Dambu Morii – Cabana Piatra Mare prin Sapte Scari

Data: 3 iulie 2010

Traseu: Halta Timişu de Jos – Dâmbu Morii (690 m) – Canionul 7 Scări – Cabana Piatra Mare (1630 m) (  – 5h)

După ce am visat 2 ani la Canionul Şapte Scări, a venit si momentul mult visat la început de iulie. Am pornit intr-o tura de 2 zile in Piatra mare, cu campare sâmbătă seara lângă Cabana Piatra Mare (1630 m).

Am mers cu trenul (personal), ăla de merge ca melcu’, dar e singurul care opreşte în Halta Timişu de jos. De acolo se merge pe DN 1 în direcţia Braşov, aproximativ 30 de minute, după care se face dreapta, la Dâmbu Morii. Aici este un magazin dacă aveţi nevoie să cumpăraţi ceva (apă, ceva de mâncare..).

Un pic mai la deal există şi o chestie care se cheamă CAFE BAR :)))), un fel de cotineaţă a unui nene, care are şi găini, şi pisici… dar şi cafea, după cum se şi cheamă.

Am mers în tura asta cu un grup de pe carpaţi, care mi-a plăcut tare mult. După ce trupa a terminat cu cicoarea magica ca Cafe Bar, am pornit la drum. Mergem cum îmi place mie cel mai tare, pe lângă pârâu, şi încerc să mă relaxez cu sunetele apei şi ale pădurii îmi încântă urechile şi ca să uit un pic de durerea de spate care s-a instalat destul de repede…

La soare era deja foarte cald, însă intram repede în pădure şi răcoarea ne liniștește un pic.

Într-o ora am ajuns la Canion. E destul de multă lume aici, unii care au urcat deja şi s-au întors să mai caşte gura, alţii se gândesc dacă să se încumete… şi alţii ca noi care fac o mic pauză înainte de urcare şi se echipează.

Mi-am pus repejor husa pe rucsac şi pelerina pe mine şi am fost gata de urcat.

De aici s-a cam rupt firul. Urcam fiecare scară cu inima în gât de fericire, aşa de tare îmi plăcea. Ajungeam sus şi rânjeam cu gura până la urechi de parcă eram un copil mic care a primit o jucărie nouă.

Scara cea mare evident mi-a plăcut cel mai tare! Pelerina s-a dovedit a fi utilă, mai ales că la începutul scării parca mi-a turnat cineva o găleata pe mana stângă. A fost super fun! Mi-am udat un pic şi pantalonii dar s-au uscat repede.

Când s-a terminat eram încă toata un zâmbet, însă mi s-a părut că a fost mult prea scurt (30 min). Vroiam sa „mă mai dau o dată”, şi înc-o dată… :)

După o mică pauză la intersecția de trasee am pornit urcuşul prin pădure. Două ore am urcat, cu o singură pauză, în rest urcat continuu, fără nicio porţiune pe curbă de nivel sau aşa..

A fost destul de greu, am umblat numai prin pădure, ceea ce în momentul ala însă, nu mă deranja, pentru că am fi murit de cald dacă eram în bătaia soarelui, însă a fost fain ca am ieşit direct la cabană, fără să o vedem de la 1 km distanţa cum am păţit pe Jepi cu Cabana Caraiman sau la Omu, de mi se părea că nu mai ajung o dată la cabană.

Puţin înainte de ora 16 am fost la cabană. Eram destul de obosita dar mi-a dispărut orice durere când am văzut cu ochii mei „curtea” cea verde a cabanierului. Efectiv îmi venea să mă tăvălesc pe jos, prin iarba aia aşa verde, măgarii i-au fugărit de colo acolo de i-am înnebunit ca să le fac poze, câinii de la cabană mi s-au părut bestiali, mai ales că ştiu să dea “lăbuţa” … genial!

Imediat ce am ajuns ne-am găsit locuşorul nostru şi ne-am montat corturile. A ieşit o tabără tare frumoasă, de care am fost tare mândră.

Toată ziua cerul a fost destul de senin, din ce puteam să văd printre copaci în pădure, însă când am ajuns la cabană norii de ploaie se cam adunaseră şi s-a renunţat la traseul până pe vârf, de teamă să nu ne prindă ploaia, şi mai ales că nu era nicio treabă dacă ajungeam sus şi nu vedeam nimic. Şi bine am făcut, pentru că mai târziu a început să plouă serios.

Am avut totuşi timp să stăm un pic pe izoprene pe iarba, în faţa cabanei, dar apoi a început să picure şi ne-am refugiat în cabană. A plouat în vreo 2 reprize, după care a început zdravăn, de nu te mai vedeai om cu persoană afară. Am avut însă parte de un spectacol extraordinar de culori într-o pauză dintre primele ploicele, în care am prins şi un curcubeu. Toata lumea îşi înşfăcase aparatul şi făcea poze de zor, de parcă era şedinţă foto. :D

Pe urmă am intrat în cabană, unde s-a jucat cărţi şi s-a râs pe burtă, unii cu alţii, unii de alţii.. :)))

Pe la 9 jumate însă, am decis să mă duc la cort, chiar dacă ploua. Bineînţeles că m-am udat ca naiba, chiar dacă aveam geacă, şi că peste 30 de minute ploaia s-a oprit. Parcă îi şi vedeam pe măgarii ăia cu o pancarta pe care scria Jackass (adică eu, desigur), ca la MTV.

Un somn tare dulce am avut, cu micile excepţii când mă trezeam să mă târăsc ca o râmă, pentru că alunecam la vale, dar m-am simţit mult mai bine când am aflat dimineaţă că nu am fost singura. :)

A doua zi: Cabana Piatra Mare – Peştera de Gheaţă – Dâmbu Morii.

23 comentarii:

  1. Frumos curcubeul si magarusul Alexandra.Sper sa mergem si noi intr-un weekend la “Canionul 7 Scari”, nu am mai fost de ceva ani buni, sa tot fi fost de prin anii studentiei, deci chiar ca au trecut multi ani de atunci caci am avut si intalnirea de 10 ani de ceva vreme. Cred ca acum tot traseul e foarte schimbat fata de atunci. Dorina.

  2. EU SUNT DIN BRASOV DAR VREAU SA VA SALUT SI SA VA SPUN CA EXPERIENTELE LA SAPTE SCARI SUNT UNICE EU AM FOST DE DOUA ORI ZIUA SI ODATA NOAPTEA SI PIATRA MARE ESTE O EXPERIENTA CARE PRIN VOI AM O TRAIESC SI ACUM SALUTARI DIN BRASOV

  3. Super, abia astept si eu sa ajung la Sapte Scari. Am mai avut 2 tentative, deci am ceva timp de cand ma tot gandesc la el, Anul asta sper sa anu mai scape!

  4. Ai idee cum pot afla daca canionul este practicabil in prima parte a lunii aprilie? nu de alta dar cele mai recente poze din canion pe care le-am vazut(jumatatea lui martie) contineau un strat generos de gheata…iar pe mine ma ard talpile prea tare ca sa pot astepta pana in mai-iunie…
    Anda

  5. Eu zic ca poti sa mergi linistita. Eu am fost pe 2 martie (adica luna asta) si era gheata doar pe cateva trepte de la scara mare.

    In schimb era gheata pe tot traseul PANA la canion, ceea ce a fost destul de nasol, pentru ca nu aveam coltari.

    Insa in aprilie chiar nu cred ca o sa ai problema… La altitudinea aia ar trebui sa fie temperaturi pozitive..

  6. Traseul este unul frumos, mergeam foarte frecvent in anii 1991-1996, in perioada studentiei. Pentru cine este obisnuit cu trasee montane – din Vf Piatra Mare se poate ajunge in Predeal, pe traseu marcat aproximativ 7-9 ore de mers pe jos de la Noua pana in gara Predeal, daca imi amintesc bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *