Printre branduse în Ciucas

Data: 11 aprilie 2010

Traseu: Muntele Roşu – fosta Cabană Ciucaş – Şaua Chiruşca – La Răscruce – Muntele Roşu

Marcaje si harta gasiti la finalul articolului.

Tura asta a fost una mai specială, şi anume o tură fotografică cu un maestru în domeniu, care ne-a învăţat una alta despre DSLR şi cum să nu mai facem poze pe auto.

Zis şi făcut, duminică dimineaţă am pornit spre Cheia, deşi se anunţa ploaie toată ziua.
După o mică discuţie la Cabana Muntele Roşu, la ora 10 am plecat în tură, pe banda galbenă ce duce la fosta Cabană Ciucaş.
 Muntele Roşu (1260 m) – Cabana Ciucaş (1596 m): 2 h
Până la izvorul Nicolae Ioan se merge lejer pe curba de nivel şi ne oprim din când în când pentru poze, sarcină de care se ocupă în principal Cristi, ca eu să mă pot bucura în voie ascultând pădurea. Nu e o glumă, mi se pare genial când nu vorbeşte nimeni şi se aude sunetul pădurii. O apă curgând în depărtare, păsărelele, sau pur şi simplu..liniştea.

La intersecţia cu Valea Berii cei care mai făcuseră acest traseu constată că pentru construcţia viitoarei Cabane Ciucaş s-a tăiat drum pentru utilajele de construcţii şi locul nu mai arată ca înainte.

După o pauză foto lungă lângă râu, în care era să îngheţ, am început să urcăm încet încet, până când panta devine “storcătoare de unt” :)

Ne-am pus cu toţii pe gâfâit şi într-un final am ieşit la locul de construire a noii cabane. Aici ne-a primit nea paznicu’ în cocioaba sa, unde chiar de la intrare ne-a întâmpinat un miros de stinky, că deh… săracu unde să se spele…

But first, am făcut cunoştinţă cu doi câini tare simpatici, care aveau personalităţi total opuse. Unul dintre ei era super pufos şi sărea în continuu, zburda printre noi şi era tare fericit că eram acolo, şi celălalt stătea liniştit şi ţanţoş.

 Cabana Ciucaş ( 1596 m) – Şaua Chiruşca (1567 m) – La Răscruce (1807 m): 2 h

După o pauză mai lunguţă ne-am urnit şi noi la drum pe cruce roşie, până în Şaua Chiruşca. Spre fericirea noastră, nu ne-a plouat deloc până acum, şi minunea a făcut să nu ne plouă deloc până la sfârşit.

Traseul ăsta a fost mai…altfel şi cred că pe alocuri organizatorul turei a mai făcut şi nişte scurtături. Am mers prin locuri foarte strâmte printre brazi, sau locuri în care trebuia să ne aplecam mult ca sa trecem pe sub crengi, adică ceea ce vreau sa zic e că nu arăta ca o potecă. Mă rog, nu e prima dată când întâlnesc aşa ceva.
După care ca să ieşim în creastă am urcat ca Sisif o pantă care părea că nu se mai termină.

Chiar dinainte de a ieşi în creastă am fost din nou întâmpinaţi de vântul care se pare că e mereu prezent în Ciucaş. Am tras bine gluga pe cap şi am tras câteva zâmbete în poze că tare îmi mai plăcea unde eram.

Odată ajunşi La Răscruce (1807 m), cel mai înalt punct al turei noastre, am “făcut dreapta” şi am început coborârea pe triunghi roşu înapoi spre Cabana Muntele Roşu.

 La Răscruce (1807 m) – Muntele Roşu (1260 m): 1h 30

Deşi m-am bucurat că nu ne-a plouat, mi-a părut destul de rău că a fost destulă ceaţă cât să nu avem privelişti spectaculoase, dar asta e, m-am mulţumit cu ce am primit.

După ce coborât un pic şi am trecut de zona cu zăpadă, am intrat în tărâmul mov, adică al brânduşelor. Nu ştiam cum să fac şi poze, pentru că erau incredibil de frumoase ca să nu le pozez, şi să nu rămânem la coada grupului.

Bineînţeles că nu am reuşit să nu rămânem în urmă, mai ales că lumea se grăbea să ajungă mai repede pentru că le era foame.

Ultima parte a coborârii este un pic mai abruptă, şi în coborâre fiind, mi-a plăcut foarte mult, mai ales că mergeam printre brânduşe, însă la urcat cred că nu mi-ar surâde foarte tare.

Am ajuns şi noi într-un final pe la ora 17 la cabană, unde am luat masa în grup, după care am luat încet încet direcţia Bucureşti, nu foarte încântaţi că a doua zi e luni.

În concluzie am învăţat câte ceva despre cum să faci poze oricum dar NU pe manual, mai mult Cristi decât eu… nu suficient, însă a fost un început bun. Dacă era şi soare afară probabil ieşeau poze mai faine şi mă simţeam şi eu mai bine, dar nu-i nimic, luna asta ne ducem iar în Ciucaş cu planuri mari.

Un pâlc de ghiocei ca pentru final.

Jurnalul organizatorului îl găsiţi aici.

Rezumatul turei:Muntele Roşu (1260 m) – fosta Cabană Ciucaş (1596 m) 
Fosta Cabană Ciucaş – Şaua Chiruşca (1567 m) – La Răscruce (1807 m) 
La Răscruce (1807 m) – Muntele Roşu (1260 m) 

Nu ştiu cam cât durează în total această tură, pentru că noi făcând o tură foto ne-am oprit de foarte multe ori să fotografiem, şi stăteam destul de mult uneori, astfel că ne-a luat vreo 7 ore. În mod normal trebuie să dureze mai puţin.

11 comentarii:

  1. Acolo ne-am jucat cu niste filtre ale organizatorului. Ma rog, prietenul meu s-a jucat mai mult :)
    Se poate face si fara filtru (il pot intreba cum daca vrei) dar nu iese chiar asa, efectul e mai slab.

  2. Ce sa zic, daca vrei sa faci doar poze te rezumi la un traseu incredibil de scurt. Si cari muntele in spinare: trepied, dslr-ul, obictive si cate si mai cate. Stiu multi care au renuntat la monstrulet pentru a cara o simpla sapuniera. Si toti dau click pe pe auto si ies poze excelente. Important e sa ai imaginaite si sa iti iasa bine subictul. Ca PS ajuta mult :D

  3. Aoleu, eu deja incep sa regret un pic ca am luat un dslr. Pt ca e destul de greu si am inceput sa dam bani pe tot felul de genti si filtre. Dar trepied nici batuta n-as cara pe munte.
    Si cand e frumos afara..tot pe auto fac poze…

    Probabil la un moment dat vom reveni la un aparat compact mai bunicel.

  4. Am vazut ca pozele tale au un stil aparte, care imi dau seama ca intr-adevar, poate nu l-ai putea obtine cu un compact…

    Si eu vad diferenta, e adevarat…dar caratul ma omoara… ce-i drept nu-l car eu, asa ca momentan sunt ok :P

  5. Printre puţinele ture familiare. Am făcut-o şi eu vara, e super fain pe Ciucaş, iar şaua Chiruşca, aşa cum e ea împădurită şi pe alocuri îngustă e specială, dar foarte uşoară.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *