De la 0 la 2544m – Cap. 6: Blocati la 2040 m

Dimineaţă, ora 4: Dorm. Ah, de fapt nu mai dorm, mă doare burta, sunt ameţită rău de tot de somn, dar totuşi mă trezeşte o senzaţie foarte acută de greaţă. Mă ridic în capul oaselor, îmi pun frontala, mă încalţ şi ies împleticindu-mă, în cea mai neagră noapte din câte am văzut eu în viaţa mea. Abia mă ţin pe picioare, sunt foarte slăbită, şi până să îmi dau seamă ce se întâmplă, mi se întoarce tot stomacul pe dos şi…. continuarea mai puţin elegantă probabil o puteţi dibui cu toţii.

Mă întorc cu greu în cort, unde (ce bine că m-a dus capul să iau pungi de plastic) urmează şi runda 2. Adorm apoi la loc, într-o stare în care nu îmi dau seama exact dacă visez sau nu… cert e că îmi e tare rău.

Dimineaţă la 7 când a sunat ceasul, înainte să-mi dau bine seama cum mă simt, mi-am amintit cât de rău mi-a fost în cursul nopţii, şi a urmat runda 3. E clar că super tura pe care o planificasem pentru azi s-a dus pe apa sâmbetei aşa că încerc, cu chiu cu vai, să mă culc la loc.

M-am trezit apoi ceva mai târziu ca să realizez că e cea mai frumoasă zi ever, cerul este albastru, soarele încălzeşte…ce să mai… o zi ideală, pe care orice om normal la cap n-ar rata-o dacă ar fi aici. Oftica evident este la maxim, însă mi-e atât de râu încât efectiv nu am ce sa fac…

Majoritatea zilei o petrec în cort, dormind, pentru că sunt leşinată rău de tot…

Pe la 16 pare-mi-se m-am trezit iar şi am încercat să mănânc ceva, dar nu am reuşit decât un corn, şi asta a fost ce am mâncat toată ziua.

Soarele încălzise binişor cortul aşa că mi-am luat sacul de dormit, harta, izoprenul şi aparatul foto şi m-am întins în faţa lacului, care părea cel mai frumos loc din lume în care să fii în momentul acela.

Am febră serios, dar nu ştiu cât, pentru că am uitat să iau termometrul. Din cauza febrei abia pot să mă mişc şi sunt foarte slăbită, dar asta nu înseamnă că nu pot să stau în sac, să fac poze sau să mai studiez puţin harta, măcar aşa…. să mai parcurg o dată virtual traseul pe trebuia să-l fi făcut. Îmi vine să plâng la cât de frumos e afară şi mă uit pe creste cu jind spre cei pe care îi văd că le parcurg…

Poate totuşi e un semn că nu am pornit azi prin Porţile Închise, totuşi nu am cum să nu mă gândesc oare când o să mai ajung să văd Tăul Ţapului, ochiul albastru cu insula verde… cel mai frumos lac din Retezat. :(

La un moment dat simt că ar cam fi cazul să iau ceva de febră şi îl trimit pe Cristi la Salvamont. Acolo a intrat în vorbă cu cineva care i-a spus că dacă vreau, poate să-mi dea o pastilă bună pentru simptomele pe care le am. Hmm… Salvamontistul mi-ar da el, dar nu mai are. Nu ştiam cum se cheamă dar sincer aş fi luat orice numai să ştiu că îmi trece. Aşa că am luat.

Am simţit destul de repede că febra mi-a trecut şi chiar mi-a fost mai bine o vreme, însă spre seară, când am zis şi eu că mă culc liniştită, febra a revenit şi am simţit cu adorm arzând….

Cu toate că a fost o zi cam „neagră pe mine”, nu pot să spun că nu am avut parte de o grămadă de lucruri frumoase: evident, în primul rând tot peisajul extraordinar din jurul meu, care vedea în sfârşit cerul albastru deasupra şi care ar fi lăsat mut şi pe cel mai guraliv om din lume…

… cât şi mici lucruri care m-au făcut să zâmbesc, cum ar fi cuţelul auriu care se juca fetch în apă

…sau contorsionistul şturlubatic pe care îl vedeţi mai jos:

Dupa ce a terminat demonstratia de flexibilitate, s-a dus langa cazemata alaturata si s-a asezat cuminte sa o pazeasca

Pe baricade

Dar n-a durat mult pentru ca l-a luat somnul :)))

5 minute mai tarziu: zzzzzzzzzzz……

 Ce am învăţat azi:

  • Foarte important: În nici un caz nu mai mânânc în viaţa mea, pe munte sau oriunde altundeva, chestii din conservă sau salate de genul ăla. E clar că de la salată mi s-a tras şi aş da orice să n-o fi mâncat.
  • Întotdeauna să iau la mine termometrul, paracetamol şi imodium, pastila magică :)))

Dacă nu știi exact ce este „De la 0 la 2544 m”, poți afla de aici.

13 comentarii:

  1. si mie mi s-a facut rau pe munte. eu am avut stare de greata( urmarea e lesne de imaginat) pe creasta pietrei craiului. GROAZNIC!
    intotdeauna am la mine antinevralgic, paracetamol, dicarbocalm. m-am invatat sa le iau asa ca nu mai plec fara ele

  2. Clar! Am o trusa de prim autor cu o gramada de medicamente, dar uite ca atunci uitasem sa iau paracetamol si nici nu eram pregatita cu pastile pt astfel de stari groaznice..

    • Bună Alexandra !
      Probabil ești sătulă deja după 10000 de felicitări pentru călătoriile tale minunate și pentru blogul atât de reușit… dar CALDE FELICITĂRI și din partea mea !!!
      Ok. Sa trec la comentariu ca ocup prea mult din spațiu:)
      Apropo de Imodium…. în starea ta nu te prea ajuta. Tu prezentau simptome clare de toxiinfecție alimentară: greață, vomă febra și frisoane. Clar din cauza “minunatei” conserve. Este mult mai indicat Saprosan sau Furazolidon, 1cp la 6 ore.
      Cred că e mult mai sigură hrana uscată (și mai ușor de transportat decât conservele metalice).

      Cât despre blog,
      Nu ma las pana nu citesc toate articolele și toate comentariile.
      Savurez câte puțin în fiecare zi.

      Cărări cu soare ! (Expresia de aici de pe blogul tău am învățat-o. :)

      • Buna Octav!
        Iti multumesc din suflet petru felicitari! :) Esti foarte dragut!
        Si mersi si pentru sfaturi.
        Intr-adevar, am aflat si eu chiar foarte curand ca imodium nu se recomanda in caz de toxinfectie. Dar din fericire, atunci a fost ok, in sensul ca am zacut doar o zi, si in urmatoarea am putut pleca pe picioare, ba chiar am facut si un traseu :D
        Carari cu soare si tie! :)

  3. Eh, stai linistit, a trecut.. asa e, a fost totusi o zi foarte frumoasa si m-am bucurat foarte mult sa fiu acolo atunci. Trebuia sa mai ramana ceva si pentru data viitoare :) Asa ca a trebuit sa las parerea de rau la o parte si sa imi fac planul pentru urmatoarea tura in Retezat :)

    De revenit mi-am revenit chiar foarte repede. M-a ajutat Dumnezeu sa ma trezesc bine a doua zi si sa pot cobori la masina. Dar mai multe vei afla in urmatorul articol :)

  4. E fantastic…am fost exact in acelasi timp pe Retezat, aveam asa o senzatie familiara cand am vazut pozele si fluctuatiile vremii iar acum cand mi-am vazut si cortul in pozele tale mi-am dat seama ca nu eram nebuna…imi pare asa rau pt tine..chiar imi amintesc ziua aceea… chiar am facut traseul pe care-l aveai si tu in minte iar intre timp m-am mai intors de doua ori in Retezat cu toate ca nu-s catusi de putin aproape de salasul meu din toate zilele :)

  5. :) Ce tare, care e cortul tau? :)

    Eh, mie nu imi mai pare asa de rau, a trecut, se mai intampla.

    Vom merge la anu din nou in Retezat si.. Doamne ajuta cu vremea ! :)

  6. Daaa… visez si eu sa ma merg o data, in vremea cu explozia rododendronului, cam pe la inceputul lui iulie..acum mi-am pus in minte sa merg pe El Camino (in ultima vara inainte de rezidentiat :D…asa ca nu stiu cat de realizabil va fi dar deocamdata e frumos sa visez si sa planuiesc)
    Cortul grupului nostru era cel cu triunghiuri portocalii si verzi, mai maricel… intre timp, de vreo 2 ani am primit unul fix ca al tau :)
    Maine am examen la Medicina Legala si stau de doua zile (de cand te-am descoperit) si-ti contemplu pozele si drumetiile, vad ca avem ceva trasee comune la activ :) sau planuiesc trasee pe care le-ai facut, cred ca ma voi inspira din experientele tale… intre timp incerc sa ma intorc la legala mea :P

  7. Ce tare! Ati stat destul de aproape de noi cu cortul! :)

    Pt rhotodendron am vazut ca mai degraba in iunie e de mers. Ca si eu tot merg la inceputul lui iulie si nu prea mai gasesc.

    Ehe, lasa blogul si treci la invatat :P De maine poti sa mai rasfoiesti, iti dau eu voie :) Pana una alta, bafta multa maine!!!

    Si succes si cu El Camino, poate cine stie…

    Da, nikon D3000 am, dar l-am maritat :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *