România: Lacul Sfânta Ana & Tinovul Mohoș (sept 2010) – 2/2

Dupa o zi plina de lucruri noi pe Muntele Puturosu, trezirea de dimineata mi-a mers direct la inima. Am deschis ochii, am dat capul un pic pe spate si am vazut pe geam cerul albastru si padurea deasa in departare, pe care cu o seara inainte nici nu apucasem sa o admir asa cum trebuie. Ah… this is life ….

M-am uitat la ceas si am vazut ca e abia 9, mi-am amintit ca baiatul de la cabana ne-a spus ca se intoarce abia la 10:30, asa ca am mai motait un pic la caldurica sacului de dormit, din cand in cand tragand cu ochiul pe sub perdea. Oh boy, oh boy, ce zi frumoasa ne asteapta!

Pe la 10 am sarit din pat, ne-am turnat unul altuia apa la lighean ca sa ne spalam si ne-am facut bagajele. Se facu 10:30 si inca eram singuri in cabana. Am stat ce-am stat, ne-am invartit, am inceput sa ne facem planuri B in caz ca nu mai vine nimeni sa ne dea de mancare, si pana la urma am sunat baiatul si ne-a zis ca vine. Deja era destul de tarziu, si eram putin morocanosi, dar dupa ce am mancat, unii omlete, altii ochiuri si clatite (again, yummy yummy :D) ne-am mai imbunat, am dat buna ziua si am plecat entuziasmati spre mult asteptata intalnire cu Lacul Sfanta Ana.

Drumul coboara usor in serpentine, si abia pe aceasta portiune incepe intr-adevar sa fie mai uratel drumul, pentru ca sunt destul de multe gropi, insa este destul de scurt si cat ai zice peste am ajuns intr-o serpentina in care este montat panoul care indica punctul de belvedere. De aici se urca niste trepte de lemn si in cateva minute ajungem sa fim deasupra brazilor, cu vedere directa spre lac.

Aici m-am gandit prima data daca chiar am mai fost o data aici cand eram mica, ca parca nu mi se pare nimic cunoscut de pe aici. Hmmmm… dar sa admiram peisajul… :D

Dupa o mica sesiune foto am pornit cu sufletul de la gura spre lac, unde a fost chiar de 10 ori mai frumos decat de la belvedere. Nici nu mai stiam spre ce sa ma uit. Ma uita la apa, care avea o culoare extraordinar de frumoasa si era foarte curata, padurea care il inconjura mi se parea ca il incadreaza perfect, iar faimosul ponton ne ademenea sa ii facem poze si sa pasim pe el.

Pe moment insa erau mai multi „la coada”, asa ca am decis sa mergem un pic in partea stanga (mi se parea mie ca ar iesi pozele mai frumoase din partea aia :)))

Am facut ceva pasi si mi-am dat seama  de fapt ca se contureza o carare pe care am inaintat un pic, insa, desi am banuit ca probabil inconjoara tot lacul, din pacate am realizat, uitandu-ma la ceas, ca nu am avea timp suficient sa facem aceasta plimbare, pentru ca la ora 14 vroiam sa intram in Tinovul Mohos.

Totusi, inainte de a parasi aceasta zona de vis, am prins o fereastra in care pontonul era liber si l-am luat cu asalt. Ne-am prostit pe acolo ca niste copii in timp ce baietii ne-au facut poze, dupa care a trebuit sa ne indreptam spre  masina, pe jumatate tristi ca plecam de la lac, si pe jumatate curiosi sa aflam ce ascunde Tinovul Mohos.

Plecarea in vizita tinovului se face din punctul in care masinile sunt oprite pentru platirea taxei pentru intrarea in Rezervatie (5 lei / zi / masina pentru a parca la cabana si 10 lei / zi / masina pentru a merge mai departe la lac), punct care se afla in apropierea Cabanei Sfanta Ana, adica la cativa pasi de locul in care dormisem.

Pentru a vizita tinovul se plateste o taxa de 3 lei / persoana, plimbarea dureaza aproximativ 45 de minute si se poate intra la orele 10, 12, 14 si 16, in fiecare zi. Aici am fost luati in primire de un ghid imbracat in haine de camuflaj, care ne-a explicat o gramada de chestii interesante despre tinov si aceasta zona minunata si ne-a povestit si cateva legede. Cand platiti, sa nu uitati sa-i cereti pliante, ca poate uita. :) Dupa ce am plecat, am apucat sa le citim in masina si, desi vizita a fost extraordinar de frumoasa, am fost dezamagite de ce scria pe una dintre pliante, si anume cea in care este povestita legenda lacului Sfanta Ana, pentru ca este tradusa in limba romana foarte, foarte prost. Ca si cum eu as traduce un text din limba romana in limba spaniola, adica stiu spaniola cat sa vorbesc un pic si sa folosesc dictionarul, dar nu stiu sa fac anumite acorduri sau plurale si nu stiu sa scriu intotdeauna corect gramatical sau sa fac un text sa aiba coerenta. Trist…

Dar sa revenim la partea frumoasa. Ajunsi la intrarea in tinov (dupa 5 minute de la punctul de plecare), am facut o mica pauza in care ghidul ne-a explicat ce este acela un tinov si cum ca, desi pare ca si cum am calca pe saltele moi, de fapt dedesubt, la un moment dat, este apa. De asemenea ne-a spus ca aici sunt foarte  multe specii de plante unice in Romania, printre care, cea mai interesanta pe departe, este Roua cerului, adica o planta insectivora, pe care ne-a aratat-o in mai multe randuri, si ne-a dat chiar si o lupa cu care sa o studiem mai bine.

Mi-au placut tare mult pasarele si cararile frumos amenajate din tinov, pe care, dupa vreo 10 minute, am ajuns la primul ochi de apa, la care cu totii am ramas efectiv cu gura cascata. Cerul din nou se oglindea in apa, dar de data asta parca era si mai albastru ca ieri, ceea ce ma fascina si nu puteam sa ma abtin sa nu fac poza dupa poza, parca de fiecare data incercand sa prind si mai bine in cadru atatea culori deosebite la un loc.

In frenezia pozelor am facut o poza chiar si la ceea ce ar fi trebuit sa fie una din placile pe care pasesti, insa, surpriza, aceasta era complet scufundata, ca un fel de avertisment ca nu ai vrea sa calci pe alaturi.

In total, in tot Tinovul, care by the way este de 4 ori mai mare in suprafata decat Lacul Sfanta Ana, exista 17 ochiuri de apa, dar noi din pacate am mai fost condusi doar la inca unul dintre ele. Dar ne-am multumit si cu atata. Aici, la al doilea, am facut sesiunea foto la foc continuu numarul 2. De fapt cam tot drumul a fost asa, pentru ca, din fericire, chiar am avut un super noroc cu vremea.

Intoarcerea, pentru cei ca mine, care planuiau sa mai faca o mie de poze stand la coada grupului, nu se face tot prin tinov, pe unde s-a facut inaintarea, ci pe un drum care merge pe langa tinov, asa ca asigurati-va ca ati facut toate pozele din prima.

Dupa ce am revenit din tinov deja se facuse tarzior, si a trebuit sa ne incolonam spre Bucuresti, dar nu inainte sa cumparam un Kurtos Kalacs, de la el de-acasa. Totusi, parca cel pe care l-am luat de la Balea Cascada in august era mai bun. Sau poate pentru ca pe ala il infulecasem dupa o zi intreaga de traseu? Hmmm…

Si daca credeti cumva ca ne-am oprit din calatorie aici, ei aflati ca am mai facut o oprire in drum spre casa, asa cum ne sade noua mai bine, caci nu putea sa nu cedam tentatiei de a mai descoperi macar o parte dintr-un oras pe care niciunul dintre noi nu il cunoastea: Sfantu Gheorghe.

Oprirea a debutat cu o binemeritata masa de pranz, la o terasa din centru, unde am macat pentru prima data in viata mea pizza in forma de inima :D N-a fost ea cea mai buna pizza pe care am mancat-o in viata mea, dar clar nu puteam sa ratez aceasta ocazie.

La final am intrebat-o pe domnisoara care ne-a servit daca ne poate spune cat facem pana la Biserica cetate si a fost foarte amuzant ca saraca nu stia la ce ne referiim, si ne-a zis ca „noi avem mult biserici”. :)))

I-am spus ca fix in colt e un indicator spre biserica cetate si pana la urma s-a prins despre ce vorbim si ne-a dat indicatiile de care aveam nevoie. Odata ajunsi acolo, am urcat treptele ce duc la poarta, am intrat in prima curte, dupa care ne-am dat seama ca intrarea in curtea si biserica veche este inchisa. Insa tocmai cand ne pregateam sa plecam, a parut o domnisoara care ne-a zis ceva in maghiara din care n-am inteles evident o iota, dar ne-a aratat cheiele, ceea ce era arhisuficient. Am topait bucurosi in curte si ne-a deschis si biserica, in care am intrat sfiosi si am cercetat cu ochii mari asemanarile cu alte biserici pe care le-am vazut in Transilvania. La iesire am mai facut ceva poze cu turnul impunator al zidurilor si, la final, poza mea preferata din Sfantu Gheorghe, cu pomisorii frumosi aliniati de la intrare.

Iata ca are si Sfantu Gheorghe farmecul lui, asa cum cu siguranta fiecare oras in parte il are.

Lacul Sf. Ana din punctul de belvedere
Linistea de pe Lacul Sfanta Ana. O vedeţi? :)
Faimosul ponton singuratic, într-unul dintre puţinele momente în care nu era asaltat

Dacă aveţi timp, faceţi un ocol al lacului mergând pe potecuţa ce îl înconjoară. E o plimbare foarte liniştitoare.

Noi din păcate nu am avut timp decât de câţiva paşi, după care am pornit repejor înapoi ca să prindem intrarea de la ora 14 pentru vizitarea Tinovului Mohoş.

Pe pasarelă prin Tinovul Mohoş, spre primul ochi de apă
Cel mai frumos albastru
O potecuţă ca-n poveşti
Unul dintre ochiurile de apă din Tinovul Mohoş
Roua Cerului, planta insectivoră
Un norişor căzător
Oglindă oglinjoară…
Ţup ţup înapoi spre civilizaţie

Ei, chiar ar fi fost o chestie foarte tare dacă potecuţa asta ar fi dus direct la civilizaţie, şi să poţi să te întorci repede pe ea oricând ţi se face dor, dar din păcate potecuţa a dus doar până la ieşirea de pe Tinov, după care am mai făcut o mică plimbare până la maşină şi abia apooooi… am ajuns la Sf. Gheorghe.

Pentru că niciunul dintre noi nu ştia mai nimic despre acest oraş, am zis să facem pauza de masă în Sf. Gheorghe şi să vedem ce se poate vedea la o aruncătură de băţ de centru.
Biserica Cetate nu e chiar în centru dar am primit indicaţii cum să ajungem la ea. Iniţial poarta de la cetate era închisă, dar în câteva minute a venit o domnişoară şi ne-a deschis şi curtea, dar şi biserica, pentru a vizita interiorul.
Chiar dacă nu vine nimeni să vă deschidă poarta, tot puteţi face o poză din asta :)

Informaţii utile:

Intrarea în Rezervaţia Sf. Ana se plăteşte : 5 lei / zi / maşină pentru a parca la cabană şi 10 lei / zi / maşină pentru a merge mai departe la lac
Pentru a vizita Tinovul Mohoş se plateşte o taxă de 3 lei / persoană, plimbarea dureaza aproximativ 45 de minute şi se poate intra la orele 10, 12, 14 si 16, în fiecare zi.
La Cabana Sf. Ana sunt condiţii de cabană de munte. Nu există curent electric şi nici apă curentă, dar există toaletă şi apă în butoaie. Dacă mergeţi într-o perioadă mai rece, se poate face focul în sobă. (Atenţie, se află la 1065m, deci luaţi haine groase pentru seară, chiar şi vara. La începutul lui septembrie era foarte frig, de exemplu, şi am făcut focul în sobă). Se poate servi masa, am mâncat foarte bine. Preţul pentru cazare era 25 de lei / pat, dacă nu mă înşel, din păcate nu mi-am notat. Telefonul pentru rezervări: 0745.310.955. Este singura unitate de cazare din zona aceea, iar cele mai apropiate pensiuni ar fi în Băile Balvanyos. 


View Circuitul Muntelui Puturosu in a larger map

0

1 comment

  1. Am citit continuarea si pe Viajoa. Suna a fi o zi perfecta! Rezervatia Sfanta Ana e un must de vizitat in primul rand pentru noi, romanii si apoi pentru turistii straini.

Leave a Reply

Your email address will not be published.