De la 0 la 2544m- Cap. 1: Visul

Aşteptam vacanţa asta de un an. Cum m-am întors anul trecut din concediul de vară am intrat iar pe site-ul minunat din care mă inspirasem pentru vacanţa ce tocmai se terminase şi de data asta am îndrăznit să dau click pe Munţii Retezat. Când am văzut cât de frumoase sunt lacurile şi ce trasee de vis erau pe acolo, am şi început să visez la următoarea vacanţă de vară :D Şi uite-aşa am visat şi iar am visat, dar ce să faci când abia e toamnă? Mi se părea că zilele trec mult prea încet şi, ca să îmi ocup şi mai tare mintea, am început să încropesc un plan mai mult decât îndrăzneţ pentru minunata vară a anului 2010 ce părea taaare departe.

Buuun, deci vreo câteva zile la mare, câteva în Retezat şi… cu restul ce fac? Oh, I know! Făgăraaaaaş! :D

Şi uite aşa prin toamnă mi-a încolţit în cap o idee: ce-ar fi să mă încumet pe Negoiu? A, super, ia uite: de la Piscu Negru faci 3 ore jumate. Cât de greu poa’ să fie?

Şi cum mă uitam eu aşa pe hartă, nu avea cum să nu-mi fugă ochii un pic mai în dreapta… Hmmmm…. nuu, nu-i de nasul meu Moldoveanu… or is it?

Am luat şi-am învârtit harta pe toate părţile, m-am gândit, m-am răzgândit, dar nu era chip să scot un traseu la care să mă pot încumeta la experienţa mea. Aşa că am zis: ei lasă Alexandra, fă tu Negoiu şi mai vezi după aia, celălalt an poate..

Am lăsat-o aşa baltă vreo lună, când acolo ce găsesc: un traseu de 3 ore jumate de la stâna Valea rea care te duce pe Moldoveanu. No, pai bun atunci, aşa rămâne, chiar dacă mi-e groază de drumul cu maşina de nu ştiu câte ore pe forestier. Nu-mi plăcea deloc treaba asta.

Mai trece o lună şi ce idee îmi mai vine: băi da n-ar fi totuşi muuult mai frumos să fac traseele de creastă din Făgăraş ca să ajung pe Negoiu şi Moldoveanu? Asta ca să vezi ce-nseamnă să ai un an întreg la dispoziţie pentru a-ţi planifica vacanţa :D Dar uite aşa am ajuns de la un vis mic mititel la unul maaaare şi la care nu ştiu dacă aveam voie să îndrăznesc să visez.

Ei, şi dă-i, şi caută, şi sapă după informaţii… Peste ceva timp am ajuns la concluzia: băi, ne trebuie cort. Şi saci, şi aia, şi ailaltă. Apoi a venit întrebarea: băi da eu pot să car atâtea? Nu mersesem în viaţa mea cu cortul în spate. După ce mi-am dat seama că dacă vreau, o să şi pot, şi cum dorinţa era maaaare, am mers mai departe. Şi apoi dă-i, şi caută, şi ….. goleşte cardurile pe echipamente :D

Când îmi mai cumpăram câte o chestie sau când mi-au venit sacii de dormit prin poştă eram ca un copil sub bradul de Crăciun. :D

Apoi, timpul a trecut așa repede încât a venit săptămâna plecării şi eu nu eram deloc pregătită. Avusesem o grămadă de treabă în ultimul timp şi n-am avut vreme nici să-mi văd capul, aşa că m-a luat pe nepregătite. Am căutat repede o cazare ieftină pentru zilele de tranzit între regiuni sau munţi, am notat pe scurt planul pe zile şi uite că s-a şi făcut joi. A doua zi plecam şi nu făcusem nici un bagaj.

Aaah, dar staţi fără grijă, nici n-a trebuit să mă grăbesc. Ca şi anul trecut (se pare că se instalează o tradiţie de când povestesc pe blog), vacanța începe prost.

Cristi îmi vine acasă cu febră şi o stare de tot…… şi evident că nu avem unde pleca a doua zi. Că doar n-o să-l pun să care atâta cu febră cu tot (seara trebuia să ajungem cu maşina la Poiana Pelegii şi apoi să mergem 2 ore până la Lacul Bucura. Aşa că… stăm pe loc.

A doua zi i-a fost mai bine, însă am investigat vremea şi se parea că în Retezat se rup norii. Iar stăm pe loc. Eram foarte supărată. Vremea nu părea că se îndreaptă şi deja începeau să se scurgă zile din concediu şi noi tot acasă eram. Nu bun. Planul era să mergem în Retezat, apoi în Făgăraş şi la urmă, câte zile ne mai rămâneau, să mergem la mare să ne relaxăm, nu să coborâm de pe munte după nu ştiu câte zile obositoare şi să mergem direct la „serviciuri”.

Nu vroiam deloc să inversez lucrurile, şi urăsc să mi se schimbe planurile. Plan maniac ce sunt!

Dar după ce a venit şi sâmbătă şi noi tot acasă eram, mi-am călcat pe inimă şi am hotărât să plecăm de urgenţă spre mare. Ce dor îmi era de mare….

Şi unde mai pui că până la urmă tot răul a fost spre bine, pentru că ulterior am aflat că vremea a fost groaznică în Retezat şi am fi mers de pomană atâta drum.

De fapt lucrurile s-au aranjat mai mult decât ideal, şi astfel s-a născut şi titlul vacanţei de anul acesta: De la 0 la 2544 m. Căci m-a ajutat Dumnezeu şi am reuşit să-mi îndeplinesc visul! :D

De aici încolo vă doresc doar să aveţi răbdare să parcurgeţi împreună cu mine traseul pe care l-am făcut, căci mie tare îmi va plăcea să retrăiesc această vacanţă deosebită şi să-mi amintesc de locurile prin care am călcat.

Vă invit de asemenea să aruncaţi în mine cu orice sugestii aveţi şi să îmi spuneţi dacă aveţi vreo preferinţă sau vreun loc asupra căruia aţi vrea să insist. Aştept comentariile voastre!

_________

Aici poți vedea toate jurnalele din seria „De la 0 la 2544 m”.

7 comentarii:

  1. Am gasit blogul tau intamplator, cautand pe google “hasmas iarna” si am deschis primul link afisat.
    Dupa frumosul articol cu Hasmas, a urmat altul si altul si asa am ajus sa “frunzaresc” blogul tau, care de altfel este foate…plin de viata :)
    Felicitari pentru timpul petrecut departe de casa si aproape de calculator.

    Sanatate si vreme buna, pe unde mergeti !
    http://www.florentzo.blogspot.com

  2. Hai sa fim seriosi, visele alea ti s-au indeplinit, ca ai avut in jurul tau pe cineva care sa-ti faca placerea de a merge pe munte. Altfel… Eu unu innebunesc, cand vad ca toti prietenii mei, nu vor decat mare, si distractie de club…

    Toate cele bune si merci pentru articolul de pe cpnt.ro

  3. Aoleu, m-am speriat cand am inceput sa-ti citesc comentariul :P

    Ce sa zic.. da… sunt norocoasa pt ca am langa mine pe cineva caruia ii place suficient de mult muntele incat sa fie dispus sa il car pe unde vreau eu :)

    Imi pare rau daca nu prea ai cu cine sa mergi. Mie personal noptile pierdute in cluburi mi se par cea mai mare tampenie. Sa-ti placa marea e ok, si mie imi place, dar nu sa te duci numai la mare, ca atunci aia e alta tampenie.

    Cu placere, dar sincer nu stiu pentru ce articol imi multumesti :) Te referi la cel cu scrisoarea sau altul?

  4. Am revenit! Hai ca mi-am mai potolit furia dinaintea comentariului de aici, ducandu-ma pe Piatra Mare.
    A fost un traseu pe care nu-l planificasem de acasa, dar in cele din urma, reusit. Stii euforia aia, inainte de a merge intr-un loc necunoscut? sentiment ce incearca sa te treaca intr-o nebunie rationala, cand unele decizii le iei, fara sa gandesti prea mult la rece. Adica eram acolo sus la cabana Piatra Mare, si nici n-am citit bine pe indicator ca doar pana la Cabana Bunloc erau 3 ore, si ceasul arata 16:10 :)) deci daca gandeam putin, era sigur ca ne prinde noaptea. In fine, foarte fain traseul albastru. Mai multe poti afla aici, dar sunt sigura ca le stii deja.

    Imi pare rau, daca comentariul meu a sunat putin a invidie, dar sa nu uitam ca e totusi o realitate, a celor ce sunt la inceput :).

    Poi iti multumesc pentru:
    acesta si acesta

    O sa iti citesc toate articolele de acolo, dupa revin si aici :))

    Multumesc frumos pentru raspuns si trasee frumoase iti doresc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *