ca in Mamaia sau mai stiu eu pe unde este mult mai murdar.

    Dar na, si eu visez la plajele de peste hotare :)

    Multumesc frumos!

  3. Eu visez la marea de asta iarna…la plaja de la Costinesti…la cafeaua fierbinte bauta pe plaja din Vama Veche…e asa de frumos si de pustiu ca nu iti mai vine sa mergi niciodata la mare vara…

  4. Sunt nascuta la mare si mi-a placut cum ai descris tu “dorul de mare”……binenteles ca am si ras cu pofta la faza : “Unde mai pui că undeva în apropiere era un idiot cu o vuvuzelă şi îl apuca aşa din când în când suflatul în ea” :)))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *